CCR distruge DNA. Curtea a aplicat, joi 22 iunie 2017, o noua lovitura parchetului condus de Laura Kovesi. CCR a declarat neconstitutional art. 15 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie raportat la art. 13/2 din acelasi act normativ, cu referire la infractiunea de abuz in serviciu. Mai exact, CCR a declarat neconstitutional articolul privind tentativa la abuz in servciu.

Decizia CCR a fost luata in unanimitate, ceea ce inseamna ca pana si „partenera de nadejde a DNA”, Livia Stanciu, a votat pentru neconstitutionalitatea abuzului in serviciu. In comunicatul de presa dat publicitatii, CCR arata ca modalitatea de reglementare a dispozitiilor art.15 din Legea nr.78/2000 creeaza premisa normativa necesara pentru ca aplicarea acesteia sa implice recurgerea la procedee arbitrare, ceea ce contravine prevederilor art.1 alin.(5) din Constitutie, care prevede ca „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. CCR precizeaza ca, prin modul de reglementare a art.15 din Legea nr.78/2000, legiuitorul a urmarit o incriminare si o sanctionare a infractiunii prevazute de art.13/2 din Legea 78/2000 in forma tentata chiar si in modalitatea savarsirii acesteia printr-o inactiune, in conditiile in care „un adevar fundamental admis este acela al imposibilitatii comiterii unei tentative in cazul unei infractiuni savarsite in modalitatea inactiunii, acest lucru fiind contrazis prin prescriptia normativa”.

Iata comunicatul CCR:

„In ziua de 22 iunie 2017, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei, al art.11 alin.(1) lit.d), al art.29 si al art. 32 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere urmatoarele exceptii de neconstitutionalitate:

I.Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.15 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie raportat la art.13/2 din acelasi act normativ si la art.297 alin.(1) din Codul penal.

Dispozitiile criticate au urmatorul continut:

-Art.15 din Legea nr.78/2000: 'Tentativa la infractiunile prevazute in prezenta sectiune se pedepseste';

-Art.13/2 din Legea nr.78/2000: 'In cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.'

-Art.297 alin. (1) din Codul penal: 'Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.'

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.15 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie raportate la art.13/2 din acelasi act normativ, cu referire la infractiunea de abuz in serviciu, sunt neconstitutionale.

Curtea a retinut ca situatia premisa ce sta la baza infractiunii prevazute de dispozitiile art.13/2 din Legea nr.78/2000 presupune, intotdeauna, constatarea intrunirii elementelor constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu in forma sa tip, la aceasta adaugandu-se elementul suplimentar al folosului necuvenit.

In continuare, Curtea a retinut ca elementul material la varianta tip a infractiunii de abuz in serviciu consta fie intr-o inactiune – neindeplinirea unui act, fie intr-o actiune – indeplinirea actului prin incalcarea legii. Plecand de la aceste premise, Curtea a observat ca dispozitiile art.15 din Legea nr.78/2000 prevad ca tentativa la infractiunea prevazuta in art.13/2 din acelasi act normativ se pedepseste, fara a se face nicio distinctie in functie de modalitatile de savarsire a infractiunii de abuz in serviciu.

Aplicand principiile ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus si actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, Curtea a constatat ca legiuitorul, prin modul de reglementare a dispozitiilor art.15 din Legea nr.78/2000, a urmarit o incriminare si o sanctionare a infractiunii prevazute de art.13/2 din acelasi act normativ in forma tentata chiar si in modalitatea savarsirii acesteia printr-o inactiune. Or, un adevar fundamental admis este acela al imposibilitatii comiterii unei tentative in cazul unei infractiuni savarsite in modalitatea inactiunii, acest lucru fiind contrazis prin prescriptia normativa.

Prin urmare, Curtea a constatat ca modalitatea de reglementare a dispozitiilor art.15 din Legea nr.78/2000 creeaza premisa normativa necesara pentru ca aplicarea acesteia sa implice recurgerea la procedee arbitrare, ceea ce contravine prevederilor art.1 alin.(5) din Constitutie.

In ceea ce priveste savarsirea infractiunii prevazute de art.13/2 din Legea nr.78/2000 in varianta comisiva, Curtea a constatat ca legiuitorul, prin norma criticata, a pus pe acelasi plan activitati care constituie un inceput de executare (tentativa), din perspectiva infractiunii prevazute de art.13/2 din Legea nr.78/2000, cu fapta in forma consumata, din perspectiva infractiunii de abuz in serviciu in varianta tip, prevazuta de art.297 din Codul penal. Cu alte cuvinte, infractiunea consumata de abuz in serviciu, prevazuta de dispozitiile art.297 din Codul penal, se identifica cu forma tentata a infractiunii prevazute de art.132 din Legea nr.78/2000.

Spre deosebire de celelalte infractiuni cuprinse in Sectiunea 3 a Capitolului 3 din Legea nr.78/2000, infractiunea cuprinsa in art.13/2 din Legea nr.78/2000 nu reprezinta o infractiune calificata prin scop. Textul contine o conditie – obtinerea de catre functionarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit - a carei indeplinire, daca si celelalte elemente constitutive sunt indeplinite, determina constatarea savarsirii infractiunii prevazute de acesta, in forma consumata. Astfel, infractiunea prevazuta in art.13/2 din Legea nr.78/2000 reprezinta o infractiune de rezultat, nefiind calificata prin scop. Avand in vedere cele expuse anterior, concluzia care se impune este aceea ca, desi legiuitorul a reglementat pedepsirea formei tentate, tocmai prin modul in care a fost legiferata, este exclusa posibilitatea savarsirii tentativei la infractiunea prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000.

Curtea a constatat ca acest fapt determina imposibilitatea persoanei in cauza de a-si adapta conduita la prescriptia normativa, ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(5).

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei judecatoresti care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Curtii de Apel Alba Iulia – Sectia penala”.