La 30 de ani de la alungarea dictaturii comuniste, Romania risca sa fie aruncata intr-o noua dictatura (mai subtila, dar nu mai putin nociva): cea a puterii executive. Avertismentul a fost lansat duminica, 15 decembrie 2019, de catre deputatul PSD Liviu Plesoianu, acesta revoltandu-se impotriva faptului ca guvernul condus de jure de Ludovic Orban (foto dreapta) si de facto de catre Klaus Iohannis (foto stanga) si-a asumat raspunderea pe nu mai putin de trei proiecte de legi: cel pentru modificarea legilor justitiei, cel pentru abrogarea OUG 51/2019 (pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul transportului de persoane) si cel pentru adoptarea Legii plafoanelor (aceasta fiind necesara pentru adoptarea Legii bugetului de stat).

Concret, prin excesul de asumare a raspunderii, Guvernul isi aroga un avantaj nepermis in raport cu Parlamentul: in sensul ca puterea legislativa nu poate riposta decat prin motiuni de cenzura. Or, daca pica trei guverne intr-un interval scurt, Parlamentul poate fi dizolvat de catre presedintele Romaniei (cu consecinta organizarii alegerilor anticipate), atrage atentia Plesoianu.

In schimb, calea mai cinstita ar fi ca Executivul sa apeleze la calea ordonantelor de urgenta, unde Parlamentul se poate pronunta (aprobandu-le, respingandu-le sau modificandu-le), explica deputatul PSD.

Redam postarea de pe Facebook a lui Liviu Plesoianu (vezi facsimil):

„Prin excesul rudimentar de asumare a raspunderii, Iohannis si partidul pe care il conduce vor arunca o bomba atomica direct in inima sistemului democratic! Iar PNL va intra in istorie ca partidul care a ruinat democratia romaneasca, la exact 30 de ani de la Revolutie, prin instaurarea unei dictaturi a puterii executive...

Nu sunt deloc un suporter al excesului de ordonante de urgenta. Dar chiar si in cazul in care apare acest exces, Parlamentul, daca vrea, poate oricand sa intervina si sa opereze modificari sau chiar sa respinga respectivele ordonante. In schimb, in cazul unui exces de asumari ale raspunderii Guvernului, avem de a face deja cu un pumn in plexul democratiei parlamentare. Pentru ca, dincolo de sesizarea Curtii Constitutionale, singura arma a opozitiei este depunerea unei motiuni de cenzura.

Lasand deoparte problema constitutionalitatii, pe care o transeaza CCR, avem doua situatii. Situatia unei ordonante de urgenta, cand Parlamentul – forul reprezentativ suprem in democratie - i se poate impotrivi Guvernului prin respingerea sau modificarea respectivei ordonante. Si situatia asumarii raspunderii, cand Parlamentul nu i se poate impotrivi Guvernului decat printr-o motiune de cenzura. Dar motiunea de cenzura, daca trece, duce la caderea Guvernului, la un vot de incredere in Parlament pentru un nou Guvern si la alegeri anticipate in cazul in care doua guverne pica testul Parlamentului, nu obtin acel vot de incredere. Cu alte cuvinte, excesul de ordonante de urgenta poate fi reglat relativ usor de catre Parlament (puterea legislativa), dar excesul de asumare a raspunderii nu poate fi interpretat decat ca un santaj al puterii executive (Guvernul) la adresa puterii legislative (Parlamentul): daca nu acceptati ce vrem noi, ne demiteti, dar apoi venim tot noi si, daca nu ne acordati iar increderea, de doua ori la rand, sunteti dizolvati voi.

Angajarea raspunderii Guvernului e o masura extrema de ocolire a regulilor procedurii legislative. Pe cale de consecinta, a face exces de asumare a raspunderii este semnul evident al tentativei de instaurare a unei dictaturi a puterii executive (Guvern sau, in cazul de fata, Guvern+Presedinte). O asemenea atitudine politica nu e doar rudimentara, ci denota un dispret profund pentru fundamentele democratice ale statului roman!”