Zilele astea a venit Orban si, de la inaltimea prezidiului oficial al Congresului European PPE, a recunoscut fix ce va spuneam mai demult. Au dat jos guvernul PSD special ca sa numeasca ei comisarul, sa-si ajute partidul mama PPE sa preia puterea in cadrul Comisiei Europene, unde un singur post le lipsea sa faca majoritatea.

Guvernul PSD a fost dat jos printr-o adevarata lovitura de stat, in care principalii actori au fost nu partidele, ci serviciile secrete. Punct.

Ce vedem zilele astea reprezinta zenitul puterii Securitatii asupra partidelor. In indelungata, necontenita lupta dintre Partid si Securitate, lupta specifica modernitatii, niciodata Securitatea n-a avut atita forta in Romania ca in ziua de azi.
Peste 10 – 15 ani, lucrurile probabil se vor schimba, pentru ca societatea este mereu in schimbare, in transformare, e compusa din forte divergente aflate intr-o continua dialectica.

Peste 10 – 15 ani serviciile secrete si institutiile de forta vor pierde din puterea pe care o au asupra creierelor multimii, pentru ca nu stiu sa distribuie cu adevarat plus-valoarea in societate si nu stiu ce este ala compromisul. Gindirea lor este una strict militara, centrata pe eficienta si mai ales pe eficacitate, nu pe negociere, compromis, empatie, compasiune si alte valori civile.

Peste 10 – 15 ani, probabil, vom vedea o alta fata a acestei continue lupte. Dar azi, aici, acum, Securitatea este stapina complet pe tara. Nimic nu misca in fata ei. Partidele sint niste bieti soricei bicisnici care se refugiaza la umbra tufisului din fata necrutatorului pradator saurian cu grade.

Securitatea construieste cariere politice. Securitatea construieste partide politice. Securitatea foloseste aceste instrumente politice, atunci cind are nevoie de ele, apasind scurt pe buton, iar acestea reactioneaza imediat, intocmai si la timp, cu o obedienta specific soldateasca.

Securitatea sta in spate si conduce. In fata, pe post de consumabile, de zdrente care sint aruncate la prima minjeala, amaritii de politruci din lumina reflectoarelor.

Cum li se duce smaltul, cum sint inlocuiti cu alti soldati. Caci unitatea e plina de ei, elemente interschimbabile mereu dornice de afirmare, de fapte de arme, de fapte de glorie. De efemera iesire in evidenta pentru a le trece glontul istoriei prin cap si a ajunge mai apoi la depozit, la piese de schimb.

Securitatea sta in spate si conduce, cum le place romanilor sa fie condusi, prin dictatura. Romanii n-au chef de democratie. Sint prea supusi, prea docili. Sa gindeasca altii in locul lor. Sa fie cineva acolo sus care sa-i manipuleze, sa le raspindeasca emotie in creier, de preferinta emotii negative.

Pe cine sa urim azi, stapine? Pe cine sa scuipam si dispretuim si muim, dom’ comandant? Pe cine sa dam vina pe post de tap ispasitor?

Securitatea sta in spate si conduce. Si e inteleapta si invata de pe urma trecutului. Stie ca nu trebuie sa iasa in fata. Stie ca nu trebuie sa existe o persoana, un chip, pe care sa dea lumea vina cind inevitabil mermeleala militara duce lucrurile in mediocru.
Cititi aici continuarea