A fost publicata motivarea deciziei CCR prin care a fost respinsa sesizarea de neconstitutionalitate formulata de 91 de parlamentari PNL si USR fata de modificarile aduse la Regulamentul Camerei Deputatilor si Senatului privind comisiile parlamentare de ancheta. Este de fapt decizia CCR care o trimite pe sefa DNA Laura Kovesi (foto) in fata comisiei parlamentare care investigheaza alegerile prezidentiale din 2009. O decizie care a demolat alegatiile aparatului de propaganda si ale trompetelor DNA din Parlamentul Romaniei, care sustineau ca este interzis ca un procuror sa se prezinte in fata unei comisii parlamentare de ancheta. La fel, prin aceasta decizie a Curtii Constitutionale, o mare rusine sufera si Procurorul General al Romaniei, Augustin Lazar, care pretindea ca Laura Kovesi nu are ce sa caute la comisia parlamentara de ancheta.

Astfel, Curtea Constitutionala a Romaniei explica, prin Decizia nr. 430 din 21 iunie 2017, ca procurorii fac parte din autoritatea judecatoreasca, or nu exista nicio reglementare constitutionala referitoare la autoritatea judecatoreasca prin care sa fie interzisa prezenta la comisia parlamentara de ancheta. In acest sens, CCR da drept exemplu Procurorul General al Romaniei, aratand ca reglementarile constitutionale nu se opun ca acesta sa ia parte la comisia parlamentara de ancheta. Este limpede asadar ca o asemenea prevedere se aplica cu atat procurorului-sef al DNA, subordonat Procurorului General al Romaniei. Practic, CCR concluzioneaza ca este firesc ca persoana citata sa se prezinte si sa raspunda solicitarilor comisiei parlamentare de ancheta.

Pe de alta parte, Curtea Constitutionala mai face o precizare extrem de importanta. Si anume ca activitatea unei comisii de ancheta nu are nicio tangenta cu o ancheta judiciara, astfel incat nu exista niciun motiv pentru care ancheta parlamentara trebuie sa inceteze atunci cand este demarata o ancheta judiciara.

Prezentam un fragment din Decizia CCR, care este atasata integral la finalul articolului:

„26.Cu privire la criticile de neconstitutionalitate raportate la art.1 alin.(4), coroborat cu art.124 alin.(3) și art.134 alin.(2), precum si la art.111 alin.(1) din Constitutie, Curtea constata ca autorii sesizarii formuleaza trei critici punctuale raportate la textele constitutionale antereferite, pe care le considera ca fiind incalcate, intrucat ancheta parlamentara continua chiar in cazul deschiderii unei proceduri judiciare, influentand-o pe aceasta din urma, fiind obligati sa compara in fata acesteia si persoane a caror activitate se desfasoara in institutii/ autoritati ce nu se afla sub control parlamentar; se pun la dispozitia comisiei de ancheta parlamentare instrumente cu caracter jurisdictional; si sunt reglementate infractiuni prin regulamentul activitatilor comune.

27.Curtea constata ca una dintre formele de control parlamentar este cea realizata prin intermediul comisiilor permanente sau de ancheta. In acest sens, art.64 alin.(4) teza intai din Constitutie prevede ca 'Fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale'. Fiind reglementate la nivel constitutional, nici legea si nici regulamentul parlamentar nu pot ignora aceasta realitate constitutionala. Prin urmare, aceste acte normative trebuie sa le reglementeze in mod expres si sa instituie proceduri, instrumente si mijloace suficiente, care sa dea substanta prevederii constitutionale. In analiza sesizarii de neconstitutionalitate, Curtea trebuie sa tina cont de nivelul reglementarii in privinta comisiilor permanente sau de ancheta, respectiv cel constitutional, astfel incat modelarea acesteia se poate realiza numai din confruntarea cu alte principii, exigente si valori de aceeasi natura, si anume constitutionala. Prin urmare, nicio reglementare infraconstitutionala nu poate stirbi caracterul efectiv al textului constitutional referitor la controlul parlamentar realizat prin anchete parlamentare.

28.Prin urmare, determinarea continutului si a limitelor conceptului de ancheta parlamentara se poate realiza numai prin coroborarea prevederilor Constitutiei; in acest context, revine in sarcina Curtii Constitutionale, in calitate de garant al suprematiei Constitutiei si de unica autoritate de jurisdictie constitutionala, sa stabileasca atat continutul si valentele, cat si raporturile in care se afla textul constitutional referitor la ancheta parlamentara cu celelalte texte constitutionale.

29.Jurisprudenta anterioara a Curtii Constitutionale a stabilit ca instituirea unei comisii de ancheta reprezinta o aplicare a dispozitiilor art.69 alin.(1) din Constitutie, respectiv a principiului potrivit caruia parlamentarii sunt in serviciul poporului. Acestia, beneficiind de legitimarea textului constitutional mentionat, trebuie sa dea dovada de aplecare spre discutarea, dezbaterea si rezolvarea problemelor comunitatii si nicidecum sa le ignore. De asemenea, Curtea a retinut ca nicio autoritate sau institutie publica nu poate limita sau nega acest principiu, senatorii si deputatii exercitandu-si mandatul in conformitate cu interesul superior al comunitatii si cu respectarea competentelor strict determinate prin Constitutie [Decizia nr.924 din 1 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.787 din 22 noiembrie 2012]. Prin urmare, in mod conceptual, ancheta parlamentara, fiind o consecinta directa a principiului democratic al reprezentativitații, are drept obiectiv cercetarea, documentarea si controlul problemelor de interes public, care, prin natura lor, sunt in mod intrinsec legate de binele comun si de apararea interesului national.

30.Prin urmare, Curtea, determinand ratiunea normativa a anchetei parlamentare, a recunoscut plenitudinea functiei de control a Parlamentului, stabilind, in jurisprudenta sa expressis verbis ca, pentru ca un control parlamentar sa fie autentic, el trebuie sa fie deplin, adica Parlamentul tarii trebuie sa dispuna de posibilitatea de a lua orice masuri pentru a da consistenta acestei plenitudini [Decizia nr.48 din 17 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.125 din21 mai 1994], plenitudine care, insa, trebuie exercitata cu respectarea competentelor strict determinate de Constitutie.

31.Astfel, de principiu, controlul parlamentar vizeaza autoritatile si institutiile care se afla in raporturi constitutionale specifice cu Parlamentul, potrivit titlului III, cap. IV din Constitutie, intitulat Raporturile Parlamentului cu Guvernul. In acest sens, Curtea remarca faptul ca art.109 alin.(2) din Constitutie, astfel cum a fost interpretat in jurisprudenta sa, prevede atributia exclusiva a celor trei autoritati publice, printre care si Camera Deputatilor si Senatul, de a cere urmarirea penala a membrilor Guvernului, cerere care poate fi formulata atat la sesizarea unui subiect de drept (in cazul Deciziei nr.270 din 10 martie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.290 din 15 aprilie 2008, de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie) sau din oficiu [Decizia nr.474 din 28 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.590 din 3 august 2016, par.46]. Or, cand se formuleaza o asemenea cerere din oficiu, este evident ca Parlamentul o face ca urmare a functiei sale de control pe care o are asupra activitatii Guvernului.

32.Avand, insa, in vedere ca Parlamentul exercita suveranitatea nationala [art.2 alin.(1) din Constitutie], fiind ales de catre cetateni, drept pentru care este organul reprezentativ suprem al poporului roman [art.61 alin.(1) din Constitutie], Curtea retine ca scopul anchetei parlamentare nu este acela de a verifica numai aspecte care intra in competenta autoritatilor publice aflate sub control parlamentar, ci, din contra, de a lamuri, de a clarifica imprejurarile si cauzele in care s-au produs evenimentele supuse cercetarii. Prin urmare, aceste comisii ancheteaza/verifica fapte sau imprejurari, si nu persoane. Ele au ca finalitate constatarea existentei sau inexistentei faptelor pentru care a fost creata comisia prin mijloace de cercetare si documentare parlamentara. Prin urmare, activitatea unei comisii de ancheta nu are nicio tangenta cu o ancheta judiciara, avand un obiect si o finalitate diferite.

33.Curtea constata ca textul Constitutiei mentioneaza expressis verbis controlul parlamentar in trei situatii: controlul activitatii serviciilor publice de radio si televiziune [art.31 alin.(5)], controlul activitatii serviciilor de informatii [art.65 alin.(2) lit.h)] si controlul asupra activitatii Guvernului si celorlalte organe ale administratiei publice [art.111 alin.(1)], fara, insa, a se limita la acestea. Plenitudinea de competenta a comisiilor de ancheta poate fi, insa, limitata numai prin luarea in considerare a raportului existent intre reglementarile constitutionale referitoare la functia de control a Parlamentului si alte texte constitutionale. In acest sens, Curtea constata ca, prin efectul art.1 alin.(4) coroborat cu art.124-134 din Constitutie, judecatorii, procurorii sau membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt supusi controlului parlamentar; in acelasi sens, Curtea retine ca nici membrii Curtii de Conturi sau ai Curtii Constitutionale nu sunt supusi unui asemenea control [art.140 sau art.142-147 din Constitutie].

34. Totusi, independenta functionala pe care Constitutia o reglementeaza atunci cand se refera la judecatori, membrii Curtii de Conturi sau ai Curtii Constitutionale, nu inseamna ca aceste institutii s-ar plasa in afara sistemului de putere instituit chiar prin Constitutie, ci faptul ca membrii acestora sunt independenti in exercitarea activitatii sau mandatului lor. Procurorii, singurii fata de care Constitutia stabileste controlul ierarhic, activitatea lor desfasurandu-se sub autoritatea ministrului justitiei [art.132 alin.(1) din Constitutie], nu fac parte din puterea judecatoreasca, ci din autoritatea judecatoreasca, insa, avand in vedere stransa lor legatura cu infaptuirea actului de justitie, legiuitorul constituant a ales ca Ministerul Public sa nu faca parte din autoritatea executiva, drept pentru care activitatea procurorilor, obiectivizata in instrumentarea fazei de urmarire penala sau a rolului pe care il joaca in faza judiciara a procesului penal/ civil, dupa caz, nu se afla sub control parlamentar, desfasurarea activitatii acestora fiind realizata sub autoritatea ministrului justitiei [art.132 alin.(1) din Constitutie].

35.Curtea retine ca jurisprudenta sa recenta dezvolta si accentueaza in mod deosebit o noua dimensiune a dispozitiilor art.1 alin.(5) din Constitutie, in sensul atasarii continutului sau normativ a principiului colaborarii loiale intre institutiile si autoritatile statului [a se vedea, cu titlu exemplificativ, in special, Decizia nr.80 din 16 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.246 din 7 aprilie 2014, par.270 si 286, Decizia nr.260 din 8 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.318 din 11 mai 2015, par.30, Decizia nr.681 din 23 noiembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1000 din 13 decembrie 2016, par.21, Decizia nr.765 din 14 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.134 din 21 februarie 2017, par.48, sau Decizia nr.767 din 14 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.131 din 21 februarie 2017, par.58]. De asemenea, intrucat normele regulamentare reprezinta instrumentele juridice care permit desfasurarea activitatilor parlamentare in scopul indeplinirii atributiilor constitutionale ale forului legislativ, ele trebuie interpretate si aplicate cu buna-credinta si in spiritul loialitatii fata de Legea fundamentala (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr.209 din 7 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.188 din 22 martie 2012, Decizia nr.261 din 8 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.260 din 17 aprilie 2015, par.38, sau Decizia nr.293 din 11 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.425 din 6 iunie 2016, par.39), asadar, tot ca o dezvoltare jurisprudentiala a dispozitiilor art.1 alin.(5) din Constitutie. In aceste conditii, Curtea constata ca institutia controlului parlamentar nu trebuie izolata de principiul constitutional al colaborarii loiale intre institutiile si autoritatile statului si de cel al loialitatii fata de Constitutie, ci coroborata si corelata cu acestea. Prin urmare, este evident ca reprezentantii institutiilor trebuie sa colaboreze in realizarea anchetelor parlamentare, in aceasta formula concretizandu- se si principiul echilibrului intre puterile statului. De asemenea, Curtea mai retine ca, la randul sau, daca o hotarare parlamentara privind constituirea unei comisii de ancheta depaseste limitele constitutionale antereferite, ea poate fi supusa, in mod individual si punctual, controlului de constitutionalitate in temeiul art.146 lit.l) din Constitutie coroborat cu art.27 alin.(1) din Legea nr.47/1992.

36.Astfel, prin invitarea reprezentantilor autoritatii judecatoresti, a Curtii de Conturi sau a Curtii Constitutionale la lucrarile comisiilor de ancheta se pot determina problemele sistemice cu care aceste institutii se confrunta [functionare, gestiune, supraincarcarea activitatii, insuficienta personalului, celeritatea solutionarii cauzelor, eficienta activitatii, criminalitate in crestere, tipologii frecvente de infractiuni comise, probleme in privinta restituirii imobilelor] ori solutiile care pot fi preconizate, inclusiv prin exercitarea competentei de legiferare a Parlamentului. Prin urmare, principiul colaborarii loiale intre institutiile si autoritatile statului presupune exercitarea cu buna-credinta atat a competentelor inerente functiei de ancheta a Parlamentului, cat si a calitatii de reprezentant al unei institutii publice. Subiectelor de drept care nu sunt in raporturi constitutionale cu Parlamentul, mai precis sub controlul acestora, nu li se poate impune obligatia de a se prezenta in fata comisiilor de ancheta in temeiul vreunui raport de subordonare sau control politic, ci numai in virtutea principiului colaborarii loiale intre institutiile si autoritatile statului.

37.De aceea, Curtea constata ca reglementarile constitutionale referitoare la autoritatea judecatoreasca, Curtea de Conturi sau Curtea Constitutionala nu se opun ca, spre exemplu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, procurorul- general al Romaniei, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, presedintele Curtii de Conturi, presedintele Curtii Constitutionale sa ia parte la lucrarile comisiei de ancheta. Insa, aceleasi reglementari se opun participarii persoanelor care compun aceste autoritati in fata comisiilor de ancheta in legatura cu activitatea lor jurisdictionala, judiciara, de urmarire penala sau de audit, dupa caz.

38.Prin prisma celor de mai sus, este evident ca activitatea unei comisii de ancheta nu are nicio tangenta cu o ancheta judiciara. Gasirea solutiilor optime pentru buna functionare a institutiilor statului, descoperirea/ analiza/ evaluarea/ determinarea cauzelor unor evenimente importante in viata statului, prezentarea acestora publicului, transparenta informatiilor obtinute, dezbaterea acestora, remedierea deficientelor functionale/ sistemice constatate sunt tot atatea elemente care caracterizeaza si, in acelasi timp diferentiaza ancheta parlamentara de ancheta penala. Asadar, nu exista niciun motiv pentru care ancheta parlamentara trebuie sa inceteze atunci cand este demarata o ancheta judiciara. In caz contrar, de multe ori unele subiecte de interes general ar ramane intr-o sfera lipsita de vizibilitate pentru societate, pe motiv ca in curs s-ar afla o ancheta judiciara, ceea ce este inacceptabil intr-o societate democratica in care informatiile care privesc comunitatea, fiind de interes general, trebuie aduse la cunostinta publica, informarea corecta a cetatenilor fiind un deziderat al statului de drept. Mai mult, Curtea retine ca o procedura judiciara penala are in prima sa faza un caracter nepublic, iar, ulterior, in faza de camera preliminara si judecata se realizeaza publicitatea procedurii judiciare penale, fara, insa, ca aceasta sa ii asigure o vizibilitate publica atat de intensa precum o procedura parlamentara. Ele sunt proceduri cu natura juridica diferita, se pot exercita in paralel si nu se exclud una pe alta. Curtea mai retine si faptul ca exista teme de larg interes public, care niciodata nu ar putea face obiectul unei anchete parlamentare pe motiv ca exista proceduri judiciare in curs [defrisarea padurilor, retrocedarea unor bunuri imobile, Revolutia din 1989, poluarea apelor, colectarea deseurilor, traficul de fiinte vii, furtul din conductele de petrol, cauzele evaziunii fiscale etc.], ceea ce este inadmisibil.

39.De asemenea, Curtea observa ca, in urma adoptarii noului Cod de procedura penala, deschiderea unei proceduri judiciare se realizeaza potrivit art.305 alin.(1) din Codul de procedura penala, conform caruia 'cand actul de sesizare indeplineste conditiile prevazute de lege, organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta savarsita ori a carei savarsire se pregateste, chiar daca autorul este indicat sau cunoscut'. De asemenea, art.305 alin.(3) din acelasi cod prevede ca 'atunci cand exista probe din care sa rezulte banuiala rezonabila ca o anumita persoana a savarsit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala si nu exista vreunul dintre cazurile prevazute la art.16 alin.(1), organul de urmarire penala dispune ca urmarirea penala sa se efectueze in continuare fata de aceasta, care dobandeste calitatea de suspect'. Cu alte cuvinte, orice ancheta judiciara penala presupune ab initio declansarea unei urmariri penale in rem. In acceptiunea autorilor sesizarii de neconstitutionalitate, ori de cate ori se declansa o ancheta parlamentara, aceasta ar fi incetat imediat ce ar fi fost depus un act de sesizare al organului de urmarire penala si s-ar fi inceput urmarirea penala in rem. Astfel, se ajungea la golirea de continut a demersului parlamentar atunci cand era sesizat organul de urmarire penala [prin plangere sau denunt, prin actele incheiate de alte organe de constatare prevazute de lege] sau daca acesta se sesiza din oficiu. Or, o asemenea abordare si intelegere simplista a anchetei parlamentare nu pot fi acceptate. Controlul parlamentar exercitat prin intermediul comisiilor, fie ele permanente sau speciale ad-hoc de ancheta, nu poate fi considerat ca fiind doar o functie decorativa pe care Parlamentul ar exercita-o. De altfel, Curtea retine ca incetarea anchetei parlamentare intr-o atare situatie nici macar nu era expres normativizata in textul art.9 din Regulament in varianta redactionala anterioara celei supuse analizei controlului de constitutionalitate, ea fiind dedusa din norma de trimitere cuprinsa la art.102 din Regulament coroborata cu art.74 din Regulamentul Camerei Deputatilor.

40.Prin urmare, Curtea constata ca natura juridica diferita a celor doua categorii de anchete nu le face incompatibile, ci ele pot coexista in ideea unei cooperari si colaborari loiale intre institutiile statului, chiar daca acelasi segment al realitatii este cercetat si documentat. De aceea, nu este nici necesara si nici de dorit incetarea anchetei parlamentare in conditiile demararii unei anchete judiciare, astfel incat, din aceasta perspectiva, nu se poate retine incalcarea art.1 alin.(4) din Constitutie.

41.Cu privire la caracterul jurisdictional al anchetei parlamentare, Curtea a explicat, prin Decizia nr.1231 din 29 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.759 din 6 noiembrie 2009, ca aceste comisii de ancheta nu au un caracter jurisdictional. Ele nu au abilitarea constitutionala sau regulamentara sa se pronunte asupra vinovatiei sau nevinovatiei unei persoane, ci sunt expresia controlului parlamentar. Astfel cum s-a aratat, scopul lor este acela de a lamuri, de a clarifica imprejurarile si cauzele in care s-au produs evenimente sau au avut loc actiuni cu efecte negative, precum si stabilirea concluziilor si masurilor ce se impun. Este, prin urmare, de forta evidentei faptul ca aceste comisii ancheteaza/ verifica fapte sau imprejurari, si nu persoane. Ele au ca scop constatarea existentei sau inexistentei faptelor pentru care a fost creata comisia de ancheta, fara a stabili cu titlu de certitudine raspunderea administrativa, materiala, disciplinara sau penala a vreunei persoane.

42.Aceste comisii nu au competenta de a da un verdict prin care se constata vinovatia unei persoane, ci doar constata o stare de fapt si fac propuneri/recomandari in raportul pe care il intocmeste comisia de ancheta cu privire la situatia de fapt anchetata, indicandu-se, astfel, concluziile la care a ajuns pe baza actelor si documentelor pe care le-a consultat si a audierilor efectuate. Chiar daca o comisie de ancheta isi depaseste atributiile, 'verdictele' sale nu pot avea o finalitate juridica, votul final asupra constatarilor comisiei de ancheta dandu-se in plenul respectivei Camere, fiind, deci, un vot politic. Compunerea comisiilor de ancheta, de asemenea, nu poate fi motiv de calificare ca jurisdictionala a activitatii lor. Faptul ca din acestea fac parte si cei ce au solicitat infiintarea comisiei nu are nicio relevanta, prin prisma faptului ca votul final al Parlamentului este unul esentialmente politic. In consecinta, simplele audieri de persoane, modalitatile de citare/invitare a persoanelor, respectiv propunerile din raportul comisiei de ancheta nu califica activitatea acesteia ca fiind una jurisdictionala. Se retine, deci, ca activitatea de ancheta priveste lamurirea unor chestiuni de ordine publica, fara a da verdicte si fara a angaja raspunderea penala sau materiala a vreunei persoane.

43.In acest context, Curtea constata ca textul criticat realizeaza o evidenta distinctie, pe de o parte, intre persoanele care trebuie sa se prezinte in fata comisiilor de ancheta in considerarea faptului ca activitatea institutiilor/ autoritatilor din care fac parte sunt sub control parlamentar si care sunt citate in acest sens si, pe de alta parte, persoanele care sunt invitate, respectiv cele care reprezinta, in virtutea functiei lor de conducere autoritati/ institutii publice ce nu se afla sub control parlamentar, care, in considerarea principiului colaborarii loiale intre institutiile/ autoritatile statului, au obligatia sa ia parte la lucrarile comisiei in toate cazurile si indiferent de obiectul anchetei parlamentare, sau alte persoane, care, spre exemplu, pot sa nu aiba nici o tangenta cu institutiile statului, caz in care participarea acestora este la latitudinea lor.

44.Noile reglementari pun la dispozitia comisiei de ancheta anumite mijloace procedurale care sa contribuie la caracterul efectiv si eficient al anchetei parlamentare. Este firesc ca persoana citata sa se prezinte si sa raspunda solicitarilor comisiei; constatarea si stabilirea abaterilor disciplinare este, insa, de resortul exclusiv al titularului actiunii disciplinare in cazul in care persoana citata nu isi indeplineste aceste din urma obligatii, comisia de ancheta neputand avea o asemenea competenta. Prin urmare, sesizarea organului de urmarire penala are in vedere constatarile comisiei de ancheta referitoare la faptul ca functionarul public avea cunostinta de savarsirea unei fapte prevazute de legea penala in legatura cu serviciul in care isi indeplineste sarcinile, a omis sesizarea de indata a organelor de urmarire penala. Asadar, nu fapta persoanei citate de a raspunde la solicitarile comisiei constituie infractiune, ci omisiunea sesizarii organelor de urmarire penala conform art.267 din Codul penal.

45.De asemenea, refuzul persoanelor invitate la comisia de ancheta de a furniza informatiile solicitate sau de a pune la dispozitia acesteia celelalte documente sau mijloace de proba detinute utile activitatii comisiei nu constituie infractiune, organele de urmarire penala nefiind sesizate pentru acest refuz, ci, in urma coroborarii datelor existente, comisia poate sesiza organele de urmarire penala cu privire la savarsirea unei infractiuni. Nu in ultimul rand, Curtea observa ca si in lipsa acestui text regulamentar, comisia putea sa sesizeze organele de urmarire penala, astfel incat acesta are mai degraba un caracter declarativ decat novator”.

*Cititi aici integral Decizia CCR