Speram ca generalii SRI care au in atributii controlul asupra Justitiei sa fi fost atenti la sedinta Plenului CSM de marti, 15 octombrie 2019, si sa ii fi remarcat pe judecatorul Mihai Balan (foto dreapta) si pe Procurorul General Bogdan Licu (foto stanga). Si asta pentru ca atat Balan, cat si Licu merita toata aprecierea SRI pentru modul in care au sarit sa apere SRI.

Unul dintre cele mai importante puncte discutate in sedinta de plen a fost raportul Inspectiei Judiciare privind dosarele fabricate de DNA catorva mii de magistrati, raport care in final a si fost aprobat. Cum era de asteptat, daca din partea sanatoasa a CSM – formata cum se stie din judecatoarele Gabriela Baltag, Evelina Oprina, Simona Marcu, Nicoleta Tint, Lia Savonea, Mariana Ghena, Corina Corbu si reprezentantii societatii civile Victor Alistar si Romeu Chelariu - au venit luari de pozitie cat se poate de corecte in legatura abuzurile comise de DNA, anumiti pucisti din CSM s-au dat peste cap sa minimalizeze constatarile din raportul Inspectiei Judiciare. Dintre acestia au luat cuvantul judecatorul Bogdan Mateescu, Mihai Balan, Andrea Chis, Mihai Balan, Florin Deac si Bogdan Licu, in discutie bagandu-se uneori si mai tacuta Tataiana Toader. Doi dintre ei ne-au atras atentia in mod special gratie modului ireprosabil in care au incercat sa apare SRI in fata realitatii privind implicarea in dosarele penale ale DNA. Este vorba despre judecatorul Mihai Balan si Procurorul General Bogdan Licu.

Balan a rupt tacerea despre SRI

De regula personaj mai retras, judecatorul Mihai Balan a avut in sedinta Plenului CSM o prestatie care a uimit pe toata lumea, datorita volumului mare de cuvinte pe care le-a scos pe gura. In ceea ce priveste dosarele fabricate de DNA catorva mii de magistrati, judecatorul Balan a incercat sa explice ca situatia nu este chiar atat de rea, si ca lasarea in nelucrare a unui dosar nu inseamna un abuz asupra persoanei cercetate, desi asa cum veti putea vedea mai jos Procurorul General Bogdan Licu a exprimat o opinie total contrara. Daca blandetea lui Balan in ceea ce priveste DNA poate fi de inteles avand in vedere ca sotia sa este procurorare chiar in DNA, mult mai interesant a fost modul in care acelasi judecator - care ar trebui sa reprezinte interesele colegilor sai din tara, multi dintre ei victime ale abuzurilor Binomului DNA-SRI – a sarit sa apere SRI. A facut-o in momentul in care analiza sa a ajuns la masurile de supraveghere la care au fost supusi judecatorii si procurorii. Moment in care Mihai Balan a decretat ca nu ar trebui sa existe impresia ca a existat o cercetare subterana, cu un SRI care sa fi facut de capul lui. Ce anume sa fi facut SRI, Balan nu a spus, dar probabil se referea la faptul ca SRI nu se implica in dosare de capul lui. Si fara sa o fi facut de capul lui, Balan ar trebui sa stie ca orice imixtiune a SRI in anchete este la fel de grava.

Iata fragmente din afirmatiile judecatorului Mihai Balan privind dosarele fabricate de DNA magistratilor:

“Sunt de acord cu colegii, ca orice constatare a Inspectiei trebuie sa fie luata in seama si sa aiba niste consecinte, sa tragem niste invataminte, sa nu se mai repete daca s-a intamplat ceva rau. Din pacate, pacea sociala, sau T0, sau cum vrem s-o numim nu se construieste pornind de la sa va aratam ce abuzuri s-au savarsit si pe urma atenuam, nu vrem sa generalizam, nu sunt chiar atat de multe, dar totusi sunt. Se porneste de la o analiza obiectiva, pe cifre, pe cuvinte scrise, pe hotarari de achitare, pe hotarari de condamnare, nu le laudam pe unele, nu le blamam pe celelalte, sunt toate ale instantelor, fie ca sunt definitive, fie ca sunt in prima instanta, sunt rationamente juridice date in exercitarea atributiunilor de serviciu de catre judecatori sau procurori. S-a spus despre multele dosare care au fost inregistrate si care au ramas nesolutionate. La Sectia de combatere a coruptiei, ne spune raportul, 319 inregistrate, 233 solutionate, doar 86 nesolutionate. Dintre acestea, 34 de cauze sesizare din oficiu, 285 plangeri. La Sectia de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, 204 dosare, din care 147 solutionate, 57 in curs de solutionare. Dintre toate acestea, 26 din oficiu, 178 plangeri. Deci, situatia citita si in aceasta cheie, din cifre, nu mai arata unilateral sau intr-un mod voit o situatie in care cvasi-majoritatea dosarelor au fost sesizari din oficiu si cvasi-majoritatea dosarelor nu s-au lucrat. S-au identificat dosare in care nu s-a lucrat ani de zile, foarte rau. Dupa cum la instante vine Inspectia Judiciara si te controleaza si vede daca ai restante sau daca ai dosare pe care le solutionezi intr-o perioada nerezonabila de timp, tot asa trebuia sa se intample si la DNA, structura centrala sau structurile teritoriale. Nu exista o exceptie. Foarte buna ideea de a aplica aceeasi sau similar indici de performanta sa vedem, ca si la instante, daca sunt unele parchete, dar nu numai DNA-ul, toate, performante sau nu. In schimb, nu pot sa fiu de acord, sau nu vreau sa se lase sa se insinueze acest lucru, ca un dosar lasat in nelucrare inseamna un abuz asupra celui cercetat. Nu reiese de niciunde din acest raport ca un judecator a fost chemat patru ani de zile la parchet constant punandu-se presiune pe el, sau un procuror, si in felul acesta sa se insinueze ca solutiile pe care le-ar putea pronunta sau le-au pronuntat deja acei judecatori sau procurori ar fi fost rezultatul unor astfel de presiuni, pentru ca in spatiul public, inainte de aparitia acestui raport, de doi ani si jumatate, acest lucru il auzim. Judecatori si procurori care au dat solutiile pe care le-au dat din cauza ca au fost presati. Nu, nu se poate pune intre aceasta constatare si ce v-am spus mai departe. De altfel, nu numai judecatorii care suntem in acest Consiliu, dar si cei cu care am discutat, majoritatea, multi, au constatat din acest raport ca au fost cercetati sau ca au fost supusi unor masuri de supraveghere fara sa stie acest lucru pe perioada cercetarilor. Deci este exclusa teoria, lansata nu degeaba in spatiul public, si nu de magistrati, ci de politicieni care au beneficiat de pe urma acestor lucruri, ca acesti magistrati au fost supusi constant unor presiuni pentru a ii forta sa dea anumite solutii. Deci sunt de acord, trebuie facute verificari, trebuie facute anumite proceduri in care sa nu mai existe astfel de cazuri ca dosare care au stat 1 an, 2, 3, 4, 10 sa arunce macar o umbra asupra legalitatii sau temeinciei cercetarii in aceste dosare. (…) Nu vreau sa se lase impresia ca a fost o cercetare subterana, cu SRI-ul care facea de capul lui, cu parchete care veneau singure. Nu, tot ceea ce s-a intamplat banuiesc ca se gaseste in dosare (n.r. - despre supravegherea magistratilor)”.

Vrajeala generala

In ceea ce-l priveste pe Procurorul General Bogdan Licu, acesta a fost mult mai direct decat judecatorul Mihai Balan. Atat in lergatura cu abuzurile comise de DNA, pe care le-a recunoscut, cat si in legatura cu implicarea SRI in dosare. Astfel, daca judecatorul Balan a sustinut ca nu trebuie sa se creada ca “SRI face de capul lui”, Licu s-a declarat destul de circumspect in legatura cu acuzatiile aduse Serviciului Roman de Informatii. Mai mult, Licu a incercat sa reduca rolul SRI in anchetele DNA doar la transcrierea convorbirilor, desi de-a lungul timpului au fost publicate nenumarate dovezi privind implicarea Serviciului in anchete, inclusiv prin culegerea de probe, prin celebrele echipe mixte formate cu procurori DNA sau prin controlul pe care il avea asupra dosarului, parchetul anticoruptie fiind obligat sa raporteze ce a facut cu sesizarile primite.

Iata pozitia Procurorului General Bogdan Licu referitoare la dosarele pe care DNA le-a fabricat magistratilor:

“Mi-ar fi placut ca acest raport sa se discute intr-un mediu mai calm. Ne-am agitat deja pana la ora asta, suntem si obositi. Are dreptate doamna judecator Marcu, si vreau sa incep prin a cere scuze in numele meu personal si a tuturor procurorilor sanatosi la cap din Ministerul Public vizavi de anumite lucruri care s-au intamplat in sistem. Pentru ca s-au intamplat. Si ce vedem in raportul Inspectiei Judiciare nu sunt situatii grave, eu le-as spune ca unele sunt chiar halucinante. Dar sunt de aceeasi parere cu o parte dintre dumneavoastra, lucrurile nu trebuie generalizate. De ce s-a ajuns aici, discutam pana maine dimineata si nu o sa ajungem la o concluzie. Poate pentru ca Ministerul Public s-a atomizat, s-a spart in bucati si bucatele, una mai independenta decat cealalta, fiecare cu sefii lor, nu mai recunoastem autoritatea unor sefi, nu mai recunoastem autoritatea Procurorului General, poate si din cauza asta. Poate din cauza ca in anumite structuri au fost promovati procurori cu foarte putina experienta. Ce constatam din acest raport? Constatam printre altele un lucru pe care eu l-am spus de cand sunt interimar: cel mai rau lucru pe care poate sa il faca un procuror unui justitiabil, fie el magistrat sau cetatean obisnuit al acestei tari, este sa lase un dosar in nelucrare. Este cel mai rau lucru pe care poate sa il faca un procuror. Poate suna ciudat pentru cine nu se pricepe la Justitie, dar este mai rau sa lasi un dosar in nelucrare decat sa dai o solutie proasta, pentru ca o solutie proasta este supus cailor de atac, este supusa controlului ierarhic, etc. Eu mi-as fi dorit ca o reparatie morala sau ca o raspundere morala a unor colegi, nu pot sa-i numesc colegi, a unor procurori care au savarsit anumite abuzuri sau care nu au lucrat asa cum trebuiau sa lucreze, ca acest raport sa contina o anexa pe care sa o discutam nepublic in cadrul CSM-ului cu numele procurorilor care se fac vinovati de aceste aspecte. Pentru ca s-ar putea sa avem surpriza sa regasim aceleasi nume in spatele mai multor dosare. Si eu refuz sa cred ca toti procurorii de la DNA, ca acum discutam despre DNA, au savarsit abuzuri sau la limita legalitatii. Exista servicii teritoriale unde se vede clar diferenta de volum de activitate, de unde rezulta ca este vorba si de omul care ocupa aceasta functie. (…)

Nu vreau sa intru acum in discutii despre protocoale, Serviciul Roman de Informatii, probabil ca o sa avem un alt punct pe o ordine de zi viitoare, dar eu sunt destul de circumspect cu privire la acuzatiile care se aduc SRI. Si va spun ca nu o sa regasiti nicaieri semnatura mea pe vreun protocol. O iau prin eliminare, eu nu stiu ce s-a intamplat intr-adevar, dar daca la Ploiesti, in dosarele instrumentate de SIIJ, in care s-au devoalat aspecte inimaginabile ale unor fosti colegi nu s-a retinut imixtiunea SRI, nu stiu din alta parte cum putem s-o scoatem la iveala. Ca nu este corect in viziunea noastra de acum, dupa decizia CCR, ca SRI facea transcrierile de pe acele convorbiri, sunt de acord cu dumneavoastra. Dar, pe de alta parte, obligatia procurorului era de a verifica acele transcrieri, pentru ca va spun ca si in momentul de fata avem procurori care pun la mapa transcrierile facute de ofiterii de politie fara sa se uite o clipa pe ele, si fara sa aiba habar de ce contin acele transcrieri. Deci o boala care era atunci este si acum, dar sub o alta forma”.

* Cititi aici raportul Inspectiei Judiciare