Judecatorul Claudiu Rares Podar de la Tribunalul Salaj ar trebui sa fie cu mare bagare de seama. Nu din cauza ca ar fi comis ceva nelegal, ci intrucat pe masa sa se afla un dosar in care anumite actiuni ale unora dintre parti pot sa atraga oricand atentia parchetului si sa imbrace forma penalului. Ne referim dosarul de insolventa a societatii SC Bai Boghis SRL aflat in prezent pe masa judecatorului Cludiu Rares Podar de la Tribunalul Salaj, care priveste o afacere de milioane de euro. Este un caz despre care Lumea Justitiei a scris pe larg pe parcursul editii anterioare, in care am devoalat cum fosta asociata a Elenei Udrea in societatea SC Bai Boghis SRL, Veronica Elena Stanca (zisa Lia Stanca), si fiica acesteia Nadine Stanca, sunt autoarele unor inginerii financiare prin care ceilalti creditori ai firmei, printre care chiar favorita lui Basescu Elena Udrea (foto), risca sa ramana cu ochii in soare si sa nu isi mai poata recupera investitiile. Si nu doar Elena Udrea, ci si alti zeci de creditori, printre care compania Erbasu sau firma Masterange Romania, parte a grupului detinut de puternicul om de afaceri Ion Tiriac.

Lumea Justitiei continua dezvaluirile in acest caz. Astazi, prezentam o motivare fabuloasa prin care se devoaleaza o adevarata schema a fraudei prin care Lia Stanca, fosta asociata a Elenei Udrea, si fiica sa Nadine Stanca au incercat prejudicierea celorlalti creditori. Totul prin acte frauduloase. Si nu spunem noi asta, ci chiar judecatorii Alina Gabriela Nicolescu si Doina Viorica Popovici de la Curtea de Apel Cluj. Cei doi judecatori de la Curtea de Apel Cluj au confirmat dezvaluirile facute de Lumea Justitiei privind operatiunile prin care Nadine Stanca a reusit sa isi majoreze creanta in procesul de insolventa al SC Bai Boghis SRL, de la circa 5 milioane lei la 13 milioane lei, printr-o serie de acte frauduloase constand in aplicarea de penalitati la un imprumut si prin reducerea termenului de rambursare a imprumutului. Iar din decizia nr. 322 din 16 iulie 2020 a Curtii de Apel Cluj din dosarul 135/84/2019/a1 – prin care s-a admis apelul administatorului judiciar al SC Bai Boghis SRL fata de sentinta judecatorului Podar de la Tribunalul Salaj favorabila familiei Stanca – veti putea afla cum s-a incercat fraudarea creditorilor de la SC Bai Boghis SRL.

“Prin urmare, se poate afirma cu certitudine ca singurul scop al intocmirii actelor in discutie a fost favorizarea creditorului asociat Stanca Nadine Magda si diminuarea gajului general al creditorilor. (…) Complicitatea la frauda a tuturor partilor contractante transpare din imprejurarea ca administratorul statutar al debitoarei la data incheierii contractului in litigiu, Ciurte Maria, care a reprezentat debitoarea la incheierea actelor, este mama intimatei Stanca Veronica Elena (asociat si creditor al societatii), respectiv bunica intimatei Stanca Nadine Magda (asociat si creditor al societatii). In aceste conditii este dincolo de orice indoiala ca la momentul incheierii contractelor, asociatii semnatari ai conventiei au cunoscut in mod direct situatia debitoarei si folosindu-se de influenta acestora asupra societatii, in calitate de asociati ai acesteia, au urmarit exacerbarea creantei creditoarei Stanca Nadine Magda prin prevederea unor penalitati de intarziere intr-un cuantum cu mult mai mare decat cel stabilit la momentul acordarii imprumutului prin contractul incheiat in anul 2013 si a unui termen de scadenta mult mai scurt, cu incalcarea vadita a interesului general al societatii, in scopul sustragerii de la urmarirea de catre creditori a intregului activ al societatii si pastrarii acestuia cu orice pret in patrimoniul familiei. (…) Intentia frauduloasa a cocontractantilor la momentul intocmirii actelor este astfel pe deplin dovedita, fiind indeplinita astfel conditia prevazuta de art.117 alin. 2 lit. c din legea insolventei”, sunt cateva dintre constatarile judecatorilor Alina Gabriela Nicolescu si Doina Viorica Popovici de la Curtea de Apel Cluj.

Ingineria familiei Stanca

Inainte de a prezenta decizia exploziva a Curtii de Apel Cluj, facem o scurta recapitulare. Pentru cei care nu stiu cazul sau nu isi mai amintesc cu exactitate intreaga poveste.

In 30 septembrie 2013, intre Lia Stanca si SC Bai Boghis SRL s-a semnat contractul de imprumut nr. 10, prin care Lia Stanca imprumuta societatea cu suma de 5 milioane lei (vezi facsimil 1). Conform contractului, imprumutul urma sa se restituie pana in 30 septembrie 2018, iar in cazul in care termenul nu ar fi fost respectat SC Bai Boghis SRL ar fi urmat sa plateasca penalitati de 0,06% din valoare pentru fiecare zi de intarziere.

Peste doar trei luni, in 4 ianuarie 2014, zi in care fiica Liei Stanca, Nadine Stanca, implinea varsta de 18 ani are loc o noua miscare. Miscarea cheie pentru familia Stanca. Mai exact, in 4 ianuarie 2014 se semneaza un nou contract de impumut (vezi facsimil 2). De data asta intre SC Bai Boghis SRL si Nadine Stanca, dupa ce Nadine Stanca preluase de la mama sa Lia Stanca imprumutul de 5 milioane lei, avand loc o novatie prin schimbarea creditorului. Prin noul contract, se recunostea ca Nadine Stanca a imprumutat Bai Boghis cu suma de 5 milioane lei (imprumutul preluat de la mama sa), plus alte doua aspecte extrem de importante. Este vorba despre schimbarea termenului de rambursare a imprumutului din 30 septembrie 2018 in 4 ianuarie 2018 si de impunerea unor penalitati mai mari decat cele initiale daca imprumutul nu va fi restituit la termen, in cuantum de 0,5% pe zi. Asadar, prin contractul din 4 ianuarie 2014 s-a redus termenul de restituire a imprumutului, in paralel cu majorarea penalitatilor de intarziere de la 0,06% pe zi la 0,5% pe zi.

In aceeasi zi de 4 ianuarie 2014 se mai semneaza si un act aditional la contractul de imprumut nr. 10 din 30 septembrie 2013, intre Lia Stanca, in calitate de creditor cedent, Nadine Stanca, in calitate de creditor cesionar, si SC Bai Boghis, in calitate de debitor cedat prin care se modificau anumite clauze la contractul initial, printre care si impunerea penalitatilor de 0,5% pe zi de intarziere (vezi facsimil 3).

A urmat peste trei ani un nou contract de imprumut. In 29 noiembrie 2017, a fost incheiat contractul de imprumut cu garantie imobiliara intre Nadine Stanca, in calitate de imprumutatoare-creditoare, si SC Bai Boghis SRL, in calitate de impumutata-debitoare, contract prin care s-a hotarat ca imprumutul de 5 milioane sa fie garantat cu intregul patrimoniu al societatii, imobile si inclusiv cu bunurile mobile, fiind intabulat dreptul de ipoteca de rang I. Desigur, se pastrau clauzele anterioare privind termenul de 4 ianuarie 2018 pana la care imprumutul trebuia restituit, dar si penalitatile de 0,5% pe zi de intarziere (vezi facsimil 4).

Deci prin toate aceste contracte s-a obtinut practic schimbarea datei la care trebuia restituit imprumutul, din 30 septembrie 2018 in 4 ianuarie 2018, plus majorarea penalitatilor de la 0,06% pe zi la 0,5% pe zi, toate aceste modificari reprezentand milioane bune in plus pentru Nadine Stanca, care a reusit in final sa isi majoreze creanta la SC Bai Boghis de la 5 milioane lei la peste 13 milioane lei, ajungand ca impreuna cu mama sa Lia Stanca, la randul ei aflata la masa credala, sa pretinda o creanta totala de peste 14 milioane lei.

Si totul s-a intamplat, culmea, fara ca cealalta asociata din SC Bai Boghis SRL, si anume Elena Udrea, sa isi dea acordul. Dovada este chiar notificarea pe care Elena Udrea a trimis-o in 2019 Liei Stanca si lichidatorului judiciar al SC Bai Boghis SRL, in care acuza afectarea intereselor sale ca asociat si ale intereselor celorlalti creditori (vezi facsimil 5).

Manevra s-a destramant la Curtea de Apel Cluj. Schema fraudei a fost devoalata. Nadine a ramas cu mai putin de 4 milioane lei

Intreaga manevra a familiei Stanca s-a destramat insa la Curtea de Apel Cluj. Instanta care a constatat ca actele sunt frauduloase si in consecinta a dispus:

-anularea contractului de impumut din 4 ianuarie 2014 intre Nadine Stanca si SC Bai Boghis SRL, in ceea ce priveste clauzele referitoare la termenul de rambursare si penalitatile de intarziere (contractul prin care s-a schimbat termenul de rambursare a imprumutului de 5 milioane lei din 30 septembrie 2018 in 4 ianuarie 2018 si prin care s-a impus majorarea penalitatilor de la 0,06% pe zi la 0,5% pe zi);

-anularea actului aditional din 4 ianuarie 2014 la contractul de imprumut din 30 septembrie 2019 incheiat intre Lia Stanca, Nadine Stanca si Baoi Boghis SRL, in ceea ce priveste penalitatile de intarziere (actul aditional prin care prin care se modificau anumite clauze la contractul initial, printre care si impunerea penalitatilor de 0,5% pe zi de intarziere);

-anularea Contractului de imprumut cu garantie imobiliara incheiat intre Stanca Nadine Magda, prin mandatar Stanca Veronica Elena, si Bai Boghis SRL in 29 noiembrie 2017 (contractul prin care s-a hotarat ca imprumutul de 5 milioane sa fie garantat cu intregul patrimoniu al societatii, imobile si inclusiv cu bunurile mobile, fiind intabulat dreptul de ipoteca de rang I);

Iar dupa decizia Curtii de Apel Cluj, Nadine Stanca a ramas cu o creanta acceptata de circa 4,3 milioane lei, iar mama sa Lia Stanca cu o creanta acceptata de 1,9 milioane lei.

Iata fragmente din motivarea Curtii de Apel Cluj, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Astfel, actele ce fac obiectul actiunii in anulare formulata la data de 06.05.2019 de catre reclamantul CII Savus Cristian, sunt: Contractul de imprumut datat 04.01.2014 incheiat intre Stanca Nadine Magda si Bai Boghis SRL (in limita clauzei privind penalitatile de intarziere si a clauzei privind termenul de rambursare), Actul aditional datat 04.01.2014 la Contractul de imprumut nr. 10 din 30.09.2013 incheiat intre Stanca Veronica Elena, Stanca Nadine Magda si Bai Boghis SRL (in limita clauzei privind penalitatile de intarziere), precum si Contractul de imprumut cu garantie imobiliara autentificat prin incheierea nr. 2087 din 29.11.2017 a BNP Crecan Ioan Gheorghe incheiat intre Stanca Nadine Magda, prin mandatar Stanca Veronica Elena si Bai Boghis SRL.

S-a aratat in mod expres de catre reclamant ca nu se contesta in cauza nici existenta imprumutului acordat de catre Stanca Veronica Elena societatii debitoare Bai Boghis SRL prin Contractul de imprumut din 30.09.2013, nici cesiunea acestei creante catre intimata Stanca Nadine Magda, aceste raporturi juridice nefacand obiectul actiunii in anulare.

Curtea va retine de asemenea ca actiunea dedusa judecatii a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 117 alin. 2 lit. c, art. 117 alin. 4 lit. a si lit. g din Legea nr. 85/2014, sustinandu-se caracterul fraudulos al actelor juridice contestate, raportat la circumstantele in care aceste acte au fost incheiate.

Din aceasta perspectiva, intrucat sunt formulate pentru prima data in apel si reprezinta, in senta, o modificare a cauzei cererii, argumentele apelantului CII Savus Cristian referitoare la ulitatea de drept pentru cauza ilicita si imorala intemeiate pe incalcarea prevederilor OG 13/2011 nu pot fi analizate in aceasta faza a procesului. De asemenea, avand in vedere scopul limitat al interventiei accesorii, se impune a se constata ca aceasta nu poate determina largirea cadrului procesual sub aspectul obiectului litigiului sau al cauzei acestuia, astfel incat criticile formulate prin cererea de apel depusa de catre intervenienta Constructii Erbasu SA, referitoare la realitatea virarii imprumutului acordat prin contractul incheiat la data de 30.09.2013 de catre Stanca Veronica Elena, nu pot face obiectul analizei instantei de apel. In egala masura, instanta de apel va constata lipsite de orice utilitate practica criticile apelantei interveniente referitoare la respingerea probei cu expertiza contabila, cata vreme aceasta avea drept teza probatorie aceleasi aspecte referitoare la realitatea virarii de catre intimata Stanca Veronica Elena a sumelor reprezentand imprumut acordat societatii in anul 2013.

In ceea ce priveste apelul declarat de catre reclamantul CII Savus Cristian, se va retine ca o prima critica adusa in discutie priveste modul in care judecatorul sindic a facut aplicarea revederilor art. 277 alin. 3 Cod procedura civila apreciind, in mod netemeinic in opinia apelantului, ca actele datate 04.01.2014 care fac obiectul prezentei cauze nu indeplinesc conditia de a fi fost incheiate in perioada suspecta reglementata de art. 117 alin. 2 si alin. 4 din Legea nr. 85/2014, respectiv in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii insolventei.

Prin apelul declarat apelantul a adus argumente atat in sprijinul constatarii calitatii sale de tert fata de actele atacate, calitate care ii permite sa faca proba contrara a datei inscrisurilor prezumate relativ potrivit prevederilor art. 277 alin. 3, cat si pentru dovedirea imprejurarii ca actele datate 04.01.2014 nu au fost incheiate de parti la data mentionata in cuprinsul lor, fiind intocmite pro causa.

Curtea apreciaza intemeiate criticile formulate de catre apelantul reclamant, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Este necesar a se arata mai intai ca actele sub semnatura privata ce fac obiectul cauzei au fost incheiate de catre debitoarea Bai Boghis SRL in legatura cu imprumutul acordat pentru finantarea activitatii sale (modificare a conditiilor de restituire, de aplicare a dobanzilor si penalitatilor de intarziere si instituire a obligatiei constituirii de garantii pentru ipoteza in care atoria ar deveni exigibila inainte de termen), fiind asadar inscrisuri intocmite in exercitiul ctivitatii unei intreprinderi. Prin urmare dispozitiile art. 277 alin. 3 Cod procedura civila sunt aplicabile, in privinta acestor inscrisuri operand prezumtia relativa ca ele au fost facute la data consemnata in cuprinsul lor, respectiv 4 ianuarie 2018.

Apoi, se constata, contrar opiniei judecatorului sindic, ca apelantului reclamant in calitatea sa de administrator judiciar, ii este deschisa posibilitatea combaterii prin orice mijloc de proba a datei consemnate in cuprinsul actelor atacate, acesta fiind un tert fata de actele incheiate intre ebitoare si intimatele parate Stanca Nadine Magda si Stanca Veronica Elena. Sunt nefondate considerentele expuse de catre judecatorul referitoare la calitatea de reprezentant al debitoarei a administratorului judiciar, in conditiile in care art. 122 din Legea nr. 85/2014 dispune in mod expres ca la solutionarea actiunilor prevazute de art. 117 legitimitate procesuala activa are administratorul judiciar, iar legitimate procesuala pasiva au debitorul si, dupa caz tertul ori subdobanditorul, debitorul fiind reprezentat de catre administratorul special, sau in lipsa desemnarii acestuia, de catre un curator special numit de catre judecatorul sindic potrivit prevederilor art. 53 alin. 3 dintre organele de conducere statutare aflate in functie la data deschiderii procedurii.

Prin urmare, in temeiul legii, in cadrul actiunii de fata, administratorul judiciar actioneaza nu in calitate de reprezentant al debitoarei, ci in calitatea sa de organ care aplica procedura insolventei, cei doi, respectiv administratorul judiciar si debitoarea, avand pozitii contrare in cadrul actiunii, astfel incat reclamantul este un tert fata de actele incheiate de catre debitoare cu cele doua intimate parate anterior deschiderii procedurii insolventei.

Cat priveste dovada contrara prevazuta de art. 277 alin. 3 Cod procedura civila, in raport de prevederile exprese ale acestui text legal, ea poate fi facuta cu orice mijloc de proba.

Avand in vedere apararile formulate sub acest aspect in cadrul intampinarii la apel, este necesar a se sublinia ca intrucat in conformitate cu prevederile art. 328 prezumtia legala poate fi inlaturata prin proba contrara daca legea nu dispune altfel, este vadit ca in acceptiunea legiuitorului o atare proba contrara poate fi chiar si o alta prezumtie, atata timp cat acestea au fost reglementate in mod expres ca mijloace de proba in procesul civil. Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat procesul civil are la baza sistemul liberei aprecieri a probelor, care permite judecatorului aprecierea potrivit convingerii sale, neexistand o ordine de preferinta referitor la forta probanta a probelor.

Reclamantul administrator judiciar a invocat in sustinerea pozitiei sale procesuale, o serie de fapte apte sa dea nastere unei prezumtii judiciare in sensul prevederilor art. 327-329 Cod procedura civila, respectiv prezumtiei ca actele datate 04.01.2014 nu au fost incheiate la data consemnata in acestea.

In combaterea sustinerilor administratorului judiciar, intimatele au invederat ca la data de 04.01.2014, referitor la creanta decurgand din contractul de imprumut din 30.09.2013, a fost incheiata o novatie prin schimbarea creditorului, in urma careia creditorul Stanca Veronica Elena a fost inlocuit cu creditorul Stanca Nadine Magda. Novatia astfel convenita de parti a fost consemnata in Actul aditional la Contractul de imprumut din 30.09.2013, alaturi de o serie de alte modificari ale clauzelor contractuale, ulterior fiind incheiat si Contractul de imprumut din data de 04.01.2014 cu scopul individualizarii concrete a raporturilor juridice dintre debitoare si nou creditor. Intimatele au precizat in plus ca incheierea actelor atacate la data de 04.01.2014 a fost determinata de cooptarea in decembrie 2013 a unui nou asociat, strain de familia Stanca, fapt care a impus o serie de schimbari in cadrul societatii, inclusiv in ceea ce priveste contractul de imprumut, respectiv in ceea ce priveste conditiile de restituire si cuantumul penalitatilor de intarziere prevazute.

Cu privire la imprejurarile enumerate de catre apelantul reclamant, Curtea va aprecia ca, luate in considerare impreuna in conturarea contextului in care actele in discutie au fost incheiate, ele au suficienta greutate pentru a naste probabilitatea faptului pretins, respectiv ca actele nu au fost intocmite la data de 04.01.2014.

Se va retine mai intai ca niciunul dintre documentele depuse in probatiune nu confirma existenta la data de 04.01.2014 a inscrisurilor sub semnatura privata respective, ceea ce face sa se nasca indoiala asupra realitatii intocmirii lor la acea data.

Astfel, desi s-a pretins incheierea la acea data a unei novatii prin schimbarea creditorului, materializata prin intocmirea Actului aditional la Contractul de imprumut din 30.09.2013, totusi nicaieri nu se face nicio mentiune nici despre un act de novatie prin schimbare de creditor, nici despre un act aditional la contractul de imprumut din 30.09.2013 intocmite la data de 04.01.2014. Dimpotriva, in cadrul bilantului contabil aferent anului 2014, conform formularului S1003 depus la ANAF in data de 02.06.2015, respectiv in cadrul situatiilor explicative intocmite de catre administratorul statutar (f. 49, 57 v. III dosar fond), se vorbeste despre o cesiune de creanta in favoarea intimatei Stanca Nadine Magda, indicandu-se in mod expres 'Cesiune contract nr. 10/30.09.2013 alte imprumuturi si datorii asimilate incheiat in data de 04.01.2014 catre Stanca Nadine Magda - creditor cesionar'.

In plus, desi in cadrul situatiilor explicative la bilantul contabil aferent anului 2014, depuse in probatiune de catre intimate se impunea a fi cuprinse informatiile referitoare la eventuale clauze legate de achitarea datoriilor si rata dobanzii aferente, despre care se sustine ca au fost stipulate de parti prin actele incheiate la data de 04.01.2014, totusi se constata ca nicio astfel de mentiune nu a fost efectuata la rubrica dedicata (f. 49 v. III dosar fond), iar aceasta imprejurare este la randul sau de natura sa amplifice indoielile referitoare la realitatea intocmirii la data de 04.01.2014 a inscrisurilor respective.

De asemenea, este de retinut ca in cadrul contractului autentificat incheiat in anul 2017 a fost identificat actul juridic in baza caruia Stanca Nadine Magda a dobandit calitatea de creditor al societatii debitoare si data la care acest act a fost incheiat, fiind vorba despre o cesiune de creanta, iar nu o novatie prin schimbarea creditorului, nici un act aditional la contractul de imprumut din 30.09.2013.

Probele cauzei dovedesc asadar intervenirea intre Stanca Veronica Elena si Stanca Nadine Magda a unei cesiuni de creanta, care a fost de altfel recunoscuta si de catre reclamantul administrator judiciar, cesiune care a fost operata in evidentele contabile si in baza careia s-au si facut pe parcursul anilor 2015, 2016, restituiri partiale in favoarea noului creditor, printr-o serie de transferuri bancare pentru care au fost depuse la dosar extrase de cont.

Prin urmare, fata de imprejurarea ca intimatele au invocat intervenirea unui alt act juridic (novatie), prevalandu-se in acest scop de niste inscrisuri care modifica substantial termenii restituirii creantei, distinctia intre termenii utilizati (novatie/cesiune de creanta) nu este lipsita de importanta, intrucat cesiunea de creanta este o institutie juridica diferita, ce nu determina modificarea creantei care se transmite, sub aspectul termenului, sau a dobanzii/penalitatilor, ci doar in ceea ce priveste persoana creditorului, iar in plus, in cauza se contesta tocmai realitatea intocmirii de catre parti la data de 04.01.2014 a actelor de care intimatele se prevaleaza.

In ceea ce priveste inscrisul denumit Contract de imprumut din data de 04.01.2014, incheiat intre Stanca Nadine Magda in calitate de imprumutator si Bai Boghis SRL in calitate de imprumutat, acesta are ca obiect acordarea de catre imprumutator societatii imprumutate, a unui imprumut in cuantum de 5.000.000 lei, in conditiile reglementate de contract.

Desi s-a pretins ca acest din urma act a fost intocmit la data de 04.01.2014 cu scopul de a individualiza cu exactitate raportul juridic dintre debitor si noul creditor urmare a intervenirii novatiei, Curtea apreciaza ca aceasta explicatie nu este credibila, intrucat, pe de o parte, contractul nu face nicio mentiune la raporturi contractuale intervenite anterior intre debitoare si Stanca Veronica Elena, respectiv intre aceasta din urma si Stanca Nadine Magda, iar pe de alta parte, specificul institutiei novatiei, consta tocmai in aceea ca nu face necesara incheierea unui contract distinct intre debitor si noul creditor.

In egala masura, raportat la continutul concret al Actului aditional, Curtea remarca si faptul ca in realitate acesta nici nu realizeaza prin el insusi o novatie prin schimbarea creditorului, intrucat afirma doar intervenirea unei astfel de conventii (desi trimiterea este facuta la art. 1609 alin. 2 care reglementeaza novatia prin schimbarea debitorului), obiectul actului aditional constituindu-l in realitate doar modificarea unor clauze ale contractului de imprumut din 10.09.2013. Asadar, explicatia intocmirii Contractului de imprumut la data de 04.01.2014 ca urmare a intervenirii intre parti a unei novatii prin schimbarea creditorului nu poate fi primita.

Cat priveste sustinerile in sensul ca incheierea actelor la acel moment si cu acele clauze modificate a fost determinata de cooptarea in decembrie 2013 a unui nou asociat, strain de familia Stanca, fapt care a impus o serie de schimbari in cadrul societatii, inclusiv in ceea ce priveste conditiile contractul de imprumut, Curtea constata ca datele concrete ce rezulta din probatiunea administrat in cauza releva o alta situatie decat cea prezentata de catre intimate, care nu valideaza teza referitoare la caracterul de afacere de familie al Bai Boghis SRL.

In acest context, se va avea in vedere ca potrivit precizarilor aduse de catre intimate in cadrul intampinarii la apel, statiunea Bai Boghis se afla in patrimoniul Vidalis Impex SRL, societate care din cauza dificultatilor financiare in care se afla, nu mai putea administra si realiza investitiile necesare la acest obiectiv, fiind prin urmare cautate solutii de atragere a unui investitor. Societatea Bai Boghis SRL a fost infiintata in data de 18.09.2013 avand ca asociati pe Ciurte Maria si Stanca Veronica Elena (mama si fiica) si a achizitionat imobilele ce compun statiunea Bai Boghis de la Vidalis Impex SRL, pretul vanzarii fiind achitat de catre debitoare cu suma imprumutata de catre intimata Stanca Veronica Elena prin contractul de imprumut din data de 30.09.2013. Vidalis Impex SRL a intrat in insolventa la data de 07.11.2014.

Pe baza acestor elemente, se constata asadar ca scopul infiintarii societatii Bai Boghis SRL, a fost acela de preluare a statiunii Bai Boghis si de dezvoltare a acesteia prin atragerea de noi investitii, iar in realizarea acestui scop, la mai putin de o luna de zile de la infiintarea societatii, a fost adoptata Hotararea adunarii generale a asociatilor din 14 octombrie 2013, prin care s-a decis cooptarea unui nou asociat respectiv Udrea Elena Gabriela. Potrivit sustinerilor exprese din cadrul

intampinarii la apel, noul asociat urma sa suporte investitiile viitoare, stabilite in limita a minim 1.500.000 euro. De altfel, ulterior aceasta din urma a adus principalul investitor al societatii, intervenienta Constructii Erbasu SRL, cu care debitoarea a incheiat contractul nr. 559/14.03.2014, la scurt timp dupa aceea.

Prin urmare, Curtea apreciaza necredibila teza privind infiintarea societatii Bai Boghis SRL ca afacere de familie (aceasta avand ca asociati membri ai aceleiasi familii pentru mai putin de o luna de zile) si, din acest motiv, este deopotriva necredibila sustinerea ca incheierea actelor atacate in prezenta cauza a fost determinata de intrarea in societate a unui asociat strain de familie.

De altfel, se impune precizat ca la data de 4 ianuarie 2014, cand societatea debitoare proaspat infiintata nu avea alte datorii, (in afara celei referitoare la achizitia imobilelor din statiunea Bai Boghis) fiind in plina dezvoltare a activitatii si de atragere de investitori, devansarea cu 9 luni a termenului de rambursare a imprumutului acordat de asociat si majorarea semnificativa a penalitatilor de intarziere pentru 'punerea la adapost' a noul creditor Stanca Nadine Magda ar fost

lipsita de orice justificare.

Cat priveste imprejurarea ca intre partile semnatare ale actelor exista o legatura stransa de rudenie (bunica, mama, fiica), aceasta este de asemenea relevanta si importanta in analiza de ansamblu a situatiei de fapt. Desi este real faptul ca relatia de rudenie intre partile contractante nu poate sustine singura prezumtia judiciara la care apelantul reclamant a apelat, totusi, trebuie subliniat faptul ca intrucat in discutie sunt acte prin care societatea debitoare isi asuma niste obligatii impovaratoare in beneficiul direct al asociatului Stanca Nadine Magda (nepoata a administratorului statutar Ciurte Maria si fiica a asociatului Stanca Veronica Elena), acte a caror data este contestata in prezenta cauza, legatura de rudenie intre persoanele care au semnat actele capata noi valente care, alaturi de celelalte elemente de fapt invocate, pot fi valorificate cu succes in sustinerea prezumtiei ca data la care actele in discutie au fost intocmite nu este 04.01.2014.

Totodata, va fi retinut de catre instanta de apel si faptul ca inscrisurile astfel incheiate au fost datate 04.01.2014, respectiv ziua in care intimata Stanca Nadine Magda a implinit varsta de 18 ani, zi de sambata, practic prima zi in care aceasta din urma putea incheia singura acte juridice de ispozitie, fara a se fi oferit o explicatie credibila pentru aceasta.

De altfel, datoria reprezentand penalitati de intarziere in cuantumul de 0,5 % indicat in cuprinsul actelor atacate nu a fost inscrisa la niciun moment in contabilitatea debitoarei nici pe arcursul anului 2014, nici ulterior, neexistand nicio mentiune referitoare la dobanzi sau penalitati de intarziere datorate creditorului Stanca Nadine Magda in baza acestor contracte. In acest sens se remarca faptul ca in balanta contabila depusa odata cu cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de catre debitoare a Bai Boghis SRL creditoarea Stanca Nadine Magda de figureaza cu o creanta reprezentand exclusiv debitul principal cesionat de catre intimata Stanca Veronica Elena, la fel si in lista creditorilor atasata cererii de deschidere a procedurii insolventei.

Se va retine de asemenea ca fiind relevanta in acest context si imprejurarea ca prin hotararea AGA a debitoarei Bai Boghis din data de 20.11.2017, prin care s-a decis constituirea garantiei ipotecare asupra tuturor imobilelor in favoarea creditoarei Stanca Nadine Magda in limita sumei de 4.345.131,93 lei, fara a se face referire la faptul ca suma ar fi purtatoare dobanzi si/sau penalitati.

Toate aceste fapte cunoscute sunt suficiente pentru a conduce, prin intermediul unei prezumtii judiciare, la concluzia ca inscrisurile sub semnatura privata Contract de imprumut din 04.01.2014 si Act aditional la contractul de imprumut nr. 10/30.09.2013, nu au fost in realitate intocmite la data de 04.01.2014 consemnata in cuprinsul lor.

Raportat la toate aceste considerente, instanta de apel apreciaza ca apelantul reclamant a facut dovada contrara in sensul prevederilor art. 277 alin. 3 Cod procedura civila, rasturnand prezumtia relativa referitoare la data intocmirii inscrisurilor sub semnatura privata denumite contract de imprumut din 04.01.2014 si Act aditional la contractul de imprumut nr. 10/30.09.2013, urmand a se concluziona in sensul ca acestea nu au fost incheiate la data mentionata in cuprinsul lor.

Cat priveste considerentele retinute de catre judecatorul sindic, in sensul ca actele atacate au primit data certa prin prisma existentei de inregistrari in contabilitatea debitoarei fundamentate pe ceste contracte, instanta de apel apreciaza ca sunt gresite. Mai intai, este de observat ca inregistrarile contabile ale debitoarei nu reprezinta registre sau documente publice in sensul prevederilor art. 278 Cod procedura civila, iar apoi ca evidentele contabile ale debitoarei dovedesc exclusiv existenta unei datorii a societatii catre Stanca Nadine Magda (imprejurare ce nu este contestata in cauza), si nu incheierea in concret a celor doua acte contestate in prezentul litigiu. De asemenea, cat priveste sustinerile referitoare la pretinsa mentionare a acestor acte in situatiile financiare aferente anului 2014 depuse la organele fiscale, asa cum s-a aratat pe larg anterior, acestea sunt de asemenea neintemeiate.

Devin, asadar, aplicabile prevederile art. 278 Cod procedura civila, in raport de care, verificand data la care contractul de imprumut din 04.01.2014 a dobandit data certa, se constata ca aceasta este data de 29.11.2017, la care continutul sau a fost reprodus in inscrisul autentic intocmit la data de 29.11.2017, in vreme ce Actul aditional la contractul de imprumut nr. 10/30.09.2013 a dobandit data certa doar la momentul depunerii sale ca anexa la declaratia de creanta formulata de catre intimata Stanca Nadine Magda in cadrul prezentei proceduri a insolventei.

Intrucat data certa este data calendaristica ce marcheaza momentul din care existenta unui inscris sub semnatura privata nu mai poate fi contestata de terti si care este considerata pentru acestia adevarata data a inscrisului si intrucat administratorul judiciar a combatut cu succes prezumtia de data prevazuta de art. 277 alin. 3 Cod procedura civila, raspunzand apararilor formulate de catre intimate in acest sens, Curtea constata ca data intocmirii inscrisurilor sub semnatura privata ce fac obiectul cauzei este – cat priveste raporturile juridice deduse judecatii – ziua in care acestea au dobandit data certa.

Procedura insolventei debitoarei Bai Boghis SRL s-a deschis in data de 28.02.2019. Prin urmare, fata de toate aceste considerente, Curtea constata ca este intrunita conditia comuna prevazuta de dispozitiile art. 117 alin. 2 si alin. 4 din Legea nr. 85/2014, referitoare la incheierea actului fraudulos in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii insolventei.

In ceea ce priveste restul conditiilor necesar a fi indeplinite pentru admiterea actiunii in anularea actelor frauduloase, Curtea va retine pentru inceput ca potrivit art. 117 alin. 1 d in Legea 85/2014, 'administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul sindic actiuni pentru anularea actelor sau operatiunilor frauduloase incheiate ale debitorului in dauna drepturilor creditorilor, in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii', iar conform art. 117 alin. 2 lit. c din Legea 85/2014, 'urmatoarele acte sau operatiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestatii executate: c) acte incheiate in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in oricare alt fel drepturile'.

Apoi, potrivit art. 122 alin. 3 din Legea 85/2014, 'in privinta actelor si operatiunilor prevazute la art. 117 alin. 2 se instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor.'

De asemenea, conform art. 117 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, pot fi anulate operatiunile incheiate: 'a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel putin 20% din capitalul societatii ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, in situatia in care debitorul este acea societate in comandita, respectiv o societate agricola, in nume colectiv sau cu raspundere limitata; g) cu sotul, rudele sau afinii pana la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate la lit. a) - f)'.

A. Cat priveste actele anulabile prevazute de art. 117 alin. 4, acestea au ca numitor comun persoana cocontractantului. in toate situatiile reglementate de art. 117 alin. 4 cocontractantul se afla in raporturi juridice speciale cu debitorul, fiind o persoana care, datorita naturii speciale a relatiei sale juridice cu debitorul, cunoaste mai bine decat alte persoane situatia juridica si economica a debitorului si, profitand de aceste cunostinte, incheie cu debitorul acte juridice avantajoase pentru sine, dar care fraudeaza drepturile si interesele creditorilor.

Pentru ipotezele reglementate de alin. 4 al art. 117 nu intereseaza natura juridica a actului sau efectele concrete asupra patrimoniului debitorului, pentru anularea sa fiind suficiente subiectele de drept calificate mentionate mai sus si incheierea actului in perioada suspecta.

In verificarea incidentei ipotezei reglementate de art. 117 alin. 4, raportat la datele spetei, se constata ca la data de 10.12.2014, prin Hotararea adunarii asociatilor nr. 5/10.12.2014 (f. 46 v. I fond), s-a decis incetarea calitatii de asociat a doamnei Ciurte Maria, prin cesionarea a 5 parti sociale in favoarea intimatei Stanca Nadine Magda, nepoata sa si fiica intimatei Stanca Veronica Elena, in urma acestei operatiuni, capitalul social al societatii fiind distribuit astfel: Udrea Elena Gabriela 50%, Stanca Veronica Elena 40%, Stanca Nadine Magda 10%. Hotararea adunarii asociatilor a fost mentionata in Registrul comertului la data de 18.02.2015 (f. 44-45 v. I fond).

La data de 27.11.2017 au fost operate in Registrul comertului noi modificari in structura participatiei la capitalul social al debitoarei Bai Boghis SRL, distribuit astfel: Udrea Elena Gabriela 50%, Stanca Veronica Elena 10%, Stanca Nadine Magda 40% (f. 10-12 v. I dosar fond).

Potrivit celor consemnate in considerentele expuse pe larg la pct. II.1, actele sub semnatura privata incheiate de parti nu au fost intocmite la data de 04.01.2014 ci, fata de momentul la care acestea au dobandit data certa, la o data la care intimata Stanca Nadine Magda detinea calitatea de asociat in cadrul SC Bai Boghis SRL.

La data de 29.11.2017 a fost incheiat Contractul de imprumut cu garantie imobiliara autentificat prin incheierea nr. 2087 din 29.11.2017 a BNP Crecan Ioan Gheorghe intre Stanca Nadine Magda, prin mandatar Stanca Veronica Elena si Bai Boghis SRL prin reprezentant legal administrator Ciurte Maria.

Prin urmare, ipoteza reglementata de art. 117 alin. 4 lit. a din Legea nr. 85/2014 se verifica in speta in privinta tuturor actelor ce fac obiectul prezentei cauze, acestea fiind incheiate de catre debitoare cu un asociat, Stanca Nadine Magda, ce detine 40% din capitalul societatii.

Curtea va retine deopotriva si faptul ca este adevarat ca nicio dispozitie legala nu impiedica asociatul nici sa imprumute societatea la care detine parti sociale, in cursul desfasurarii normale a activitatii acesteia, nici sa isi asigure mijloace corespunzatoare pentru ei isi vedea recuperate creantele pe care le detine impotriva societatii. Cu toate acestea, incheierea unor acte juridice in baza carora asociatul creditor contractand cu mama sa, la randul ei asociat creditor, respectiv cu debitoarea reprezentata de administrator statutar, mama si bunica a celor doi asociati, isi constituie un drept de creanta reprezentand penalitati de intarziere, care ajung sa acopere practic intreaga valoare a activului societatii, respectiv o garantie imobiliara asupra intregului patrimoniu al societatii, in cursul derularii unei executari silite impotriva debitoarei, are caracterul un act fraudulos, depasind in mod evident limitele activitatii normale a debitoarei si intrand sub incidenta prevederilor art. 117 alin. 4 lit. a din Legea nr. 85/2014, intrucat este realizata in dauna celorlalti creditori.

Cat priveste ipoteza avuta in vedere de art. 117 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2014, textul legal mentionat presupune indeplinirea a doua conditii cumulative, respectiv incheierea actului in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii si existenta pentru toate partile din contract a intentiei de sustragere a bunurilor de la urmarirea de catre creditori sau de prejudiciere a acestora in orice alt mod, frauda in dauna creditorilor fiind prezumata relativ potrivit art. 122 alin. 3 din Legea 85/2014.

Legea insolventei nu limiteaza natura operatiunilor care pot fi anulate in temeiul dispozitiilor art. 117 alin. 2 lit. c), norma legala invocata vizand, prin urmare, orice act efectuat de debitor in perioada suspecta cu intentia de a prejudicia in orice fel un creditor.

La verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege, se va avea in vedere ca prin Contractul de imprumut sub semnatura privata nr. 10 din 30.09.2013 (act ce nu face obiectul prezentei actiuni) societatea Bai Boghis SRL a fost creditata cu suma de 5.000.000 lei de catre creditorul asociat Stanca Veronica Elena, stabilindu-se ca termen al restituirii data de 30.09.2018, iar in privinta accesoriilor ca imprumutul nu este purtator de dobanzi legale, dar este supus aplicarii de penalitati de intarziere in cuantum de 0,06% pe zi de intarziere.

Apoi, prin Actul aditional incheiat intre Stanca Veronica Elena, Stanca Nadine Magda si Bai Boghis SRL se realizeaza, asa cum s-a retinut anterior, modificarea unor clauze ale contractului de imprumut nr. 10 din 30.09.2013, termenul de rambursare fiind redus de la data de 30.09.2018, la data de 04.01.2018, iar penalitatile de intarziere fiind stabilite la valoarea de 0,5% pe zi de intarziere.

In ceea ce priveste Contractul de imprumut incheiat intre Stanca Nadine Magda in calitate de imprumutator si Bai Boghis SRL in calitate de imprumutat (pretins incheiat in 04.01.2014), acesta are ca obiect acordarea de catre imprumutator societatii imprumutate, a unui imprumut in cuantum de 5.000.000 lei, in conditiile reglementate de contract (termen de rambursare 30.09.2018 si penalitati de intarziere de 0,5% pe zi de intarziere), imprumut care in realitate nu a fost acordat de catre Stanca Nadine Magda debitoarei.

Prin Contractul de imprumut cu garantie imobiliara autentificat prin incheierea nr. 2087 din 29.11.2017 a BNP Crecan Ioan Gheorghe, incheiat intre Stanca Nadine Magda prin mandatar Stanca Veronica Elena si Bai Boghis SRL prin reprezentant legal administrator Ciurte Maria, partile au declarat ca Stanca Nadine Magda a imprumutat societatii suma de 5.000.000 lei prin contractul de imprumut din data de 04.01.2014, societatea declarand la randul sau ca a primit suma de la imprumutatoare, constituind deopotriva urmatoarele garantii in favoarea acesteia din urma:

- drept de ipoteca rang I in favoarea imprumutatoarei Stanca Nadine Magda pentru debitul principal in cuantum de 5.000.000 lei, dobanda legala si penalitati de intarziere in cuantum de 0.5% pe zi de intarziere, asupra imobilelor inscrise in CF 50120 Boghis - teren intravilan in suprafata de 15.917 mp cu casute de vacanta, respectiv CF 50041 Boghis - teren intravilan in suprafata de 57.218 mp cu asute de vacanta;

- drept de garantie asupra intregului patrimoniu al debitorului Bai Boghis SRL,

mobile si imobile, inscris in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (AEGRM), pentru garantarea restituirii imprumutului in cuantum de 5.000.000 lei, a dobanzii legale si a penalitatilor de intarziere in cuantum de 0.5% pe zi de intarziere.

Creditoare a declarat de asemenea, in cuprinsul actului autentificat ca a dobandit creanta mentionata in baza contractului de cesiune de creanta din 04.01.2014.

In acelasi timp, trebuie subliniat contextul in care actele atacate in prezenta cauza au fost intocmite, respectiv faptul ca in luna martie 2015 a fost instituit sechestru asigurator pe actiunile asociatei Udrea Elena Gabriela, in dosarul penal nr. 50/P/2014, iar ulterior, potrivit mentiunilor din cartile funciare depuse la dosar, asupra imobilelor aflate in proprietatea debitoarei a fost instituit un sechestru, conform Ordonantei emise la data de 13.11.2015 in dosarul nr. 87/P/2015 al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie (f. 57, 69 v. II dosar fond).

De asemenea, impotriva societatii debitoare Bai Boghis SRL, precum si a intimatei Stanca Veronica Elena, a fost declansata urmarirea silita in dosarul executional nr. 1045/2017 al BEJ Sin Marius, la cererea creditoarei Constructii Erbasu SA, in baza titlurilor executorii constand in bilete la ordin emise de catre debitoare si avalizate de catre intimata, pentru suma de 1.990.597,03 lei, executarea silita fiind in curs la data de 29.11.2017.

Asadar, este de observat ca actele in discutie au fost intocmite la un moment la care debitoarea avea reprezentarea faptului ca operatiunile pe care le incheie ar fi putut fi apreciate ca fiind pagubitoare pentru societate, fiind efectuate intr-o perioada de vadit declin al activitatii debitoarei.

Intimatele au sustinut ca actele incheiate in speta nu au avut nicidecum finalitatea impunerii unor drepturi preferentiale ale unui creditor in defavoarea celorlalti creditori si cu incalcarea intereselor societatii, de vreme ce imprumutul acordat societatii a avut tocmai scopul finantarii unei investitii in conditii de care societatea nu ar fi beneficiat daca ar fi obtinut o finantare din alte surse, situatia societatii fiind, asadar, cu mult favorabila fata de situatia in care s-ar fi accesat un imprumut bancar, care ar fi presupus plata de dobanzi inca de la momentul accesarii imprumutului. Cat priveste intentia partilor la momentul perfectarii actelor atacate in speta, aceasta nu a fost alta decat a asigura dezvoltarea societatii, prin finantarea investitiei ce urma sa fie realizata de catre aceasta in conditii mult mai favorabile decat prin accesarea unui credit. In concluzie, intimatele au invederat ca lipseste cu desavarsire orice fel de intentie de frauda.

Curtea constata ca desi aceste sustineri pot fi reale in ceea ce priveste contractul de imprumut nr. 10 din 30.09.2013 (incheiat cu creditorul Stanca Veronia Elena), totusi acest contract nu este in discutie in cauza.

Nu acelasi lucru se poate spune insa despre actele a caror anulare a fost solicitata de catre reclamant, respectiv Act aditional la contractul de imprumut din 30.09.2013, Contract de imprumut din 04.01.2014, Contract de imprumut cu garantie imobiliara, care nu au fost incheiate nici in vederea finantarea activitatii societatii, nici in vederea dezvoltarii societatii prin finantarea de investitii. Incheierea acestor trei acte nu doar ca nu a ajutat cu nimic societatea din punct de vedere financiar, dar dimpotriva i-a creat o situatie mult mai grea, intrucat prin aceste acte a fost devansat termenul de scadenta a imprumutului cu aproximativ 10 luni, concomitent cu majorarea semnificativa a cuantumului penalitatilor de intarziere (de la 0,06% la 0,5% pe zi de intarziere) si afectarea intregului sau activ unei garantii imobiliare instituite in favoarea unui creditor asociat, in conditiile in care era cert la acel moment ca nu exista nicio posibilitate pentru debitoare de a restitui creanta in valoare de peste 4 milioane lei, in intervalul de timp foarte scurt ramas pana la scadenta.

Prin urmare, se poate afirma cu certitudine ca singurul scop al intocmirii actelor in discutie a fost favorizarea creditorului asociat Stanca Nadine Magda si diminuarea gajului general al creditorilor.

Sub acest aspect, se impune notat – astfel cum in mod corect a aratat apelantul CII Savus Cristian – ca incheierea la data de 29.11.2017, cu o luna inainte de implinirea termenului de scadenta a imprumutului, a contractului de garantie imobiliara era lipsita de cauza juridica din partea debitoarei. Practic, debitoarea si-a asumat o serie de obligatii exorbitante in favoarea creditoarei Stanca Nadine Magda, fara a se fi stabilit vreo contraprestatie corelativa a acesteia, conventia astfel incheiata avand ca efect exclusiv majorarea datoriei fata de creditoarea Stanca Nadine Magda prin prevederea unor penalitati de intarziere ce cumulate au ajuns la valoarea de inventar a intregului patrimoniu al societatii.

Nu poate fi acceptata nici sustinerea ca garantiile au fost constituite in favoarea intimatei Stanca Nadine Magda, sub conditie, inca din anul 2014, in baza clauzei din Actul aditional care prevede obligatia debitoarei de a constitui o garantie in situatia inceperii unor formalitati si/sau proceduri de executare silita asupra debitoarei sau bunurilor sale, fata de considerentele retinute in detaliu in analiza de la pct. II.1.

Totodata, scopul declarat al constituirii garantiilor in discutie a fost pastrarea bunurilor in patrimoniul familiei Stanca in eventualitatea in care societatea debitoare nu ar fi respectat conditiile acordarii imprumutului, imprejurare ce face cu atat mai evident caracterul fraudulos al contractului in discutie, prin aceasta maniera de tranzactionare fiind lezate drepturile creditorilor debitoarei prin faptul ca bunurile acesteia au fost afectate garantia creditoarei Stanca Nadine Magda in cursul desfasurarii unei executari silite demarate de un alt creditor, astfel incat ele nu ar mai fi putut fi valorificate pentru a servi la stingerea proportionala a creantelor tuturor creditorilor debitoarei, iar nu doar a creantei acesteia.

Complicitatea la frauda a tuturor partilor contractante transpare din imprejurarea ca administratorul statutar al debitoarei la data incheierii contractului in litigiu, Ciurte Maria, care a reprezentat debitoarea la incheierea actelor, este mama intimatei Stanca Veronica Elena (asociat si creditor al societatii), respectiv bunica intimatei Stanca Nadine Magda (asociat si creditor al societatii).

In aceste conditii este dincolo de orice indoiala ca la momentul incheierii contractelor, asociatii semnatari ai conventiei au cunoscut in mod direct situatia debitoarei si folosindu-se de influenta acestora asupra societatii, in calitate de asociati ai acesteia, au urmarit exacerbarea creantei creditoarei Stanca Nadine Magda prin prevederea unor penalitati de intarziere intr-un cuantum cu mult mai mare decat cel stabilit la momentul acordarii imprumutului prin contractul incheiat in anul 2013 si a unui termen de scadenta mult mai scurt, cu incalcarea vadita a interesului general al societatii, in scopul sustragerii de la urmarirea de catre creditori a intregului activ al societatii si pastrarii acestuia cu orice pret in patrimoniul familiei.

Faptul ca insolventa societatii debitoare era iminenta, aceasta neavand fonduri din care sa realizeze platile generate de activitatea desfasurata, rezulta, fara putinta de tagada, din imprejurarea ca la data incheierii contractelor societatea nu doar ca inregistra datorii fata de terti, fiind in pierdere potrivit documentelor contabile, dar era supusa unei executari silite, avand conturile poprite. Sub acest aspect, din perspectiva indeplinirii conditiilor legale raportat la definitia notiunii de insolventa iminenta, este lipsit de relevanta faptul ca nici debitoarea, nici creditorii nu au formulat o cerere de deschidere a procedurii insolventei la acel moment ci doar in anul 2019.

Apoi, desi este adevarat faptul ca in ipoteza cunoasterii de catre debitor a iminentei sau instalarii starii de insolventa, acesta poate fi determinat sa recurga la incheierea de acte neuzuale fara intentia directa de a frauda interesele celorlalti creditori, acesta nu este insa cazul in speta. Cata vreme cunoscand situatia economica si financiara in care se afla debitoarea Bai Boghis SRL, aceasta a ales, in esenta, sa creeze premisele constituirii unei datorii si mai mari fata de un creditor asociat, corelativ cu afectarea tuturor bunurilor sale unei garantii constituite in favoarea acestuia, devine evidenta in ceea ce priveste partile implicate in tranzactia anterior mentionata existenta unei vointe unice de a se sustrage activele societatii de la urmarirea de catre creditori.

Intentia frauduloasa a cocontractantilor la momentul intocmirii actelor este astfel pe deplin dovedita, fiind indeplinita astfel conditia prevazuta de art.117 alin. 2 lit. c din legea insolventei. Prezumtia de frauda este prevazuta de lege ca o masura de protectie a creditorilor contra abuzurilor savarsite de comerciantul debitor inainte de incetarea platilor sau ulterior acestei date prin incheierea de acte in afara interesului general al societatii.

Totodata, se va avea in vedere ca actele vizate de art. 117 din Legea 85/2014 sunt actele incheiate cu rea credinta intr-un dublu scop: lezarea drepturilor creditorilor sau eludarea legii si obtinerea unui profit pentru debitor sau o alta persoana. Intrucat prin aceste acte nu s-a produs niciun avantaj pentru debitoare, dimpotriva prin acestea marindu-se chiar pasivul sau, este intrunita ipoteza obtinerii unui profit pentru o alta persoana, respectiv asociatul creditor Stanca Nadine Magda.

Pe cale de consecinta, instanta de apel apreciaza pe deplin incidenta si ipoteza prevazuta de art. 117 alin. 2 lit. c din legea nr. 85/2014.

Cat priveste sustinerile referitoare la incidenta dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 85/2014, Curtea apreciaza ca acestea nu sunt intemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Ratiunea instituirii de legiuitor a actiunii in anulare reglementate de art. 117 a constat in ideea de a se pune la dispozitia participantilor la procedura parghiile menite sa asigure si sa dea eficienta principiului maximizarii averii debitoarei destinate stingerii pasivului si a egalitatii de sanse a creditorilor in privinta recuperarii creantelor invocate asupra masei credale. Scopul actiunii nu este, desigur, atacarea de plano a tuturor actelor si operatiunilor incheiate sau efectuate de terti in perioada suspecta, ci doar a acelor acte care, depasind actele comertului obisnuit al debitorului si fiind incheiate cu intentia de a defavoriza creditorii, se incadreaza in categoria actelor frauduloase.

Din acest motiv art. 119 din legea nr. 85/2014 prevede ca: 'nu se va putea cere anularea unui act de constituire sau de transfer cu caracter patrimonial, facut de catre debitor in cursul desfasurarii normale a activitatii sale curente'.

In lipsa unei definitii legale, desfasurarea normala a activitatii curente a debitorului trebuie inteleasa in sensul comun al termenilor care compun aceasta sintagma, prin raportare la actele individuale obisnuite care formeaza comertul desfasurat de catre debitor in perioada imediat anterioara perioadei suspecte si pe parcursul perioadei suspecte.

Astfel, un act incheiat in perioada suspecta, dar pentru realizarea obiectului de activitate principal al debitorului sau pentru asigurarea capitalului de lucru necesar desfasurarii afacerii, cu contraprestatii echilibrate ale partenerilor contractuali, se incadreaza in desfasurarea normala a activitatii curente a debitorului, in vreme ce un act izolat, incheiat in conditii exceptionale, in afara obiectului principal de activitate sau in afara actelor de comert obisnuite ale debitorului nu va putea fi incluse in categoria de acte exceptate prevazuta de art. 119.

Contrar sustinerilor intimatelor insa, actele ce fac obiectul prezentei actiuni nu reprezinta acte prin care societatea debitoare si-a asigurat finantarea capitalului de lucru, in conditiile in care asociatul creditor Stanca Nadine Magda nu a acordat societatii nicio finantare.

Este de asemenea adevarat ca nicio dispozitie legala nu impiedica asociatul sa isi asigure mijloace de protectie si garantie corespunzatoare pentru a isi vedea recuperate creantele pe care le detine impotriva societatii. Cu toate acestea instanta de apel retine ca incheierea unor acte juridice in baza carora asociatul creditor, contractand cu mama sa, la randul ei asociat creditor, si debitoarea reprezentata de administrator statutar, mama si bunica a cocontractantilor, isi constituie un drept de creanta reprezentand penalitati de intarziere, care ajung sa acopere practic intreaga valoare a activului societatii, respectiv o garantie imobiliara asupra intregului patrimoniu al societatii, in dauna celorlalti creditori, are caracter fraudulos, actele astfel incheiate depasind in mod evident limitele activitatii normale a debitoarei si intrand sub incidenta prevederilor art. 117 alin. 2 lit. c si alin. 4 lit. a din Legea nr. 85/2014.

Constatata fiind incheierea actelor atacate in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii, cu consecinta dobandirii de catre creditorul vizat a unui avantaj patrimonial care, prin raportare la scopul procedurii si la caracterul sau concursual si colectiv, devine necuvenit in contextul in care acesta dobandeste astfel o pozitie privilegiata fata de alti creditori, Curtea gaseste actiunea formulata de reclamantul administrator judiciar intemeiata, motiv pentru care va admite apelul

declarat de catre apelul reclamant.

Referitor la apelul declarat de catre apelanta Constructii Erbasu SA, raportat la solutia ce se va dispune asupra apelului formulat de partea in sprijinul careia aceasta a intervenit, precum si avand in vedere faptul ca o parte dintre motivele de apel si argumentele aduse de parti sunt similare si au fost apreciate intemeiate prin considerentele pe larg expuse mai sus, Curtea il va admite, cu consecinta admiterii in parte a cererii de interventie accesorie formulate, respingand apararile care tind la extinderea cadrului procesual stabilit de catre reclamant”.

* Cititi aici integral decizia Curtii de Apel Cluj

* Cititi aici, aici si aici alte detalii despre acest caz