La orice ma asteptam, dar la aparitia lui Lazar Augustin in fata jurnalistilor, tantos ca un curcan stropit cu acid hialuronic, ca sa anunte triumfator finalizarea dosarului “Revolutiei”, la asta nu ma asteptam! Asemenea tupeu rar poate fi intalnit.

In loc sa isi bage capul intre umeri si sa demisioneze dupa dezvaluirile despre Aiudul in care a fost tartorele in pixul caruia au stat liberarile detinutilor politici, Lazar si-a arogat faima de sef in mandatul caruia procurorii din subordine au trudit din greu si, din 2016 pana acum, au ajuns sa finalizeze – nu stim cat de complet si cat de bine – cel mai dureros si mai tergiversat dosar de dupa 1989 din Parchetul General.

Astfel, Lazar isi vede mai departe de campania de cosmetizare a unei imagini de mult pierdute, calcand peste adevarurile spuse despre trecutul sau si sperand absurd intr-un nou mandat de PG. In timp ce tara fierbe de tenebrele trecutului lui, cand, in calitate de sef al comisiei de liberari conditionate, a continuat sa tina detinuti politici in puscarie pentru ca aveau atitudine ostila partidului si nu se “corectasera” in perioada cruntei detentii, Lazar si-a facut aparitia ca o vedeta care asteapta sa i se dea Oscarul, cu toate ca filmul sau biografic a umplut recent sala de huiduieli in loc de aplauze. Va puteati imagina asa ceva? Eu recunosc ca nu, pentru ca si imaginatia are bunul ei simt!

In opinia mea, Lazar Augustin a ajuns un monument de indarjire comunisto-hastagista. Nu are nicio remuscare fata de greselile propriului trecut si, culmea, da vina pe jurnalisti ca rastalmacesc adevarul doar ca sa il atace. Doamne, Dumnezeule! Si asta in ciuda documentelor publicate in premiera de luju.ro si ale tuturor informatiilor cu care Antena 3 si alti jurnalisti au completat aceste dezvaluiri. Cat de gros sa fie obrazul unui procuror general care trebuia sa fie out din varful Parchetului Inaltei Curti inca de acum sase luni? Raspuns: tot atat de gros cat al celui care nu l-a revocat pana azi!

Daca Lazar considera ca lumea se lasa inselata de spiciurile in care il citeaza pe Nicolae Iorga fara sa-si muste limba, se insala.

“Un popor care nu-si cunoaste istoria este ca un copil care nu-si cunoaste parintii”, a citat Lazar, impaunandu-se la pupitrul institutiei, ca si cum ar fi gasit buretele cu care ii poate fi sters trecutul de sef peste libertatea disidentilor din Inchisoarea Mortii!

N.A.: Personal, cred ca un popor care-si accepta tortionarii e un popor masochist! Si inca ceva: uitandu-ma azi la procurorul general, nu stiu de ce, sincer, nu stiu, dar mi-am amintit de tovarasu’ Napoleon din Ferma Animalelor…