29 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

AL CUI ESTI, IONUT MATEI? – Profesorul Adrian Severin prezinta studiul de caz pe judecatorul ICCJ Ionut Matei: “Daca, asa cum arata aparentele si zvonul public, Ionut Matei functioneaza si in cadrul altei institutii decat cea careia ii apartine oficial, faptul de a nu fi declarat-o frizeaza penalul... Exista intrebarea daca nu cumva Matei a incalcat dispozitiile potrivit carora judecatorii nu pot fi lucratori operativi, acoperiti, informatori, colaboratori ai vreunui serviciu de informatii”

Scris de: George TARATA | pdf | print

14 January 2021 12:25
Vizualizari: 9444

Cui apartine judecatorul Ionut Matei de la Inalta Curte de Casatie si Justitie? Este Ionut Matei lucrator operativ, acoperit, informator sau colaborator al vreunui serviciu de informatii? Posibila apartenenta la unul dintre serviciile secrete ale Romaniei a judecatorului suprem Ionut Matei (foto 1 dreapta, alaturi de fostul sef operativ al SRI Florian Coldea) este pusa in discutie de prof. univ. dr. Adrian Severin (foto 2), intr-un comentariu de senzatie trimis in exclusivitate Lumea Justitiei, in care acesta prezinta “Studiul de caz Ionut Matei”.


 

Intitulat CSM trebuie sa apere independenta justitiei facand curatenie in propria curte, iar nu in cea a avocatilor, comentariul lui Adrian Severin are la baza cererea formulata la CSM de judecatorii ICCJ Ionut Matei, Florentina Dragomir si Alina Ioana Ilie de aparare a independentei autoritatii judecatoresti ca urmare a protestelor avocatilor care au acuzat condamnarea abuziva a colegului lor Robert Rosu de catre cei trei judecatori amintiti mai sus, grupati in “completul negru” de la ICCJ.


Fara alte comentarii, redam exceptionala analiza a profesorului Adrian Severin:

 

CSM trebuie sa apere independenta justitiei facand curatenie in propria curte, iar nu in cea a avocatilor

Recent lumea dreptului a fost socata de stirea ca un avocat (pe numele sau Robert Rosu) a fost condamnat la inchisoare pentru vina de a-si fi asistat clientii la punerea in executare a unor hotarari judecatoresti definitive, precum si de aceea ca judecatorii care pronuntasera respectivele hotarari (nomina odiosa) au fost chemati de DNA sa depuna o asa zisa marturie prin care sa isi justifice concluziile, acceptand ca ele ar fi, de fapt, nelegale si netemeinice. Socul a fost cu atat mai mare cu cat judecatorii cu pricina au fost citati fara a exista nici un indiciu ca hotararea, transformata in corp delict, ar fi fost produsul unei fapte penale ori al unei presiuni externe ilegitime, iar avocatul in discutie, contrar jurisprudentei CEDO, a primit condamnarea, dupa ce fusese achitat in prima instanta, direct in apel, fara sa se fi administrat probe noi.


Hotul striga hotii


Completul ICCJ care a patronat acest oribil abuz judiciar, pronuntand o decizie esential nelegala si vadit netemeinica, a fost format din magistratii (doi judecatori si un procuror care de ani buni judeca fara sa fi depus ca judecator juramantul cerut de lege) Ionut Matei, Florentina Dragomir si Alina Ioana Ilie. Produsul acestuia, care a inglobat si abuzul DNA constand in atingerea adusa independentei judecatorilor cu privire la hotararile pronuntate de ei, a generat o sumedenie de critici publice nu numai din partea avocatilor, dar si din aceea a unor actuali si fosti magistrati, precum si din mediile academice.

In acest context era de asteptat o pozitie a CSM, in discutie fiind dreptul la aparare si principiul egalitatii armelor, dar si independenta judecatorilor, cu toate esentiale pentru functionarea statului de drept. Ocazia era excelenta pentru a se verifica informatiile foarte consistente privind comportamentul abuziv al judecatorului Ionut Matei, ajuns la cotele notorietatii, precum si situatia procurorilor transformati in judecatori ale caror acte sunt nule in masura in care la intrarea in sfera puterii judecatoresti nu au depus juramantul cerut de lege (cazul judecatoarei Florentina Dragomir).

Cand colo ce sa vezi?! Cu un tupeu de mafiot, membrii 'completului negru' inainte pomeniti au sesizat ei CSM pretinzand ca 'atacul fara precedent impotriva judecatorilor de la cea mai inalta instanta reprezinta un atentat la independenta justitiei...' al carui 'scop il constituie intimidarea si crearea unei stari de temere in randul magistratilor de la toate instantele si parchetele'. Cu alte cuvinte, a critica abuzurile a trei magistrati inseamna a atenta la independenta justitiei. A denunta violarea principiilor care fundamenteaza un proces echitabil de un trio ce seamana mai mult cu un pluton de executie decat cu o instanta judecatoreasca, inseamna a-i intimida pe toti magistratii romani. Ionut Matei este esenta statului de drept. Florentina Dragomir este independenta justitiei incarnata. Drept pentru care CSM ar trebui sa apere justitia decretand interzicerea libertatii de expresie a celor care nu fac parte din autoritatea judecatoreasca a carei suprastructura institutionala este. Increderea in actul de justitie se apara prin ascunderea gunoaielor magistraturii sub presul criticilor amutite.

Un asemenea demers se bazeaza pe practica CSM, incetatenita de peste un deceniu, potrivit careia aceasta importanta institutie intelege sa intareasca prestigiul si credibilitatea justitiei, adevaratii stalpi de rezistenta ai independentei ei, nu facand ordine in sfera sa de competenta, nu asanand mlastinile instantelor corupte, dintre care cea mai urat mirositoare este ICCJ, nu denuntand politizarea actului de justitie prin subordonarea sa fata de 'statul subteran', nu punandu-i pe magistrati in fata propriei raspunderi, ci blamandu-i pe cei care au indrazneala de a spune ca regele este gol, ca justitia si dreptatea au divortat de mult, ca nu mai exista nicio legatura intre justitie si adevar, ca ceea ce ar trebui sa fie temple ale magistraturii au fost transformate in pesteri de talhari.

Daca aceste lucruri nu se afirma, nu inseamna ca ele nu exista. Iar cata vreme vor exista, independenta justitiei nu este decat o naluca fara nici o vlaga. Caci independenta care este izvor al samavolniciei nu este acelasi lucru cu independenta ca izvor al ordinii sociale, dupa cum independenta bazata pe teroare nu este acelasi lucru cu independenta bazata pe respect. Si fara respect apararea ordinii sociale este iluzorie.


Un studiu de caz: Ionut Matei


CSM trebuie asadar sa apere independenta justitiei facand curatenie in propria curte. In acest sens, luandu-l pe numitul Ionut Matei ca un simplu studiu de caz, cateva teme de cercetare se impun cu puterea evidentei. Si nu vorbim despre a-i cenzura hotararile, ci de a-i identifica, inventaria si evalua practicile. Iata o posibila lista cu totul exemplificativa.

1. Complete ilegale. Participand, ca vicepresedinte al ICCJ sau judecator de scaun, la constituirea ilegala a unor complete de judecata, Ionut Matei a determinat, direct sau indirect, pronuntarea unor hotarari lovite de nulitate absoluta, in baza carora au fost executate condamnari la inchisoare sau la alte pedepse. Fapta s-a consumat in trei variante: completele ICCJ care au judecat in prima instanta faptele de coruptie nu au fost specializate; completele de cinci judecatori nu au fost formate prin tragere la sorti; regula prezidarii prin rotatie a completelor de judecata a fost incalcata.

La acestea trebuie adaugat, spre atenta cercetare, misterul repartizarii asa zis aleatorii a dosarelor care, sfidand toate regulile probabilitatii, ii face pe Ionut Matei si alti cativa magistrati din acelasi aluat, nelipsiti din cauzele cu miza politica. (Asigurarile date de Presedinta ICCJ, cum ca in aceasta privinta lucrurile sunt in ordine, sunt credibile doar pentru naivi, cercetarea trebuind facuta de Inspectia Judiciara si ea fiind imperios sa scoata la lumina procedeul concret folosit pas cu pas.)

Includerea judecatorului Ionut Matei in numeroase complete de cinci judecatori, de-a lungul mai multor ani, s-a facut fara tragere la sorti, asa cum era legal, imprejurare pe care, evident, acesta o cunostea. CCR a stabilit ca decizia administrativa care i-a permis acest lucru si la adoptarea careia a fost complice, a reprezentat mai mult decat o simpla ilegalitate; a fost o sfidare la adresa puterii legislative si, astfel, o incalcare a Constitutiei. La fel s-a pus problema si cu completele constituite fara a se tine seama de criteriul specialitatii, care au judecat la fond infractiunile de coruptie. Cand avocatii au ridicat aceasta problema, Ionut Matei le-a raspuns superior, sfidand inclusiv deciziile CCR, ca la iCCJ judecatorii sunt 'specializati' in orice cauze.

Tragerea la sorti a celor care compun completul de judecata, repartitia aleatorie a dosarelor, specializarea completelor, cat si rotatia la presedintia acestora nu sunt capricii ale legiuitorului, ci garantii oferite atat partilor in proces, cat si intregii societati, cu privire la impartialitatea si obiectivitatea actului de justitie, ca premise ale unui proces echitabil. Pentru judecatorul Ionut Matei, insa, asemenea principii si reguli sunt facultative, chiar daca, din punct de vedere juridic, aparand valori si interese de ordine publica, incalcarea lor duce la nulitatea absoluta a hotararilor pronuntate.

Intrebarea este, dincolo de a se stabili in cate asemenea situatii s-a aflat, respectiv care este dimensiunea reala a ilegalitatii, de ce si-a asumat numitul judecator asemenea riscuri si inca cu o consecventa demna de cauze mai nobile? De pe pozitia de presedinte permanent al completului, desemnat prin act administrativ iar nu in mod aleatoriu, Ionut Matei a putut influenta de maniera categorica atat administrarea procedurii, cat si decizia finala pe fond. Care a fost interesul care l-a manat spre a confisca asemenea puteri si care garantia impunitatii pe care s-a bazat? Inspectia judiciara va trebui sa lamureasca aceste aspecte.

2. Incheieri ilegale. In diferite cazuri (numarul lor ar trebui stabilit), Ionut Matei a dispus ca minutele de sedinta sa fie redactate de alte persoane decat cele prevazute de lege.

Se stie ca suma incheierilor de sedinta constituie filmul presupus fidel al derularii procesului, ele permitand aprecierea masurii in care acesta a fost echitabil si oferind baza pentru luarea hotararii finale. Normele legale care reglementeaza intocmirea incheierilor de sedinta sunt, de aceea, de interes public, ceea ce motiveaza caracterul lor imperativ. Sfidand aceste reguli, Ionut Matei, prin efectul autoritatii sale, l-a impiedicat sa isi indeplineasca misiunea pe grefierul care avea indreptatirea legala, preferand in schimb o alta persoana, aparent gata sa transpuna in incheiere imaginea celui care a prezidat completul, asupra celor desfasurate in instanta. Au fost semnalate situatii in care, redactarea minutei si oficializarea minutei au avut loc inclusiv cu ocolirea celorlalti membri ai completului.

Nu se poate crede ca, dincolo de ilegalitatea formala, acest procedeu a fost accidental. El a fost atat de consecvent practicat incat tradeaza un interes care nu putea fi decat ilegitim. Mai mult, prin sistemul de stabilire a termenelor de judecata practicat de Ionut Matei, incheierile astfel intocmite au aparut mereu cu intarzieri de natura a impiedica evaluarea si corectarea lor in timp util.

Un rationament logico-juridic elementar (formula favorita a numitului judecator) conduce la concluzia ca o asemenea perseverenta in ilegalitate ascunde scopuri ilegale si o acoperire oculta, tot ilegala. Judecatorului Ionut Matei trebuie sa i se ceara explicatii rezonabile si convingatoare in acest sens, in functie de care vor trebui stabilite atat natura juridica a faptei, cat si dimensiunea sanctiunii.

3. Incalcarea dreptului la aparare. Ionut Matei a incalcat dreptul la aparare atunci cand, sub pretextul celeritatii in solutionarea cauzelor, a intrat in sedinta de judecata fara a fi dat posibilitatea partilor, inculpatilor si avocatilor lor, sa studieze minutele sedintelor anterioare.

Fiecare sedinta de judecata reprezinta un episod distinct al procesului, un pas catre momentul concluziilor, al deliberarii si al sentintei. Fiecare pas il lumineaza pe cel anterior si indica directia celui urmator. De aceea, in special pentru acordarea dreptului la aparare, incheierea care fixeaza imaginea oficiala a fiecarui pas, a fiecarei etape procedurale, trebuie adusa la cunostinta partilor inainte de a se merge mai departe. Aceasta permite si corectarea prompta a eventualelor erori in consemnarea celor petrecute. Nu este admisibil sa se treaca la un nou episod pana nu a fost finalizata descrierea celui precedent si partilor nu li s-a dat posibilitatea sa o studieze pe aceasta, atat pentru a cere eventuale corecturi, cat si pentru a-si stabili atitudinea procesuala in continuare.

Intrarea intr-o sedinta de judecata fara a avea la dispozitie cu un timp rezonabil inainte incheierea sedintei anterioare constituie o incalcare a dreptului la aparare si a principiului egalitatii armelor, dovedind ca nu stabilirea adevarului a interesat instantele prezidate de Ionut Matei, ci ajungerea la un deznodamant prestabilit, pana la o data dorita a fi cat mai apropriata.

Dincolo de incalcarea formala a dispozitiilor legale, ramane aceeasi intrebare: de ce aceasta rezolutiune persistenta in aplicarea unei proceduri de natura a exclude stabilirea adevarului si a-i pune sub presiune psihica si in imposibilitate de a se apara pe inculpati?

Toate rationamentele logico-juridice conduc spre concluzia ca Ionut Mihai Matei a actionat de aceasta maniera ilegala, condus de un interes extra-procesual, de informatii extra-procesuale si, probabil, de ordine extra-procesuale oculte. El trebuie obligat, sub sanctiunea inlaturarii din magistratura, sa declare aceste interese, informatii si ordine. Daca misiunile sale sunt stabilite in afara institutiilor judiciare, iar concluziile sale sunt construite in afara instantei de judecata, locul sau nu este in randurile puterii judecatoresti.

4. Intimidarea avocatilor. Este de notorietate practica lui Ionut Matei de a stabili simultan nu unul, ci mai multe termene de judecata, in aceeasi cauza, adesea in zile consecutive (desi institutia termenului in continuare a fost eliminata din noul Cod de procedura penala), anuntand in acelasi timp, fara nici o deliberare asupra probelor solicitate de aparare, ca la termenele respective fie se vor administra probele (care abia atunci urmau a fi solicitate si, deci, nu erau, inca, puse in discutie) fie se va solutiona cauza pe fond. Or, cum s-ar fi putut pregati apararea pe fond, inainte de a se sti care sunt probele admise si ce rezulta din ele?

In mod obiectiv, in asemenea imprejurari, instanta nu are de unde sti ce solicitari si exceptii vor formula partile si ce incidente procedurale s-ar putea ivi la termenul urmator, respectiv ce solutii va pronunta fata de solicitarile si exceptiile formulate si fata de incidentele procedurale intervenite, pentru a putea acorda doua noi termene de judecata in doua zile lucratoare consecutive. In schimb, rezulta ca judecatorul Ionut Matei, de maniera subiectiva, stia ca va respinge de plano orice cerere sau exceptie si va ignora orice incident procedural intervenit, astfel incat acordarea a doua termene in doua zile lucratoare consecutive, nu reprezenta o problema.

De fapt, intregul comportament al judecatorului Ionut Matei arata ca administrarea probelor cerute de aparare si care nu pot fi de-a dreptul refuzate, este doar o formalitate iritanta peste care trebuie trecut cat mai repede, neatasandu-i-se nici o relevanta cu privire la hotararea finala. Pe o atare cale, nu numai ca eficienta procedurii intru aflarea adevarului este viciata, dar se exercita si o permanenta presiune psihica asupra inculpatilor si a avocatilor lor, sugerandu-li-se ca orice aparare este zadarnica, prezumtia de nevinovatie fiind deja rasturnata inainte ca cercetarea judiciara sa se fi incheiat. Faptul in sine este grav. Interesul care l-a animat este, insa, si mai periculos. Dupa cum rezultatul macro-social al unui asemenea proces este decredibilizarea generala a actului de justitie.

5. Ofensarea avocatilor si inculpatilor. Legea da dreptul inculpatilor de a face declaratii si ridica exceptii in tot cursul procesului, precum si de a solicita administrarea probelor a caror necesitate a rezultat din cele petrecute pe parcursul cercetarii judiciare. Cu privire la exercitiul acestor drepturi procesuale sunt de notorietate iritarea ostentativa, brutalitatea aroganta si comentariile ostile cu care le intampina de regula judecatorul Ionut Matei, mai ales atunci cand este presedinte al completului. De asemenea, sunt notorii intreruperile si cenzurarea brutala a ultimului cuvant al inculpatilor.

Ca lucrurile stau asa, poate fi confirmat cu inregistrarile proceselor, precum si, fara indoiala, cu numeroase marturii pe care avocatii sunt gata sa le ofere. Ele trebuie investigate, inainte de a se aprecia in ce masura criticile aduse justitiei au temei sau nu, si sanctionate exemplar, pentru a fi invatatura de minte tuturor celor tentati a proceda la fel; caci, din pacate, Ionut Matei nu este singurul care se comporta astfel.

Atitudinea ilegala pe plan procesual si ofensatoare pe plan personal a judecatorului Ionut Matei are efectul incalcarii dreptului la aparare si a principiului egalitatii armelor, ceea ce, in mod normal atrage nulitatea absoluta a deciziei pronuntate. Daca statutul sau social, asigurat de catre platitorii de impozit, printre care se numara si inculpatii, ca si avocatii lor, nu il poate determina pe judecatorul Ionut Matei sa isi pastreze calmul si urbanitatea in prezidarea sedintelor de judecata, este de sperat ca o sanctiune pe masura irascibilitatii sale o poate face.

6. Probatorii ilegale. Nu doar CEDO, ci si intreaga doctrina romaneasca si internationala de drept penal, afirma ca nu se pot pronunta condamnari fara probe directe, respectiv numai in considerarea unor probe circumstantiale. De fapt, aceasta este o chestiune de bun simt. Nu insa si pentru judecatorul Ionut Matei care a brevetat condamnarea pe baza de 'deductii logico-juridice', adica prin speculatii izvorate dintr-un probatoriu neconcludent.

In sprijinul acestor speculatii a fost invocat chiar si zvonul public, opinia presei despre un anumit inculpat fiind acreditata ca proba pentru condamnarea acestuia, in conditiile in care probe directe nu existau. Pe aceeasi linie de gandire, in hotararile pronuntate de Ionut Matei vinovatia este adesea stabilita pe motivul ca inculpatul nu si-a dovedit nevinovatia (sic!) prezentand probe negative, in timp ce probele administrate in aparare sunt inlaturate fara nici o motivare.

Acest regim aberant al probelor care face din orice suspect un vinovat, este de notorietate. Il poate, oare valida CSM, fie si refuzand sa verifice in cate hotarari a fost aplicat si sa il puna in dezbatere?

CSM are de clarificat si in cate cazuri judecatorul Ionut Matei a mentinut in dosar probe ilegale, pentru a le acoperi viciile prin coroborare cu alte probe. Sunt cunoscute cauze instrumentate de acesta in care, admitand ca singura proba directa (cea cu martori) fusese viciata prin faptul ca parchetul ii instruise pe martori cum sa raspunda, a decis ca ea sa fie corobarata cu alte probe (indirecte). Daca celelalte probe ar fi fost suficient de concludente, nu ar mai fi fost nevoie de coroboraea cu proba viciata, iar daca nu erau concludente in nici un caz nu ar fi putut fi consolidate de o proba ilicita, fara ca principiul aflarii adevarului sa nu fie violat. Transformarea unei probe ilegale in proba legala pe asemenea cai, respectiv crearea unei probe legale prin asocierea unor probe legale neconcludente cu probe ilegale, sfideaza logica juridica si principiile de drept de o maniera absoluta. Problemea este una de principiu, iar aberatia este de notorietate. Pana cand CSM nu va opri asemenea practici increderea in justitie nu poate fi restabilita.

Sa mai semnalam si decizia lui Ionut Matei, prin care, dupa ce a statuat ca o expertiza depusa de aparare in cauza nu poate fi luata in considerare intucat este extrajudiara, a respins respins cererea efectuarii unei expertize judiciare pe motiv ca la dosar se afla deja o expertiza cu acelasi obiect (cea extrajudiciara). O asemenea decizie nu este expresia opiniei unui judecator independent care nu poate fi cercetata de CSM, ci o bataie de joc la adresa inculpatilor, avocatilor si actului de justitie in ansamblul sau.

7. Instrumentarea ilegala a procedurii in apel. Practicile lui Ionut Matei in instrumentarea apelurilor sunt demne de o cercetare atenta si exigenta. Printre acestea sunt de evidentiat trei.

i. Desi apelul are caracter devolutiv, ceea ce presupune refacerea probatoriului administrat la fond si respectarea stricta a principiului nemijlocirii in analiza probelor, numitul judecator prefera sa adopte o atitudine contrara, invocand nevoia unei celeritati, care nu poate fi decat motivata politic, si contrasteaza uneori cu lipsa de celeritate de la pronuntare, dar totdeauna cu lipsa celeritatii in motivare.

ii. Desi legea prevede expres ca atunci cand prima instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare, sentinta primei instante se caseaza si se dispune rejudecarea cauzei de catre aceasta, judecatorul Ionut Matei, prefera sa pronunte pe fond, direct si definitiv, in legatura cu chestiunea respectiva, interzicand astfel dreptul inculpatului la judecarea in doua grade de jurisdictie, care este una dintre garantiile unui proces echitabil.

iii. Desi CEDO a statuat ca nu este echitabil procesul in care hotararea de achitare a instantei de fond este transformata in decizie de condamnare de catre instanta de apel, fara a se fi administrat probe noi, judecatorul Ionut Matei (si nu este singurul) procedeaza fara ezitare in acest fel. Mai mult ca sigur ca, respectuoasa cu propria jurisprudenta, CEDO va admite sesizarea celor care reclama asemenea decizii ca fiind de natura sa le anuleze dreptul la aparare in doua grade de jurisdictie, dar aceasta inseamna pentru victimele procesului inechitabil oferit de numitul judecator si de altii ca el, cheltuieli de bani, de nervi si de timp; un timp in care decizia abuziva cu pricina se executa. Iar atunci cand statul roman va fi condamnat, pentru 'distractia' judecatorului, va plati contribuabilul.

Asemenea imprejurari pun in lumina aroganta si atitudinea sfidatoare a lui Ionut Matei la adresa legii. Toata atitudinea sa, intreaga sa prestatie ca judecator, inconjurata de o trista notorietate, este marcata de mesajul implicit ca pentru el legea nu este imperativa si ca se bucura de o inalta protectie care il face invulnerabil. Daca aceasta protectie, in realitatea careia multi cred, ea fiind confirmata si de imprejurarea ca abaterile numitului Ionut Matei nu au fost vreodata cercetate si sanctionate, este autentica, ea este abuziva si, deci, ilegala. Daca, asa cum arata aparentele si sustine zvonul public, Ionut Matei functioneaza si in cadrul altei institutii decat cea careia ii apartine oficial, faptul de a nu fi declarat-o sau de a fi ascuns-o prin declaratii false, frizeaza penalul. In orice caz lucrurile trebuie lamurite atat pentru a se reintra pe terenul legalitatii, cat si pentru a se spulbera, dupa caz, o imagine care dauneaza grav prestigiului justitiei.

Apararea justitiei in fata cetateanului inseamna cercetarea de catre CSM a unor asemenea fapte si sanctionarea lor atat cu efect punitiv-corectiv, cat si pedagogic-preventiv. Cum, oare poate crede cetateanul in justitie cand astfel de fapte raman necercetate?! Cum, oare, poate CSM sa apere independenta si prestigiul justitiei, cand intoarce fata de la asemenea faradelegi odioase, preferand sa ii blameze, de altfel steril, pe cei care le scot la lumina?

8. Puneri in executare ilegale. In mod socant, avocatii semnaleaza imprejurarea ca la ICCJ, completele prezidate de Ionut Matei si nu numai fie antedateaza deciziile, fie fac formalitatile de executare inaintea datei la care au fost pronuntate, potrivit legii, in sedinta publica de un judecator. Nu conteaza cat de multe sunt asemenea situatii. Una singura este cu una prea mult.

Celeritatea abuziva cu care se tine ca o decizie inca nepronuntata public sa fie pusa in executare, de regula, se coreleaza perfect cu celeritatea, tot marcata de abuzuri, a cercetarii judecatoresti, si contrasteaza, adesea, suspect cu lentoarea deliberarilor completului in vederea adoptarii unei concluzii. Desigur ca punerea in executare a unei decizii de care publicul si, in special, persoanele condamnate nu avusesera cum sa ia cunostinta, este ilegala; o ilegalitate care antreneaza, in primul rand, raspunderea lui Ionut Matei, ca presedinte al completului, obligat sa asigure publicitatea deciziei. Din coroborarea tuturor abuzurilor comise pe timpul proceselor instrumentate in fata completelor conduse de Ionut Matei, rezulta ca, in lumina unei analize logico-juridice elementare, avem de a face cu acte comise cu intentie directa, iar nu din culpa. O asemenea rea credinta, trebuie sanctionata disciplinar si verificata pentru a se vedea daca nu are si conotatii penale.

9. Motivari intarziate. Termenele in care deciziile penale trebuie motivate sunt stabilite de lege si sunt cunoscute. Nu are rost sa revenim asupra naturii lor si a consecintelor incalcarii lor, devenita uzanta. Coroborand insa intarzierile in motivare cu precipitarea in condamnare si cu dificultatile obiective in ceea ce priveste dovedirea situatiilor de fapt complicate si desfasurarea volumului de munca cerut de parcurgerea voluminoaselor dosare ale cazului, se ajunge la suspiciuni rezonabile infricosatoare, care nu pot fi trecute cu vederea.

Cifrele fiind esentiale, sa rationam pe baza unui caz concret: i. dosarul cuprindea 100 de volume, solicitand un timp indelungat pentru studiu; ii. procesul in fata completului prezidat de Ionut Matei a durat sub 2 luni si a avut 4 termene de judecata; iii. deliberarea a durat o luna (cu amanari dincolo de prevederile legii); iv. redactarea deciziei a durat aprox. 8 luni (cu 7 luni mai mult decat termenul legal).

Evident, inainte de a se incheia cercetarea judecatoreasca dosarul trebuia cunoscut integral. Perioada redusa fortat in care s-a consumat cercetarea judecatoreasca ar trebui sa sugereze ca instanta cunostea atat de bine dosarul incat nu mai aprecia ca este cazul sa piarda timpul cu probe si discutii 'inutile' care nu ar fi adaugat nimic nou la ceea ce se afla deja in el si se cunostea. Lungimea duratei de redactare a deciziei sugereaza, insa, la prima vedere, contrariul, si anume ca redactorul hotararii nu cunostea bine dosarul si a avut nevoie sa il studieze dupa terminarea cercetarii judecatoresti. Ceea ce afecteaza corectitudinea judecatii, inversand succesiunea fireasca a etapelor procesului, si antreneaza raspunderea judecatorului Ionut Matei, vinovat atat de accelerarea abuziva a cercetarii judecatoresti, cat si de intarzierea motivarii, dar si de posibilele erori judiciare subsecvente studierii dosarului dupa terminarea dezbaterilor in fond. In acest caz, considerentele au fost fortate pentru a sustine dispozitivul deja pus in executare, in loc ca dispozitivul sa fie consecinta fireasca a considerentelor.

Explicatia intarzierii in redactarea deciziei ar putea fi, insa, si alta, respectiv dorinta de a-i impiedica pe cei condamnati la capatul unui proces inechitabil de a se adresa CEDO sau de a apela la caile extraordinare de atac ce ar fi putut ajunge la judecata unor magistrati corecti. Mai poate intra in discutie si intentia ca prin o atare amanare sa fie facilitata implinirea termenelor de prescriptie pentru faptele penale comise cu prilejul instrumentarii procesului.

In orice caz, prin impiedicarea recurgerii la caile de atac amintite persoanele indreptatite sunt prejudiciate material si moral. Intrucat un atare prejudiciu este consecinta incalcarii termenului legal de 30 de zile, fie el si unul de recomandare, inspectia judiciara ar trebui sa verifice daca in asemenea spete nu exista suficiente si temeinice indicii referitoare la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu. Ar fi inadmisibil sa se creada ca legiuitorul a putut lasa fara sanctiune incalcarea 'recomandarilor' sale si atunci cand aceasta produce pagube.

10. Legaturi dubioase. Exista, in mintile celor care au avut contacte cat de mici cu ICCJ, intrebarea daca nu cumva judecatorul Ionut Matei a incalcat dispozitiile art.7 din Legea nr.303/2004, potrivit carora judecatorii nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori ori colaboratori ai vreunui serviciu de informatii. Interesul fata de acest aspect isi are temeiul si in imprejurarea ca numitul judecator a detinut pe timpul mandatului de vicepresedinte al ICCJ si calitatea de sef al structurii de securitate al acestei instante; structura creata ad hoc, fara nicio baza legala, intrucat nici Legea 304/2004 nici ROIJ si nici ROFA nu o reglementeaza. in virtutea acestei calitati, a avizat un numar imens de mandate de interceptare pe siguranta nationala.

Totodata, in proiectul de candidat la vicepresedintia instantei supreme, Ionut Matei a precizat, in mod expres, ca doreste o colaborare cat mai stransa cu Serviciul Roman de Informatii. CSM este obligat sa il intrebe cum vede un judecator, care trebuie sa judece exclusiv secundum alegata et probata (pe baza afirmatiilor dovedite), in conditiile in care probele se administreaza public si se pun la dispozitia tuturor partilor in proces, asigurarea caracterului echitabil al unei proceduri in care el are acces la informatii, evident, secrete, furnizate de un serviciu secret, neimplicat in duelul judiciar, si care sunt ascunse apararii?

Mai ales in conditiile in care ICCJ a fost semnatara unui protocol incheiat cu SRI, prin care partile contractante se obligau sa coopereze in realizarea actului de justitie, sa isi furnizeze informatii si sa pastreze secretul asupra datelor confidentiale in raporturile cu inculpatii, pozitia de 'sef al structurii de securitate' facea inevitabila o comunicare / colaborare, de natura celei interzise prin lege, si chiar o forma de subordonare.

Pentru a concilia la un nivel minimal calitatea de colaborator al serviciului de contrainformatii cu cea de magistrat, judecatorul Ionut Matei ar fi trebuit sa se abtina de la a mai intra in componenta completelor de judecata si a instrumenta procesele cu care fusesera investite acestea. Nu numai ca nu a facut-o, dar din tot comportamentul sau rezulta ca a actionat sub imperiul unei comenzi extrajudiciare, despre care a crezut ca este superioara legii, precum si ca il exonereaza de raspundere. Pe baza faptelor invocate si probate, analiza logico-juridica duce in mod inconturnabil spre aceasta concluzie; iar gravitatea ei reclama o sanctiune de maxima severitate.


In loc de concluzii


Fiecare in parte, abaterile de la litera si spiritul legii, prezentate in cele de mai sus, sunt suficiente pentru a arata cum judecatori ai ICCJ, cazul Ionut Matei nefiind singular, se fac vinovati de instrumentarea unor procese incorecte in plan tehnic si inechitabile in plan moral. Impreuna, supuse unei riguroase analize logico-juridice, ele proiecteaza imaginea unei actiuni organizate si deliberate menite a perverti actul de justitie si a rasturna ordinea de drept printr-o procedura para-legala, para-judecatoreasca si para-judiciara avand surse a caror existenta este evidenta si care sunt cu atat mai periculoase cu cat identitatea lor precisa ramane de stabilit.

La nivelul a ceea ce ar trebui sa fie cea mai inalta, mai pestigioasa si mai respectata instanta a puterii judcatoresti, exista judecatori care se comporta ca si cand misiunea lor este alta decat aceea de a stabili adevarul si, in functie de aceasta, eventual, a dispune si individualiza sanctiuni legale, bazate pe argumente temeinice ducand la o convingere dincolo de orice dubiu rezonabil. In afara unor decizii de procedura eronate care ar putea fi explicate, la limita, prin incompetenta, desi, la nivelul ICCJ, o asemenea culpa este egala cu intentia maligna, fapte de felul celor aratate indica imprejurarea ca deznodamantul multor procese este cunoscut, cel putin unora precum judecatorul Ionut Matei, inainte chiar ca procesul sa fi inceput, si ca tot ceea ce urmeaza este o farsa judiciara, accelerata sau franata dupa nevoi, in asa fel incat sa se ajunga la rezultatul dorit de o forta oculta, la momentul optim, fara nici o legatura cu ceea ce se petrece in sala de judecata.

Dincolo de prejudiciile produse inculpatilor si familiilor lor, acest comportament prejudiciaza credibilitatea actului de justitie in ochii cetatenilor romani si a justitiei romane in ochii intregii lumi. Or, autoritatea legii depinde direct de credibilitatea justitiei care o aplica. in cercetarea acestor cazuri, CSM si Inspectia Judiciara trebuie sa tina seama si de aceste aspecte.

De asemenea, va trebui verificat daca procedee si atitudini de felul celor aratate nu cumva intrunesc elementele constitutive ale unor infractiuni, urmand a fi sesizate, pe cale de consecinta, organele de cercetare penala.

Nu se poate face abstractie in anchetele pe care CSM are obligatia legala si morala de a le declansa, de reputatia oribila a unor magistrati precum judecatorul Ionut Matei, considerat de larga majoritate a lumii juridice care a avut contacte cu iCCJ si de cvasi totalitatea inculpatilor, ca un om cu un psihic problematic si manifestari publice de o aroganta si cruzime frizand sadismul, care, prin condamnari lipsite de probe directe ori bazate pe probe vadit indoielnice, a distrus destine, familii, reputatii, cariere, oameni nevinovati. De asemenea, este de elucidat in ce masura corespunde adevarului faima unor astfel de magistrati de a fi legati de institutii si forte oculte a caror imixtiune in justitie este interzisa de Constitutie, legile de organizare judecatoreasca si tratatele internationale la care Romania este parte.

Desigur, nimeni nu poate fi judecat si sanctionat pe baza reputatiei si suspiciunilor, care ar constitui, cel mult, probe circumstantiale. Cand este vorba insa despre un judecator al ICCJ, justetea reputatiei negative pe care o are si temeinicia suspiciunilor care il vizeaza trebuie verificate cu maxima atentie, pentru a se stabili daca fumul gros care ii intuneca imaginea este o simpla iluzie sau semnul vizibil al unui foc mistuitor in flacarile caruia pier suprematia legii (statul de drept) si drepturile fundamentale ale omului si cetateanului.

Domnul Matei pretinde ca aceasta este justitia romana sau, altfel spus, ca justitia romana, intregul corp al magistratilor sunt asemenea lui, si ca acela care il critica pe el loveste in justitia romana. Iata motivul pentru care, magistratura in intregul sau, prin CSM, ar trebui sa se solidarizeze cu el, sa ii anatemizeze criticii si sa le inchida cumva gura, chiar daca acestia nu sunt numai magistrati si prin urmare nu se afla in sfera de jurisdictie a forului constitutional chemat in ajutor. Daca ar fi asa, ar fi tragic. Daca Ionut Matei si cei ca el sunt mostra care sintetizeaza justitia Romaniei de azi, inseamna ca avem o justitie monstruoasa, care numai cu arma nucleara mai poate asanata.

Urmeaza ca CSM sa spuna daca este asa sau nu. Daca reputatia acestui tip de magistrat trebuie aparata, prin gestul ridicol prin care corbii nu scot ochiul confratelui lui, ci croncane zadarnic la unii fara nici o legatura cu scorbura unde ei si-au facut cuib, intrucat toata justitia este asemenea lui, sau daca demnitatea sistemului judiciar romanesc trebuie aparata curatand codrul de crengile lui uscate sau putrede. In acest demers, CSM nu mai poate ignora realitatea faptelor. El are doar a-si aminti ca misiunea sa este acea de a fi avocatul magistraturii, iar nu al magistratilor, de a apara independenta justitiei, iar nu comportamentele deviante ale celor care isi incalca juramantul depus (daca l-au depus) fata de Constitutie, lege, natiune si Dumnezeu”.

Comentarii

# Neamul lui Bicilis date 14 January 2021 13:10 +6

Excelent materialul prezentat de Profesorul Adrian Severin! Trebuie neaparat schimbat totul in justitie. Aceasta excrocherie securistoida trebuie extirpata!

# mototol date 14 January 2021 14:06 +1

Ro ma ni stan-puscarie in aer liber

# un mizantrop date 14 January 2021 14:24 +7

E logic. Numai ca daca (si e demonstrabil, din pacate) un magistrat (agravant judecator) lucreaza (operativ, sau doar "voluntar") pentru o alta institutie (SRI), se ridica, din nou intrebarea - institutia respectiva e (asumat) impotriva cetateanului?! Adica, ar trebui, pe baza celor traite in ultimii ani, sa intelegem ca un magistrat (platit exorbitant sa fie independent!) isi c_ca statutul, ca onoare nu cred sa fi avut vreodata, se pune (ilegal) in slujba altor institutii si actioneaza ca asasin platit al unei veritabile mafii, aceasta "justite" paralela, parazitata dublu, de servicii secrete si de politic?! Eu imi pun intrebarea de ce, naiba, mai facem alegeri, cand, de ani buni, s-a demonstrat ca justitia (in cea mai mare parte) si serviciile (toate) fac politica tzarii impotriva cetateanului platitor...poate ar fi mai cinstit sa privatizam (externalizam) aceste "servicii" si atunci, pe baza de contributivitate, macar o sa avem ceea ce "platim"...

# Lorenzo de Medici date 14 January 2021 15:18 +6

Evidența e covârșitoare. Omul e un securist ordinar, de cea mai josă speță caracterială. Și cu atât mai periculos din postura de judecător al instanței supreme. Din păcate, problema Ionuț Matei nu e una singulară. Sistemul de justiție din România este adânc și sistemic penetrat de serviciile de informații, cu precădere de SRI. La toate nivelurile și sub toate formele. Așa că este de-a dreptul imposibil să se facă curățenie, altfel decât ”manu militari” și din exteriorul lui, de o forță egală cu cea care din umbră îl tutelează și îi ordonează acțiunea în anasamblu. O aemenea forță de echlibrare numai factorul politic o poate, teoretic, produce, dar și aici avem mari deficite. În consecință, ineficiența și compromiterea mecanismelor interne de autoreglare, gen CSM, gen IJ, combinată cu impotența mecanismelor externe de corectare a derapajelor, asigură o dominație fermă și solidă a sistemului de către așa numitul ”stat paralel”, care nu lasă loc la prea mult optimism pe temă.

# Sandra date 14 January 2021 20:56 +1

articolul ofera mangaiere unora dar nu vor fi efecte cei ce au fost in fata unui complet cu acest judecator presedinte se vor regasi in cele descrise inculpatul nu ii cunoaste tehnica dar avocatul nu ar trebui sa isi lase clientul expus trebuie sa il indemne a vb in fata completului cu asemenea judecator vaicareala nu mai ajuta viata distrusa profesie imposibil de exercitat privirea oamenilor intrebarea acestora daca totusi... cel mai grav este ca la situatia de fapt retinuta de judecatorul Ionut Matei nu poti sa mai ai cale de atac fiind in apel decizia pronuntata ma bucur cand citesc articole dar in rest negrul a imbracat fiinta multor ce am fost condamnati de judecatorul Ionut Matei dupa ce aveam :zzz achitare la fond

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 28.03.2024 – Bomba cu fas a lui Kovesi

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva