Revoltator modul in care a fost batjocortita o inalta fata bisericeasca de niste procurori DNA platiti regeste din banii romanilor. Asta da "lupta anticoruptie". Iar in cazul pe care il vom prezenta mai jos, DNA a intrecut in opinia noastra absolut orice limita, desi s-a ferit totusi sa apeleze la catuse de data asta. Fara frica de lege, lege care ar trebui sa se aplice si in cazul procurorilor care nenorocesc oameni nevinovati, fara frica de Dumnezeu, s-a fabricat un dosar odios.

Este vorba despre mizerabilul dosar incropit impotriva arhiepiscopului Tomisului IPS Teodosie (foto 1 stanga) de catre procurorul Ciprian Bodu (foto 2) si confirmat de catre seful din 2017 al DNA Constanta, procurorul  Sorin Constantinescu.

Judecatorii ICCJ Sandel Lucian Macavei, Maricela Cobzariu si Andrei Claudiu Rus arata in motivarea deciziei 46 din dosarul 67/36/2017 prin care Teodosie Petrescu a fost achitat definitiv in baza art. 16 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala - “fapta  nu exista”, dupa ce a fost acuzat in rechizitoriul  DNA (vezi facsimil) de inchipuite fraude cu fonduri europene, ca inaltul prelat a fost interceptat telefonic, dar ca nu exista vreo proba ca acesta a comis vreo  infractiune: “Continutul acestor convorbiri nu reliefeaza nici un aspect care sa se circumscrie sferei penalului”.

Insa exista un lucru mult mai  grav decat faptul ca DNA a incercat sa obtina condamnarea lui Teodosie fara probe, prin rechizitoriul confirmat fara probleme pe constinta de procurorul Sorin Constantinescu (foto 3) fara ca Teodosie sa fi savarsit vreo fapta penala, folosindu-se de interceptarile telefonice. Si anume ca la dosar au fost depuse convorbiri care tin de viata privata:

“O parte dintre aceste convorbiri reprezinta aspecte ale vietii sale private care nici nu ar fi trebuit sa se regaseasca la dosarul cauzei. Redarea convorbirilor ce tin de viata privata a unei persoane, in speta a inculpatului A., nu reliefeaza nicicum aspecte ce ar putea avea in vreun fel legatura cu obiectul acuzatiei penale, dar pune in discutie insasi incalcarea dreptului la viata privata al unei persoane astfel cum este el reglementat in art. 8 din CEDO, astfel cum au fost acestea redate in integralitae, ingerinta in sfera vietii personale a unei persoane fiind permisa doar in anumite conditii expres prevazute de lege”.

Practic, dupa cum arata instanta suprema, DNA a facut ceva inadmisibil. Chiar si pentru vestitul parchet anticoruptie care in 2019 a avut o rata de achitari de 52,3% (click aici pentru a citi). Iar din punctul nostru de vedere cei care i-au fabricat dosarul arhiepiscopului Tomisului ar trebui sa plateasca, macar prin indepartarea din sistem, daca nu cumva la SIIJ.

Iata pasaje din decizia Inaltei Curti, alte nenorociri ale DNA facute  in acest  dosar  putand fi citite in  documentul atasat integral la finalul articolului:


“Punctul forte al acuzatiei adusa inculpatului A., il reprezinta in opinia parchetului continutul interceptarilor telefonice sustinandu-se ca, din toate probele rezulta faptul ca inculpatul A. nu este un simplu reprezentant legal al Arhiepiscopiei Tomisului, ci se implica in mod activ in organizarea si functionarea Arhiepiscopiei Tomisului, nicio actiune, oricat de nesemnificativa ar fi, nefiind luata fara stirea acestuia.

Folosirea de catre parchet a convorbirilor telefonice ce i-au fost interceptate acestui inculpat si cu care a dorit sa dovedeasca ca aceste avea cunostinta de tot ce se intampla, si ca are controlul intregii activitati desfasurate in cadrul arhiepiscopiei, nu poate reprezenta nici pe departe acte de coautorat la infractiunea pentru care inculpatul A. a fost trimis in judecata, dincolo de calitatea pe care o are acesta, continutul acestor convorbiri nu reliefeaza nici un aspect care sa se circumscrie sferei penalului, ba dimpotriva o parte dintre aceste convorbiri reprezinta aspecte ale vietii sale private care nici nu ar fi trebuit sa se regaseasca la dosarul cauzei.

(...)

Inalta Curte apreciaza ca se impun a fi punctate unele aspecte tocmai in sprijinul celor aratate si pentru a explicita superficialitatea urmaririi  penale ce a generat intocmirea actului de sesizare.

Misiunea Inaltei Curti, in stabilirea adevarului in aceasta speta a fost cu atat mai dificila cu cat rechizitoriul intocmit a facut aproape imposibila sarcina instantei in decelarea situatiei de fapt retinuta in cauza, aspect ce a generat si folosirea temeiului achitarii de catre instanta de fond la modul general al art. 16 lit. b) C. proc. pen., fara a indica teza, astfel cum corect a sustinut si inculpatul apelant F..

Desi se retine in actul de acuzare ca inculpatii au falsificat declaratiile pe care le-au prezentat la Agentia de Plati si Interventie in Agricultura (APIA) in sensul in care au mentionat in mod nereal ca parcelele mentionate anterior, solicitate
la plata, sunt cultivate cu vita de vie pe rod si ca solicitantii se angajeaza sa respecte pe toata suprafata agricola utilizata  normele GAEC - evitarea instalarii vegetatiei nedorite, in conditiile in care respectivele parcele erau abandonate si au fost invadate cu vegetatie nedorita pe tot intervalul formularii cererii si obtinerii fondurilor, inculpatii neavand niciodata intentia sa respecte normele GAEC, rezultand obtinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene, Inalta Curte constata ca niciunde in rechizitoriu asa cum este definita infractiunea de fals nu se arata in ce consta contrafacerea scrierii sau a subscrierii.

Inalta Curte constata ca actul de sesizare insereaza in continutul sau in integralitate articole de ziar si declaratiile  martorilor exact in forma in care au fost dactilografiate, reda integral incepand cu fila x al rechizitoriului continutul
raportului de expertiza tehnica judiciara agricola intocmit in cauza si nu face niciunde o analiza punctuala in raport de  ceea ce ar fi trebuit sa li se impute in concret inculpatilor, respectiv falsul de care sunt acuzati inculpatii, nerespectarea normelor de ecoconditionalitate GAEC si de asemenea, acelasi act de acuzare reda continutul convorbirilor telefonice  purtate de inculpatul A. ce contin aspecte ale sferei sale private si profesionale, fara o analiza asa cum ar fi fost obligatoriu prin raportare la elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, asa  cum ar fi fost necesar.

Intreaga urmarire penala, pentru a da amploare asa-zisului fenomen infractional pentru care au fost trimisi in judecata  inculpatii, amesteca toate terenurile pentru care s-au solicitat fonduri europene, respectiv vita de vie si pomi fructiferi si nu clarifica nicicum ce, si in ce a constat si de ce se apreciaza ca modul in care s-a procedat se circumscrie sferei penalului.

Inalta Curte apreciaza ca niciunde actul de sesizare, chiar fiind vorba despre caracterul inexact al declaratiilor, nu clarifica de ce beneficiarii sunt mai raspunzatori pentru necunoasterea legislatiei chiar si decat functionarii din cadrul autoritatilor cu competente in gestionarea fondurilor europene, din moment ce acestia poarta intreaga raspundere  pentru eventualele greseli legate de documentatia aferenta cererii de finantare, a dosarelor de achizitii, a dosarelor de plata si, in general, a tuturor actelor si operatiunilor aferente implementarii si derularii proiectelor si care sunt  considerentele pentru care activitatile inculpatilor A., B., C., D., E. si F. se circumscriu notiunii de frauda si nu de neregularitate”.

*Cititi aici integral decizia Inaltei Curti