CAZUL ROBERT ROSU. NOAPTEA ARESTULUI – Avocatul Florentin Tuca face noi dezvaluiri despre calvarul colegului sau Robert Rosu, executat de “completul negru” de la ICCJ pe motiv ca si-a exercitat profesia: “Incercanat, palid si vlaguit, privindu-ma resemnat si cerandu-mi din ochi sa-i explic de ce?, ridicandu-si mainile incatusate doar cat sa verifice daca simte greutatea metalului si realitatea experientei”

Scris de: L.J.

25.01.2021 11:15
Vizualizari: 6459

Avocatul Florentin Tuca, managing partner al casei de avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii, continua dezvaluirile despre calvarul colegului sau Robert Rosu (foto), condamnat in dosarul “Ferma Baneasa” de “completul negru” de la ICCJ format din judecatorii Ionut Matei, Florentina Dragomir si Alina Ioana Ilie, pentru simplul motiv ca acesta si-a exercitat profesia. In cel mai nou episod al serialului de dezvaluiri, postat pe site-ul florentintuca.ro, sunt oferite detalii de la sedinta de judecata de la Curtea de Apel Brasov in care s-a solutionat cererea DNA de arestare preventiva a lui Robert Rosu, cerere respinsa de instanta, care in schimb a dispus masura controlului judiciar.


 


Iata ultimele dezvaluiri ale avocatului Florentin Tuca despre cazul Robert Rosu:


(dupa Ziua Perchezitiei) Noaptea arestului


Toata ziua de 10 decembrie m-am gandit la deznodamantul zilei anterioare si la ce i-au facut.

L-au 'ridicat' cu mascatii pe la opt seara, l-au urcat intr-o duba alaturi de alti viitori colegi de suferinta, l-au incatusat, l-au plimbat ritualic prin fata camerelor TV ca sa aiba si poporul repriza zilnica de circ, l-au trimis la interogatoriul nocturn si, pe la patru dimineata, l-au intemnitat alaturi de un violator si de un traficant de droguri.


Pe serpentine


Cand am plecat inspre Brasov, era inca lumina. Florin anticipa ca audierile vor incepe pe seara si se astepta la dezbateri lungi, asa ca trebuia - zicea el - sa ma inarmez cu rabdare. Ma aratam cam neincrezator si-mi spuneam ca astea or fi avertismente tipice penalistului, intotdeauna dator sa puna raul inainte.

Nu ma linisteau deloc premonitiile lui. Asta pentru ca, in timp ce sofam, rememoram ziua precedenta ca pe un cosmar care se arata prea dur ca sa aiba legatura cu realitatea, cu dreptatea si cu justitia statului de drept si ma incurajam ca drumul meu la Brasov o sa fie dus-intors, dus-singur, intors-cu Robert inapoi.

Cand am intrat in Predeal si-n noapte, a inceput sa ploua-ninga. Un soi de 'lapovita si ninsoare' care nu stia sa defineasca precis 'starea vremii'. De altfel, nici starea mea nu putea fi definita cu exactitate: amaraciune si revolta, consternare si furie, sperante si temeri, niste emotii-serpentine agitate de serpentinele Predealului, in acord cu miscarea agitata a stergatoarelor de parbriz.

Sedinta de judecata a inceput pe la sapte seara, cred. Curtea de Apel era aproape pustie, pazita doar de cativa jandarmi politicosi la intrare, care m-au crezut pe cuvant ca am legitimatie valida.

Cand am intrat, m-am scuzat din priviri pentru intarziere, doamna judecator mi-a primit, concesiv, scuzele, am lasat in stanga mea boxa in care erau asezati invinuitii, m-am facut cat de mic am putut ca si cum treceam pe sub fasciculul proiectorului de cinema si m-am asezat in banca din randul doi, langa Ileana.

Inca neconectat la discursurile publice aflate in stadiu de preparative procedurale, prima grija a fost sa ma conectez la starea lui Robert. El era in boxa, alaturi de ceilalti impricinati. Cazut, palid, impovarat de acuzatii aberante, umilinte, zbucium si nesomn. Nu mai tin minte daca in acel spatiu al 'rusinii' si 'stigmatizarii' el purta sau nu catuse, dar il simteam incatusat de intreaga atmosfera. A raspuns salutului meu cu o privire debusolata, obosita si pe-loc-inlacrimata.

Depasise de mult cele 24 de ore ale unei 'retineri' care sa se incadreze in durata legala. Da-n fond, cine se mai gandea atunci la principii constitutionale si prezumtii de nevinovatie si termene limita de privare de libertate, cata vreme constitutia vremii se scria in piata si-n norme precum 'fara penali', 'coruptia ucide' si 'DNA- sa vina sa va ia'? Prin urmare, in lumina acestor norme si a interpretarii lor stradale, Robert, suspect fiind era, deci, 'penal', iar 'penal' fiind era, deci, 'corupt' si, 'corupt' fiind era, deci, 'ucigas' si, 'ucigas' fiind, era, deci, bun de plimbat ca trofeu in fata camerelor TV si bun de 'luat', fie chiar pe-o durata nedeterminata. Iar daca am fi incercat s-o 'determinam', incercarea asta ar fi fost un deplasat si aberant 'chitibus avocatesc'.

Mi-am abandonat protestele din gand si m-am reconectat la procedura. Conform careia ceea ce urma sa se intample era analiza propunerii DNA de trimitere a lui (si a celorlalti suspecti) intr-o preventiva inchisoare de 30 de zile.


Civilul tine-n loc penalul


Asistam la dezbateri cu inima stransa, dar simteam ca parte din stransorile cordului sunt semne de bine, date de principii procedurale. De exemplu, ca arestarea preventiva a unui invinuit poate fi dispusa de un judecator doar in mod exceptional si doar daca sunt indeplinite anumite conditii prevazute de lege. Pe urma, ca privarea de libertate se poate realiza doar daca exista indicii rezonabile ca respectivul suspect a comis o infractiune si daca, separat de acest indicii, omul este acuzat de mari nenorociri (crime, violuri, talharii, trafic de droguri, terorism etc.) sau prezinta alt tip de 'pericol social' (vrea sa distruga probe, vrea sa fuga de ancheta sau vrea sa puna bete-n roate demersurilor judiciare). Cu aceste principii in minte, ma incurajam sa fiu optimist si-mi ziceam ca ceea ce trebuie sa cerceteze judecatorul 'de drepturi si libertati' (repet, DE DREPTURI SI LIBERTATI) este daca cererea de arest preventiv formulata de procuror are la baza indicii rezonabile ca invinuitul a comis o infractiune pentru care nu poate fi anchetat in stare de libertate intrucat prezinta un 'pericol social'.

Astea erau premisele pe care juristul din mine le avea in minte cand, instalat in bancuta din randul doi, s-a amplasat pe deplin si in context, asteptand dezbaterea despre 'pericolul social' pe care 'criminalul' Rosu il intruchipa atunci, 10 decembrie 2015, la opt ani distanta de la pretinsele 'nenorociri' si 'infractiuni'. Eram chiar curios sa vad cum poate cineva sa probeze ca al meu partener, dupa ce si-a exercitat profesia in acest interval de opt ani fara sa fi generat suspiciuni de vreun fel si fara sa fi fost acuzat de abuzuri ori comportament antisocial si dupa ce, cu o zi inainte, cooperase fara nici o cracnire in predarea documentelor solicitate in cadrul perchezitiei, devenise brusc 'pericol public'.

(Paranteza: in momentul asta sunt tentat sa consult toate documentele vremii - incheieri, ordonante, depozitii. Daca as face-o, as puncta mai bine la capitolul rigoare. Prefer sa dau credit memoriei mele afective si sa rememorez onest ce-am simti atunci ca jurist si, mai ales, ca prieten si partener al lui.)

Intre timp, aparuse si Sorin. N-am mai avut rabdare sa astept, coane, trebuia sa fiu alaturi, in seara asta o sa-l luam acasa. Si si-a pus palaria uda pe bancuta (m-am uitat pe fereastra, ningea de-a binelea), palmele-n poala, ochi si urechi, ssssst.

Iar ceea ce a urmat a fost un film de juridica groaza care a rulat pana la patru dimineata. Iar asteptarile mele cum ca dezbaterea va fi despre exigentele procedurale ale arestarii unui om si conditiile de care pomeneam mai sus au fost simple aspiratii in vant. Nu, dezbaterea in cauza nu a avut deloc de-a face cu rigorile unei analize tehnice despre regulile procedurale de limitare a drepturilor si libertatilor constitutionale. Sedinta aia a fost un halucinant talk-show despre cum printul 'nu avea drepturi de mostenitor', iar hotararile judecatoresti definitive care confirmau aceste drepturi erau 'eronate', despre cum Robert trebuia sa 'stie' ca ele-s 'gresite', despre cum terenurile 'de retrocedat' erau in intravilan (sau in extravilan, nu mai stiu), despre cum comisia de retrocedare n-a aplicat corect Legea fondului funciar ori ca legea insasi era stricata, despre cum latura terenului din stanga era de 51 de metri si nu de 49 si, tot asa, despre un milion de non-sensuri care nu aveau nici o legatura cu dreptul lui Robert Rosu de a fi si de a ramane liber, conform Constitutiei. A fost un talk-show in care nu s-a vazut padurea de copaci intrucat intreaga dezbatere gravita in jurul unor ecuatii de drept civil a caror solutie, transata cu opt ani in urma, n-ar fi trebuit sa aiba nici o relevanta cu privire la anchetarea lui Robert in stare de libertate sau de arest.

Era o constatare valabila si pentru ceilalti invinuiti, evident. Unii dintre ei, precum Dan sau Lucian, nu avusesera nici macar o legatura cu acele ecuatii de drept civil ori vreo implicare in finalizarea lor. In plus, sarmanul Lucian aparuse in respectiva poveste prin 2013, cred, mult dupa consumarea evenimentelor suspectate de acuzatori ca 'dubioase'.


Catuse in direct


Undeva dupa miezul noptii, inainte de audierea invinuitilor si de declaratiile lor finale, am iesit intr-o pauza. Ca ei erau sau nu incatusati in boxa, repet, nu sunt sigur. Cert este insa ca, la iesirea din sala, catusele le incolaceau incheieturile ca accesoriu obligatoriu, intru deplina siguranta si securitate a mediului inconjurator.

Mi-amintesc de acea pauza pentru ca in ea il revad pe camaradul meu asezat pe o banca, Sorin langa el imbarbatandu-l, iar eu punand scena asta in cuvinte pe care sa le trimit, prin e-mail, colegilor din firma care asteptau vesti proaspete de la fata locului. Zicandu-le atunci ca fotografia asta este cea mai trista din istoria parteneriatului nostru: Rosu, incercanat, palid si vlaguit, privindu-ma resemnat si cerandu-mi din ochi sa-i explic de ce?, ridicandu-si mainile incatusate doar cat sa verifice daca simte greutatea metalului si realitatea experientei; alaturi de el, Vladescu, cu suflet cu tot, consternat, neputincios, dar convins ca eroarea asta se va repara curand.

Nu mai tin minte foarte multe detalii din audierea lui, dar stiu ca reluarea intrebarilor referitoare la 'legalitatea' unor hotarari judecatoresti irevocabile, la regimul intravilan sau extravilan al unor terenuri, la validitatea unor certificate de mostenitor si la alte teme de drept succesoral sau imobiliar m-au facut sa abandonez statutul de spectator si sa intervin ca avocat. Asta ca sa insist ca obiectivul acelei sedinte de judecata era nu o dezbatere succesorala sau elucidarea unor teme de drept civil, ci evaluarea 'pericolului social' al unui avocat care este chemat spre arest la opt ani de la finalizarea misiunii incredintate de client.

Iar ultima parte a pledoariei - tin minte perfect- a fost chiar citirea mesajului pe care-l trimisesem colegilor din firma in timpul dezbaterilor si pe care, azi, l-am recuperat din arhiva electronica: Dragi prieteni, asist la audierea camaradului Robert. Va jur, cu emotie si cu mandrie, ca este IMPECABIL! Coerent, articulat, riguros, nuantat si, peste toate, nevinovat si demn. ii transmit solidaritatea voastra pe care m-am bucurat s-o pot simti zilele astea. Daca nu va fi eliberat in noaptea asta, imi va fi rusine toata viata mea ca sunt jurist (si) roman.

A doua zi pe la pranz, in asteptarea deciziei, mi-amintesc ca, vreme de-un ceas, am batut o carare de treizeci de metri, du-te-vino, prin zapada. Dintr-o mai veche superstitie care, in cazul lui Robert, nu s-a confirmat: decizia finala a fost de arest la domiciliu. Auzind de ea, am simtit ca-mi cade ceru-n cap. La scurt timp dupa caderea cerului, m-au sunat confratii penalisti ca sa ne felicite. Din perspectiva lor, intreaga audiere era proba indubitabila ca hotararea asta avea aura unui imens succes: 'sistemul', care era sigur de solutia arestului la puscarie, fusese, prin decizia 'arestului la domiciliu', partial invins.

(va urma)”

 

* Cititi aici dezvaluirile avocatului Florentin Tuca despre perchezitia DNA in dosarul “Ferma Baneasa”

* Cititi aici dezvaluirile avocatului Florentin Tuca despre ziua retinerii lui Robert Rosu

Comentarii

# Ana date 25 January 2021 14:39 +9

Frumos ar fi fost sa scrie acest memorandum si pentru alti oameni nevinovati bagati la puscarie de procurori, nu acum cand a cazut unul de al lor. Altii au cazut la greu pentru fapte grave inventate si nu le-a facut nimeni ode ca mai sus. Cazul asta poate fi un wake-up call pentru avocati.

# Gilu date 26 January 2021 07:12 +1

Ehei,ai fost condamnat de neo-marxistii? La"penetenciari",te asteapta frații lor,fascistoizii,caralii descriși în literatura penitenciara, care desavarsesc opera...Nu-i controlează nimeni,la noi,asa-zisele societăți civile sunt pentru acoperirea acoperitilor,nu cred ca mai exista naivi care sa creada in ele; poate Marean Ceausescu,căruia îi indică unde se află țintele la un moment dat... Cat despre Ministerul Justiției,nu face sa mai vorbim...

# Elena date 26 January 2021 09:49 0

In 2015 trecusera deja 8 ani de la evenimente. Avocatul a fost condamnat in 2020. Nu era implinit termenul de prescriptie?

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

ATENTIE

Mesajele cu continut indecent nu vor fi postate.

Inainte de a posta, cititi regulamentul: Termeni legali si Conditii