Asociatia Magistratilor din Romania, Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania, Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului si Asociatia Procurorilor din Romania – conduse de catre judecatoarele Andreea Ciuca, Dana Girbovan si Florica Roman, respectiv procuroarea Elena Iordache (foto de la dreapta la stanga) – saluta decizia din 8 iunie 2021, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit ca recomandarile Mecanismului de Cooperare si Verificare sunt exact ceea ce le spune numele: optionale, nu obligatorii. Si este normal sa fie asa; altminteri, eventualul lor caracter obligatoriu ar arunca in haos justitia din Romania, din cauza ca ar pune-o la cheremul politrucilor care incropesc rapoartele MCV, adauga cele patru ONG-uri.

Amintim ca decizia CCR a fost pronuntata pentru clarificarea a ceea ce spusese Curtea de Justitie a Uniunii Europene. Precizarile instantei de contencios constitutional au venit in contextul in care decizia CJUE era interpretata abuziv de catre magistratii #rezist din Romania, miza finala fiind desfiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, sub pretextul ca asta recomanda MCV (click aici pentru a citi).

Pe de alta parte, in comunicatul emis luni, 14 iunie 2021, AMR, UNJR, AJADO si APR nu se refera explicit la SIIJ, ci pun problema la modul general, al haosului care ar fi putut capata proportii apocaliptice in instantele din Romania, din cauza interpretarii abuzive conform careia recomandarile MCV ar putea fi mai puternice decat deciziile Curtii Constitutionale. Decizii – adaugam noi – care statuasera deja de trei ori ca sectia speciala este perfect legala si constitutionala.

Inainte sa va prezentam comunicatul celor patru asociatii, mentionam ca ONG-urile atrag atentia ca neindeplinirea recomandarilor continute in MCV are implicatii exclusiv politice (prin mentinerea mecanismului de cooperare si verificare asupra Romaniei), nicidecum legale sau constitutionale.

Cu aceeasi ocazie, cele patru organizatii non-guvernamentale condamna public atacurile la adresa judecatorilor CCR, la care s-au dedat diverse figuri #rezist din magistratura si politica. (Una dintre aceste figuri este judecatorul Vasilica Danilet – click aici pentru a citi.)

Redam comunicatul AMR-UNJR-AJADO-APR:

„AMR, UNJR, AJADO si APR saluta decizia Curtii Constitutionale a Romaniei din 8 iunie 2021 ce a pus capat unei interpretari abuzive, imprevizibile si vatamatoare a deciziei CJUE din data de 18 mai 2021. CCR a stabilit, cu interpretare de rang constitutional, ca recomandarile din rapoartele MCV nu sunt obligatorii si direct aplicabile in dreptul intern roman – nici nu ar putea fi – neavand forta juridica superioara acestuia, judecatorul national neputand fi pus in situatia de a decide aplicarea prioritara a unor recomandari in detrimentul legislatiei nationale.

Reamintim ca, dupa decizia CJUE din data de 18 mai 2021, pronuntata intr-o serie de cauze conexate ce au privit, in esenta, clarificarea statutului Deciziei 2006/928 de instituire a MCV, precum si a recomandarilor din rapoartele Comisiei intocmite pe baza acestei decizii (rapoartele MCV), unele asociatii profesionale ale magistratilor, dar si Sectia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-au grabit sa afirme caracterul obligatoriu al recomandarilor cuprinse in rapoartele MCV si sa sustina inlaturarea de la aplicare a legilor interne pe care le considerau contrare acestor recomandari.

Aceasta practica, complet lipsita de fundament, expresie a unei interpretari arbitrare a deciziei CJUE, risca sa provoace haos in sistemul judiciar, sa permita inlaturarea normelor interne, chiar constitutionale, pe simple aprecieri subiective ale compatibilitatii legilor romane cu o serie de recomandari ce s-au modificat in timp, vadit influentate politic si, de multe ori, emise pe baze factuale si legale eronate – astfel cum asociatiile noastre profesionale au demonstrat in mod punctual.

Subliniem ca, in cauzele reunite in care s-a pronuntat hotararea din 18 mai 2021, instanta europeana a fost intrebata de instantele de trimitere din Romania daca Decizia 2006/928 de instituire a MCV este obligatorie, daca cerintele formulate in rapoartele MCV au caracter obligatoriu pentru Statul Roman, respectiv daca instanta nationala insarcinata cu aplicarea, in cadrul competentei sale, a dispozitiilor dreptului UE are obligatia de a asigura aplicarea acestor norme, in cazul in care este necesar refuzand, din oficiu, aplicarea dispozitiilor din legislatia nationala contrare cerintelor din rapoartele MCV.

CJUE a retinut ca Decizia 2006/928, de instituire a MCV, face parte din domeniul de aplicare a Tratatului de aderare, fiind obligatorie si continuand sa produca efecte juridice cat timp nu a fost abrogata. In privinta rapoartelor MCV, insa, CJUE nu a afirmat caracterul obligatoriu, ci a retinut ca „concluziile cuprinse in ele adreseaza ’recomandari’ statului membru”, acestea fiind formulate „pentru a orienta reformele statului membru mentionat in aceasta privinta”, Romania urmand sa tina seama de acestea pentru atingerea obiectivelor de referinta. Caracterul de „recomandari” rezulta si din afirmatia CJUE potrivit careia, in cazul in care in raportul MCV se exprima indoieli cu privire la compatibilitatea unei masuri nationale cu unul dintre obiectivele de referinta, revine Romaniei sarcina de a colabora cu buna credinta cu Comisia pentru a surmonta dificultatile intampinate cu privire la realizarea obiectivelor de referinta.

Ca atare, CJUE a subliniat ca obligatia Romaniei in temeiul recomandarilor MCV este de a colabora cu expertii Comisiei pentru a clarifica sau depasi aceste chestiuni, nerezultand din vreun considerent al deciziei CJUE ca legile interne care ar parea ca nu sunt compatibile cu recomandarile MCV ar trebui inlaturate de la aplicare in mod imediat si direct.

Consecinta neindeplinirii recomandarilor produce efecte exclusiv in plan politic, prin mentinerea MCV, si nu prin inlaturarea de la aplicare a normelor interne in baza unor recomandari care nu au efect direct.

Toate interpretarile contrare, ce permiteau inlaturarea legilor interne pe baza unor aprecieri subiective si imprevizibile, riscau sa arunce sistemul de justitie intr-un haos fara precedent, cu efecte de netadaguit asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.

De asemenea, autorii acestor interpretari au trecut cu vederea – intentionat sau nu – chiar considerente esentiale ale deciziei CJUE. Astfel, instanta europeana a reafirmat ca orice instanta nationala sesizata in cadrul competentei sale are, in calitate de organ al unui stat membru, obligatia de a lasa neaplicata orice dispozitie nationala contrara unei dispozitii de drept al Uniunii care are efect direct in litigiul cu care este sesizata. Insa, in acest context, CJUE a facut trimitere expresa la jurisprudenta sa din care rezulta, in mod clar, ca:

- „trebuie sa se tina seama si de celelalte caracteristici esentiale ale dreptului Uniunii si, in special, de faptul ca numai unele dintre dispozitiile acestui drept au efect direct”;

- „principiul suprematiei dreptului Uniunii nu poate, asadar, sa repuna in discutie distinctia esentiala dintre dispozitiile dreptului Uniunii care au efect direct si cele care sunt lipsite de acest efect si nici, prin urmare, sa instaureze un regim unic de aplicare a ansamblului dispozitiilor dreptului Uniunii de catre instantele nationale”;

- o dispozitie de drept al Uniunii care este lipsita de efect direct nu poate fi invocata, ca atare, in cadrul unui litigiu care intra sub incidenta dreptului Uniunii, pentru a inlatura aplicarea unei dispozitii nationale care i ar fi contrara”.

Or, cu privire la efectul direct al dreptului Uniunii s-a statuat limpede ca „avizele si recomandarile nu au un caracter juridic obligatoriu. Prin urmare, acestea nu au un efect direct” (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l14547&from=FR).

Prin Decizia din 8 iunie 2021, Curtea Constitutionala a Romaniei, in procedura controlului de constitutionalitate, tinand seama tocmai de dezlegarile date de instanta europeana, a restabilit normalitatea, punand capat oricaror interpretari subiective, imprevizibile si, deci, abuzive, ale deciziei CJUE.

CCR a statuat, astfel cum rezulta din comunicatul dat publicitatii dupa sedinta de judecata, ca „Hotararea C.J.U.E. nu aduce elemente de noutate nici cu privire la efectele juridice pe care le produc Decizia 2006/928 si rapoartele M.C.V. intocmite de Comisie pe baza acesteia, stabilind, asa cum o facuse in prealabil si instanta constitutionala romana, caracterul obligatoriu al Deciziei 2006/928 si caracterul de recomandare al rapoartelor M.C.V., si nici cu privire la continutul Deciziei 2006/928, stabilind ca Romania are sarcina de a colabora cu buna-credinta cu Comisia Europeana ’pentru a surmonta [...] dificultatile intampinate cu privire la realizarea obiectivelor de referinta mentionate’”.

CCR a subliniat, pe deplin judicios, ca sarcina colaborarii cu institutii politice ale Uniunii Europene, precum Comisia Europeana, revine Parlamentului si Guvernului, conform atributiilor acestora, iar aceste „obligatii nu pot incumba instantelor de judecata, organe ale statului care nu sunt abilitate sa colaboreze cu o institutie politica a Uniunii Europene”. Din nou, CCR a confirmat decizia CJUE, care nu retine, in niciun caz, ca instantele de judecata ar trebui sa colaboreze cu Comisia pentru a surmonta dificultatile intampinate cu privire la realizarea obiectivelor de referinta.

De asemenea, CCR, in acord cu decizia CJUE, a aratat ca: „judecatorul national nu poate fi pus in situatia de a decide aplicarea prioritara a unor recomandari in detrimentul legislatiei nationale, declarata conforma Constitutiei nationale de catre Curtea Constitutionala, intrucat rapoartele M.C.V. nu normeaza, deci nu sunt susceptibile de a intra intr-un conflict cu legislatia interna”.

Aceasta precizare este extrem de importanta pentru ca, in interpretarea contrara, se acorda – opus jurisprudentei CJUE si actelor UE citate – forta de lege unor recomandari. Aceasta in conditiile in care sunt adoptate de birocrati europeni, al caror nume Comisia Europeana refuza constant sa il publice, fiind intocmite in baza unor proceduri nepublice. Asociatiile noastre profesionale au aratat public si argumentat ca modalitatea de culegere a datelor pentru intocmirea rapoartelor MCV a permis strecurarea unor nerealitati / afirmatii trunchiate care nu pot face decat deservicii independentei justitiei, pentru ca nu reflecta situatia-premisa in mod corect.

In plus, reamintim ca, din 2007 pana in prezent, rapoartele MCV au continut multe recomandari ce nu au fost implementate niciodata, fie pentru ca au fost eronate sau inadecvate sistemului juridic roman, fie pentru ca nu au existat resurse financiare si umane, fie pur si simplu din lipsa de vointa politica, purtandu-se negocieri politice la Bruxelles pe baza acestora.

Intre aceste recomandari se numara cele referitoare la asigurarea unui volum de munca optim pentru judecatori si procurori, desfiintarea instantelor mici, reevaluarea rolului Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin prisma competentei sale de judecata in prima instanta in cauzele penale, procedura de numire a procurorilor de rang inalt, judecarea cauzelor civile in camere de consiliu etc.

Daca toate aceste recomandari ar fi fost obligatorii si direct aplicabile, ar fi insemnat ca o mare parte a actelor procesuale, inclusiv hotarari judecatoresti, ar fi nule sau anulabile, iar justitia ar fi pur si simplu aruncata in haos. Acest haos, distrugator pentru statul de drept, rezulta si din interpretarea unora, din interiorul si din afara sistemului judiciar, facuta tocmai cu incalcarea dreptului UE, potrivit careia instantele de judecata ar putea sa inlature, in mod direct, de la aplicare, orice dispozitie din dreptul national daca aceasta „contravine” unei recomandari MCV.

Asociatiile noastre profesionale saluta, asadar, decizia CCR din data de 8 iunie 2021, ce readuce normalitate si stabilitate in sistemul judiciar, continand dezlegari in acord cu decizia CJUE din 18 mai 2021 si cu jurisprudenta instantei europene, anterior evidentiata.

Totodata, AMR, UNJR, AJADO si APR condamna public atacurile la adresa judecatorilor Curtii Constitutionale, venite din partea unora ce sustin, pe de o parte, fara temei, ca decizia CCR este contrara deciziei CJUE, iar, pe de alta parte, ca „recomandarile” MCV ar avea efect juridic direct, prevaland asupra Constitutiei, adoptate de popor prin referendum, precum si asupra legislatiei romane”.