Curtea Constitutionala a Romaniei pretinde ca este in regula ca starea de alerta sa fie prelungita ori de cate ori doreste Guvernul, in baza Legii nr. 55/2020 (privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19), chiar daca aceste prelungiri se intind pe o perioada foarte lunga – cum este chiar situatia in care ne aflam, cand Executivul ne tine in stare de alerta de peste un an, in ciuda scaderii drastice a infectarilor cu coronavirus.

CCR a publicat marti, 13 iulie 2021, motivarea Deciziei nr. 392 din 8 iunie 2021, prin care a admis o serie de critici de neconstitutionalitate formulata de catre avocata Mikolt Kapcza (foto 1) fata de Legea 55/2020, dar a si respins alte argumente ale avocatei. Lumea Justitiei v-a prezentat inca din octombrie 2020 exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Kapcza la Curtea de Apel Cluj. Desi judecatoarea Delia Marusciac i-a respins avocatei actiunea pentru anularea Hotararii de Guvern nr. 476 din 16 iunie 2020 (privind prima prelungire a starii de alerta), aceeasi magistrata a admis sesizarea CCR cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii 55/2020 in ansamblul ei (click aici pentru a citi). De altfel, judecatoarea Marusciac a avut un punct de vedere partial favorabil cu privire la fondul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum veti vedea mai jos.

Revenind la decizia CCR, mentionam ca instanta de contencios constitutional a sustinut ca Legea 55/2020 contine „cerinte si criterii clare si suficiente pentru ca decizia executivului sa fie circumscrisa in mod strict existentei conditiilor obiective generate de evolutia si efectele pandemiei de COVID-19, astfel incat disparitia factorilor care ameninta viata si sanatatea persoanelor sa justifice si sa determine decizia de incetarea a starii de alerta”. Cu toate acestea, Curtea Constitutionala ignora zona de arbitrariu pe care o implica decizia strict politica privind prelungirea starii de alerta. Altfel spus: CCR ignora faptul ca decizia politica de prelungire a starii de alerta se poate baza pe interpretarea fortata a „cerintelor si criteriilor clare si suficiente” din Legea 55/2020 – o interpretare care, de exemplu, sa duca la modalitati care de care mai bizare de contorizare a numarului de persoane infectate.

Legea 55/2020 impiedica accesul real la justitie

Pe de alta parte, in aceeasi Decizie 392/2021, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionale dispozitiile art. 72 alin. 1 din Legea 55/2020 „in masura in care acestea nu asigura un acces efectiv la justitie”. Aceste dispozitii „releva o reglementare lipsita de claritate si predictibilitate in ceea ce priveste stabilirea procedurii jurisdictionale aplicabile acestor actiuni in contencios administrativ, din continutul normei neputandu-se decela care sunt 'reglementarile de drept comun aplicabile in materie'”, puncteaza CCR.

Iata ce prevede art. 72 alin. 1 din Legea nr. 55/2020:

„Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu reglementarile de drept comun aplicabile in materie, in masura in care acestea din urma nu contravin prevederilor prezentei legi”.

In plus, Curtea Constitutionala arata ca este nevoie ca procesele in care sunt atacate acte emise in baza Legii 55/2020 sa fie reglementate de o procedura speciala, care sa prevada o celeritate corespunzatoare. Altminteri – explica CCR – lentoarea procedurii lipseste de efect anularea unui act administrativ emis in temeiul Legii 55/2020, cata vreme Guvernul a avut timp sa emita alt act administrativ, care sa prelungeasca restrictiile ori sa faca inaplicabil actul anulat de catre instanta.

Nu vom insista asupra faptului ca CCR a declarat neconstitutional si alineatul 2 din articolul 72 al Legii 55/2020, intrucat acest alineat face trimitere la o serie de prevederi din Ordonanta de Urgenta nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, iar aproape toate aceste prevederi au fost abrogate intre timp de catre Guvern, prin OUG 68/2020. Logica a fost aceea ca prevederile cu pricina reglementau o serie de proceduri in cazul starii de alerta – proceduri a caror reglementare a trecut in Legea 55/2020.

Prezentam principalele pasaje din Decizia CCR 392/2021:

„17. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca un prim aspect de neconstitutionalitate invocat de autoarea acesteia vizeaza incalcarea dreptului de acces la justitie, respectiv absenta unei reglementari care sa prevada o procedura de solutionare intr-un termen scurt a actiunilor formulate impotriva actelor administrative de declarare si prelungire a starii de alerta, astfel incat hotararile judecatoresti pronuntate sa poata produce efecte eficiente, cat timp aceste acte administrative sunt aplicabile.

18. Curtea, analizand aceasta critica, retine ca adoptarea Legii nr.55/2020 a avut loc in contextul generat de dinamica evolutiei situatiei epidemiologice nationale, dar si internationale, determinata de raspandirea coronavirusului SARS-CoV-2, obiectivul fiind asigurarea, dupa incetarea starii de urgenta, a unei protectii adecvate impotriva imbolnavirii cu coronavirusul SARS-CoV-2 si crearea in acelasi timp a premiselor-cadru pentru revenirea etapizata, fara sincope majore, la situatia de normalitate. Intrucat, asa cum se afirma in expunerea de motive la Legea nr.55/2020, realizarea acestui obiectiv poate determina in unele situatii restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale, s-a considerat ca, pentru a fi respectate exigentele constitutionale ale art.53, este necesara interventia legislativa a Parlamentului pentru adoptarea unui set de masuri 'cu caracter esentialmente temporar si, dupa caz, gradual, proportionale cu nivelul de gravitate prognozat sau manifestat al acesteia, necesare pentru prevenirea si inlaturarea amenintarilor iminente la adresa drepturilor conventionale, unionale si constitutionale la viata, integritate fizica si sanatate ale persoanelor, in mod nediscriminatoriu, si fara a aduce atingere existentei altor drepturi sau libertati fundamentale'. In acelasi sens, art.1 din Legea nr.55/2020 prevede ca 'Prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata starii de alerta declarate in conditiile legii, in vederea prevenirii si combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor masuri temporare si, dupa caz, graduale, in scopul protejarii drepturilor la viata, la integritate fizica si la ocrotirea sanatatii, inclusiv prin restrangerea exercitiului altor drepturi si libertati fundamentale'.

19. Interventia autoritatilor in contextul pandemic pentru protejarea drepturilor la viata, la integritate fizica si la ocrotirea sanatatii depaseste cadrul obisnuit prin care acestea actioneaza pentru apararea sanatatii publice, prin ansamblul masurilor ce se impun a fi implementate prompt pentru a preveni si combate efectele pandemiei de COVID-19, legiuitorul considerand ca intruneste caracteristicile starii de alerta.

20. In acelasi timp, caracterul special al contextului pandemiei de COVID-19 si necesitatea unei interventii prompte si adecvate a autoritatilor au impus, totodata, reglementarea starii de alerta in cuprinsul Legii nr.55/2020, in mod distinct fata de prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.361 din 26 aprilie 2004. (...)

22. Potrivit dispozitiilor art.4 alin.(1) din Legea nr.55/2020, instituirea starii de alerta revine competentei Guvernului, care o dispune la propunerea ministrului afacerilor interne pentru o perioada ce nu poate depasi 30 de zile. Prelungirea starii de alerta se realizeaza, de asemenea, printr-o hotarare a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne, pentru o durata de cel mult 30 de zile.

23. In aplicarea acestor dispozitii de lege, Guvernul a emis pana in prezent 13 hotarari prin care a instituit, respectiv a prelungit starea de alerta consecutiv, pentru o perioada de 30 de zile – Hotararile Guvernului nr.394/2020, nr.476/2020, nr.553/2020, nr.668/2020, nr.782/2020, nr.856/2020, nr.967/2020, nr.1065/2020, nr.3/2021, nr.35/2021, nr.293/2021, nr.432/2021 si nr.531/2021. (...)

28. Analizand dispozitiile art.72 din Legea nr.55/2020 prin prisma prevederilor constitutionale si legale mai sus amintite, Curtea constata ca dispozitiile primului alineat al acestui articol de lege fac trimitere la dreptul comun in ceea ce priveste aspectele nereglementate in mod expres in cuprinsul legii si care nu contravin prevederilor acesteia. Concluzia ca o astfel de trimitere are in vedere prevederile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 in ceea ce priveste reglementarile aplicabile actiunilor formulate impotriva hotararilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeste sau inceteaza starea de alerta, precum si a ordinelor si a instructiunilor prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta apare lipsita de sustinere insa in conditiile in care dispozitiile art.72 alin.(2) din Legea nr.55/2020 prevad, in mod expres, ca, pentru starea de alerta instituita pentru prevenirea si combaterea pandemiei de COVID-19, dispozitiile art.42 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgentanu sunt aplicabile. Or, dispozitiile art.42 alin.(3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.21/2004 prevad posibilitatea atacarii in contencios administrativ, in conditiile Legii nr.554/2004, a hotararilor prin care se declara, se prelungeste sau inceteaza starea de alerta, precum si a celor prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta, la nivel national sau pe teritoriul mai multor judete, la nivel judetean sau al municipiului Bucuresti. (...)

31. Asa fiind, Curtea, din coroborarea dispozitiilor anterior mentionate, constata ca art.72 alin.(2) din Legea nr.55/2020 inlatura expres de la aplicare Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 ca act normativ aplicabil in materia contestarii dispunerii/prelungirii starii de alerta in cazul pandemiei de COVID-19. Pe de alta parte, Curtea constata ca Legea nr.55/2020 nu contine o alta norma expresa care sa instituie o procedura speciala de contestare a dispunerii/prelungirii starii de alerta in cazul pandemiei de COVID-19, ceea ce are drept consecinta practica sustragerea de la controlul judecatoresc a acestor acte administrative. Cadrul normativ existent determina instanta de contencios constitutional sa analizeze daca poate aprecia ca art.72 din Legea nr.55/2020 are in vedere, in realitate, textul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.21/2004 in varianta nemodificata.

32. In acest context, Curtea observa ca, potrivit art.62 din Legea nr.24/2000, 'dispozitiile de modificare si de completare se incorporeaza, de la data intrarii lor in vigoare, in actul de baza, identificandu-se cu acesta'. Totodata, Curtea, prin Decizia nr.654 din 17 octombrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.205 din 7 martie 2018, paragrafele 39 – 42, a retinut ca trimiterea la alte acte normative reprezinta un procedeu legislativ permis de Legea nr. 24/2000. Astfel, potrivit art. 50 alin. (1) din acest act normativ, 'In cazul in care o norma este complementara altei norme, pentru evitarea repetarii in text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o contine'. Curtea a apreciat ca, desi trimiterea la alte acte normative este un procedeu legislativ permis, aceasta nu poate viza o norma abrogata. Un argument in acest sens il reprezinta dispozitiile art. 50 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 care dispun ca 'La modificarea, completarea si abrogarea dispozitiei la care s-a facut trimitere, in actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avuta in vedere situatia juridica a normei de trimitere'. Aceasta semnifica faptul ca, la momentul recurgerii la procedeul legislativ al trimiterii la alte acte normative, norma la care se face trimitere trebuie sa fie o norma in vigoare, apartinand fondului activ al legislatiei. Curtea a constatat ca a considera altfel ar insemna ca prin intermediul normei de trimitere sa poata fi repusa in vigoare norma abrogata, la care se face trimitere. Curtea a constatat ca prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispozitie legala care nu mai este in vigoare se incalca dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie referitor la claritatea si previzibilitatea actelor normative.

33. Curtea apreciaza ca cele anterior retinute in jurisprudenta sa sunt aplicabile mutatis mutandis si in cauza de fata, in sensul ca o norma de trimitere nu poate fi interpretata decat ca facand trimitere la o norma in vigoare, apartinand fondului activ al legislatiei. A considera contrariul ar echivala cu situatia in care ori de cate ori obiectul interpretarii si aplicarii este o norma de trimitere, aceasta se completeaza cu dispozitii in forma in vigoare la data adoptarii (votului final) de catre legiuitor a normei de trimitere, indiferent de modificarile survenite ulterior in ceea ce priveste norma la care se face trimitere. Or, Curtea constata ca o astfel de interpretare da nastere unei lipse de claritate si previzibilitate, cu consecinta crearii unei insecuritati juridice si incalcarii prevederilor art.1 alin.(3) si (5) din Legea fundamentala.

34. Pentru aceste argumente, Curtea constata ca dispozitiile art.72 alin.(2) din Legea nr.55/2020 nu pot fi interpretate decat ca facand trimitere la art.42 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.21/2004, in forma modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.68/2020, astfel ca incidenta reglementarilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 este exclusa, in mod expres, in ceea ce priveste solutionarea actiunilor impotriva actiunilor formulate impotriva hotararilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeste sau inceteaza starea de alerta, precum si a ordinelor si a instructiunilor prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta.

35. In masura in care, asa cum s-a retinut mai sus, prevederile art.126 alin.(6) din Constitutie consacra controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice pe calea contenciosului administrativ, iar dispozitiile art.72 alin.(2) din Legea nr.55/2020 exclud, in mod expres, aplicarea Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, rezulta ca dispozitiile art.72 alin.(1) din Legea nr.55/2020 releva o reglementare lipsita de claritate si predictibilitate in ceea ce priveste stabilirea procedurii jurisdictionale aplicabile acestor actiuni in contencios administrativ, din continutul normei neputandu-se decela care sunt 'reglementarile de drept comun aplicabile in materie'.

36. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a subliniat ca art.1 alin. (5) din Constitutie consacra principiul respectarii obligatorii a legilor. Pentru a fi respectata de destinatarii sai, legea trebuie sa indeplineasca anumite cerinte de precizie, claritate si previzibilitate, astfel incat acesti destinatari sa isi poata adapta in mod corespunzator conduita. De principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. (...) Respectarea legilor este obligatorie, insa nu se poate pretinde unui subiect de drept sa respecte o lege care nu este clara, precisa si previzibila, intrucat acesta nu isi poate adapta conduita in functie de ipoteza normativa a legii. De aceea, legiuitorul trebuie sa manifeste o deosebita atentie atunci cand adopta un act normativ (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014). O dispozitie legala trebuie sa fie precisa, neechivoca, sa instituie norme clare, previzibile si accesibile, a caror aplicare sa nu permita arbitrarul sau abuzul. (...)

37. Or, asa cum s-a constatat, dispozitiile de lege analizate nu intrunesc aceste cerinte de claritate si previzibilitate a normei legale ce decurg din prevederile constitutionale ale art.1 alin.(5), Curtea retinand, in consecinta, neconstitutionalitatea lor in raport cu art.1 alin.(5) din Constitutie.

38. Mai mult, Curtea observa ca lipsa de claritate a reglementarii are consecinte directe asupra exercitarii dreptului de acces la justitie si a dreptului consacrat de art.52 alin.(1) din Constitutie, persoana interesata sa atace in justitie o hotarare a Guvernului ori un ordin sau o instructiune emisa in temeiul Legii nr.55/2020 neputand identifica reglementarile procedurale aplicabile, astfel incat sa se conformeze acestora. (...)

41. Totodata, principiul accesului liber la justitie implica si adoptarea de catre legiuitor a unor reguli de procedura clare, care sa cuprinda cu precizie conditiile si termenele in care justitiabilii isi pot exercita drepturile lor procesuale. (...)

42. Curtea Constitutionala constata ca simpla trimitere cu caracter general pe care dispozitiile de lege analizate o fac la prevederile de drept in comun in materie, in conditiile in care reglementarile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 sunt excluse in mod expres de la aplicare, nu intruneste conditiile de claritate si previzibilitate necesare asigurarii dreptului de acces liber la justitie, fiind infrante, in consecinta, prevederile constitutionale ale art.21 si art.52. (...)

43. Curtea Constitutionala, raspunzand criticilor formulate de autoarea exceptiei, retine ca asigurarea unui drept de acces efectiv la justitie trebuie analizata si prin prisma efectelor pe care hotararea judecatoreasca le are asupra drepturilor persoanei care s-a adresat justitiei. In acest sens, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 17 din 17 ianuarie 2017 (...), s-a retinut ca un drept de acces la justitie efectiv 'nu se caracterizeaza doar prin posibilitatea instantei de judecata de a examina ansamblul mijloacelor, argumentelor si probelor prezentate si de a pronunta o solutie, ci si prin faptul ca solutia pronuntata determina inlaturarea incalcarii denuntate si a consecintelor sale pentru titularul dreptului incalcat'.

44. In cazul atacarii in justitie a hotararilor Guvernului, a ordinelor sau a instructiunilor ministrilor emise in vederea punerii in aplicare a unor masuri pe durata starii de alerta, in temeiul Legii nr.55/2020, asigurarea unui acces la justitie efectiv, in sensul mai sus retinut, s-ar realiza doar in masura in care hotararea pronuntata de instanta de judecata ar determina, odata cu constatarea nelegalitatii actului administrativ atacat, inlaturarea efectelor acestuia si a consecintelor sale. Or, aceste efecte ale hotararii judecatoresti nu ar putea fi obtinute decat in masura in care pronuntarea acesteia ar avea loc in termenul de aplicabilitate al acestor acte administrative, care este de cel mult 30 de zile de la intrarea lor in vigoare, asa cum reiese din dispozitiile art.3 alin.(1) si (2) si ale art.4 alin.(1) din Legea nr.55/2020.

45. Asa cum Curtea a constatat deja, dispozitiile Legii nr.55/2020 nu contin niciun fel de dispozitii procedurale care sa garanteze solutionarea cauzelor referitoare la actele administrative de declarare sau prelungire a starii de alerta intr-un termen scurt, care sa asigure un drept efectiv de acces la justitie.

46. Sub acest aspect, Curtea observa ca nici dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 nu ar raspunde acestor exigente. Chiar daca ar urgenta solutionarea actiunilor referitoare la actele normative prin care se instituie starea de alerta, instanta de judecata este tinuta sa asigure indeplinirea cerintelor referitoare la citarea legala a partilor si a dreptului partii adverse de a depune intampinare, care trebuie comunicata apoi reclamantului cu cel putin 15 zile inainte de primul termen de judecata [art.17 alin.(1) din Legea nr.554/2004]. Dispozitiile de lege prevad un termen de cel mult 30 de zile in care hotararile pot fi redactate, precum si faptul ca acestea pot fi atacate cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare [art.20 alin.(1) din Legea nr.554/2004]. Desi regula este aceea a suspendarii executarii actului administrativ atacat pana la solutionarea de urgenta a recursului [art.20 alin.(2) din Legea nr.554/2004], Curtea constata ca, in ceea ce priveste acele acte administrative emise pentru inlaturarea consecintelor epidemiilor, suspendarea nu este posibila [art.5 alin.(3) din Legea nr.554/2004].

47. Prin urmare, aplicarea procedurii de judecata reglementate de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 ar face imposibila pronuntarea unei hotarari intr-un termen mai scurt de 30 de zile, astfel incat efectele acestei hotarari nu ar fi apte sa inlature in mod concret consecintele actelor administrative emise in temeiul Legii nr.55/2020.

48. Avand in vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciaza ca dispozitiile art.72 alin.(2) din Legea nr.55/2020, cu referire la art.42 alin.(3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.21/2004, precum si solutia legislativa din art.72 alin.(1) din Legea nr.55/2020, potrivit careia dispozitiile acestei legi se completeaza cu reglementarile de drept comun aplicabile in materie in ceea ce priveste solutionarea actiunilor formulate impotriva hotararilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeste sau inceteaza starea de alerta, precum si a ordinelor si a instructiunilor prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art.1 alin.(5), ale art.21 si ale art.52 alin.(1) din Constitutie.

49. Curtea subliniaza ca, in vederea inlaturarii viciului de neconstitutionalitate constatat si a asigurarii unei reglementari clare, ca sa garanteze in mod efectiv si eficient accesul la justitie al persoanelor ale caror drepturi sau interese au fost incalcate prin emiterea unor hotarari ale Guvernului, ordine sau instructiuni ale ministrilor pentru punerea in aplicare a unor masuri pe durata starii de alerta, in temeiul Legii nr.55/2020, legiuitorul este chemat sa reglementeze o procedura al carei continut sa fie usor identificabil, clar si previzibil sub aspectul consecintelor si care sa asigure posibilitatea solutionarii cauzelor in regim de urgenta, intr-un termen foarte scurt, astfel incat hotararile pronuntate sa fie apte sa inlature in mod concret si eficient consecintele actelor administrative atacate, in perioada in care acestea produc efecte.

50. Analizand, in continuare, al doilea aspect de neconstitutionalitate invocat de autoarea exceptiei, Curtea constata ca acesta vizeaza dispozitiile Legii nr.55/2020 care reglementeaza competenta Guvernului de a emite hotarari prin care sa dispuna prelungirea starii de alerta, in critica formulata sustinandu-se ca prin aceste prelungiri se poate ajunge la o permanentizare a restrangerii exercitiului unor drepturi fundamentale.

51. Fata de aceste critici, Curtea aminteste ca instituirea starii de alerta, in conditiile Legii nr.55/2020, reprezinta decizia Guvernului de a interveni printr-un ansamblu de masuri, pentru a raspunde situatiei urgente, de o amploare si intensitate deosebite, in conditiile in care viata si sanatatea persoanelor sunt amenintate. Intrucat, asa cum se afirma in chiar primul articol al actului normativ, o astfel de imprejurare impune actiuni care pot avea drept consecinta restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati, Legea nr.55/2020 a reafirmat, in cuprinsul art.2, conditiile constitutionale ale art.53 din Legea fundamentala in care o astfel de restrangere poate avea loc. Astfel, masurile dispuse in timpul starii de alerta nu pot avea decat caracter temporar si trebuie sa fie proportionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al situatiei care a impus instituirea starii de alerta, respectiv pandemia de COVID-19. Dispozitiile art.1 alin.(1) precizeaza si ca masurile dispuse trebuie sa fie graduale. De asemenea, restrangerea exercitiului unor drepturi fundamentale nu poate fi justificata decat in masura in care este necesara 'pentru prevenirea si inlaturarea amenintarilor iminente la adresa vietii, sanatatii persoanelor, mediului inconjurator, valorilor materiale si culturale importante ori a proprietatii'. Totodata, prevederile art.1 alin.(2) din Legea nr.55/2020 subliniaza ca 'Masurile restrictive de drepturi prevazute in prezenta lege, precum si, dupa caz, cele de renuntare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalitatii de tratament juridic pentru situatii identice sau comparabile'. Tot din continutul art.1 alin.(1) si (2) din Legea nr.55/2020 reiese ca masurile dispuse pe durata starii de alerta sunt cele consacrate prin lege.

52. Pentru a garanta caracterul temporar al masurilor dispuse in timpul starii de alerta, dispozitiile art.3 alin.(1) din Legea nr.55/2020 prevad ca starea de alerta nu poate fi dispusa decat pentru o perioada de cel mult 30 de zile. Cu toate acestea, in masura in care, dupa expirarea termenului de aplicabilitate a hotararii anterioare a Guvernului de instituire a acestei stari se constata ca ratiunile care au determinat-o se mentin, legea prevede posibilitatea prelungirii starii de alerta, pentru acelasi termen limitat. Decizia Guvernului este circumscrisa unor conditii obiective, clare, respectiv 'ori de cate ori analiza factorilor de risc indica necesitatea mentinerii raspunsului amplificat pentru o perioada suplimentara' si 'pentru motive temeinice' [art.3 alin.(2) si art.4 alin.(1) din Legea nr.55/2020]. Pentru a asigura transparenta criteriilor pe care Guvernul le evalueaza cu prilejul declararii si al prelungirii starii de alerta, in cuprinsul art.3 alin.(4) din Legea nr.55/2020 legiuitorul a prevazut, in mod expres, ca vor fi avute in vedere: a) amploarea situatiei de urgenta, respectiv manifestarea generalizata a tipului de risc la nivel local, judetean sau national; b) intensitatea situatiei de urgenta, respectiv viteza de evolutie, inregistrata sau prognozata, a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate; c) insuficienta si/sau inadecvarea capabilitatilor de raspuns; d) densitatea demografica in zona afectata de tipul de risc; e) existenta si gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionarii tipului de risc.

53. Circumscrierea clara a starii de alerta existentei conditiilor obiective care impun declararea acesteia reiese si din prevederile art.3 alin.(3) din Legea nr.55/2020 care precizeaza ca 'Starea de alerta inceteaza, inainte de implinirea termenului pentru care a fost declarata ori prelungita, atunci cand analiza factorilor de risc indica faptul ca nu mai este necesara mentinerea unui raspuns amplificat'.

54. Alaturi de aceste cerinte, masurile dispuse odata cu emiterea hotararilor Guvernului pentru prelungirea starii de alerta sunt conditionate de respectarea acelorasi exigente referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati aplicabile si in cazul declararii starii de alerta. Analizand aceste prevederi legale, Curtea constata ca reglementarile referitoare la prelungirea starii de alerta prevad cerinte si criterii clare si suficiente pentru ca decizia executivului sa fie circumscrisa in mod strict existentei conditiilor obiective generate de evolutia si efectele pandemiei de COVID-19, astfel incat disparitia factorilor care ameninta viata si sanatatea persoanelor sa justifice si sa determine decizia de incetarea a starii de alerta. Dispozitiile art.3 alin.(2) si ale art.4 alin.(1) din Legea nr.55/2020 nu permit, asa cum sustine autoarea exceptiei, o permanentizare a starii de alerta, ci doar prevad mentinerea acesteia atat timp cat se pastreaza conditiile obiective care justifica instituirea unor masuri restrictive de drepturi si libertati fundamentale cu respectarea conditiilor constitutionale ale art.53. Prin urmare, Curtea apreciaza ca dispozitiile art.3 alin.(2) si ale art.4 alin.(1) din Legea nr.55/2020 nu contravin, prin continutul lor, acestor prevederi constitutionale.

55. Curtea observa insa ca ansamblul conditiilor legale care conditioneaza declararea si prelungirea starii de alerta prin hotarare a Guvernului dobandeste eficienta doar in masura in care exista un mecanism de control al respectarii acestor conditii si de sanctionarea a eventualelor incalcari. Altfel spus, garantia respectarii tuturor exigentelor legale referitoare la instituirea si prelungirea starii de alerta nu poate fi realizata decat in masura in care, in aplicarea prevederilor constitutionale ale art.21, art.52 si art.126 alin.(6), hotararile Guvernului care dispun aceste masuri sunt supuse controlului instantelor de contencios administrativ. In cadrul controlului judecatoresc, instantele pot analiza daca exista conditiile obiective care justifica instituirea starii de alerta sau prelungirea acesteia, daca masurile sunt dispuse pentru termenul limitat prevazut de lege, precum si daca respecta exigentele constitutionale referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati.

56. Or, asa cum Curtea a constatat cu prilejul analizarii constitutionalitatii dispozitiilor art.72 din Legea nr.55/2020, dispozitiile acestui act normativ nu asigura un acces efectiv la justitie, intrucat persoanele interesate sa conteste in contencios administrativ o hotarare a Guvernului de declarare sau prelungire a starii de alerta nu au posibilitatea de a obtine o hotarare judecatoreasca in termenul de aplicabilitate al acestei hotarari, astfel incat efectele nelegale si consecintele acestora asupra drepturilor persoanei care s-a adresat justitiei sa poata fi inlaturate in mod eficient.

57. Aceste constatari nu fac decat sa sublinieze efectele extinse, cu multiple implicatii ale viciului de neconstitutionalitate ce afecteaza dispozitiile art.72 din Legea nr.55/2020 si necesitatea unei interventii legislative prompte care sa asigure exercitarea in mod efectiv si eficace a dreptului de acces la justitie.

58. Prin urmare, Curtea apreciaza ca afirmatiile autoarei exceptiei referitoare la posibilitatea permanentizarii starii de alerta, cu consecinta afectarii unor drepturi sau libertati fundamentale, nu isi gasesc sustinere in dispozitiile art.3 alin.(2) si ale art.4 alin.(1) din Legea nr.55/2020, insa pot fi circumscrise dispozitiilor art.72 din Legea nr.55/2020, in masura in care acestea nu asigura un acces efectiv la justitie”.

* Cititi aici intreaga Decizie CCR 392/2021