Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate detalii din procesul Florin Citu-ING Bank. Un proces in care Florin Citu (foto) a fortat obtinerea unor daune de 1 milion euro acuzand ca ar fi fost supus unui tratament umilitor de catre ING Bank atunci cand, atentie, a fost mutat singur intr-un alt birou si izolat de colegii sai. Actiunea lui Florin Citu a fost respinsa de judecatoarea Mioara Aldea de la Tribunalul Bucuresti, prin sentinta civila nr. 4252, pronuntata in sedinta publica la 8 mai 2012, in dosarul 22742/3/2011, pe care o prezentam in exclusivitate in editia de astazi.

Florin Citu a dat in judecata ING Bank – Sucursala Bucuresti, in 2011, dupa ce aceasta banca, la care ocupa functia de “director Trezorerie”, a dispus concedierea sa. In actiunea introdusa la Tribunalul Bucurest, Citu a acuzat modul abuziv si ilegal in care ar fi fost concediat, cerand instantei sa dispuna:

-anularea deciziei de concedire nr. 631/07.03.2011 emisa de ING Bank, ca fiind netemeinica si nelegala;

-reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii;

-obligarea ING Bank la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate cu celelalte drepturi cuvenite, calculate de la data emiterii deciziei de concediere si pana la data reintegrarii in functia detinuta anterior concedierii;

-obligarea ING Bank la plata indemnizatiei de performanta acordata pentru anul 2009, evaluata la suma de 175.173 euro (reprezentand valoarea de piata a unui nr. de 9430 actiuni, 4869 actiuni de performanta si 12294 de optiuni/evaluare realizata la data de 15.02.2011), precum si la plata indemnizatiei de performanta cuvenita pentru anul 2010, actualizata la momentul platii;

-obligarea ING Bank la plata drepturilor banesti cuvenite pentru zilele de concediu de odihna neefectuat in 2011;

Citu izolatu'

De asemenea, actualul premier al Romaniei a solicitat si obligarea ING Bank la plata unor daunelor morale in cuantum de 1 milion euro, acuzand ca ar fi fost supus unui tratament degradant si umilitor. Argumentele prin care Florin Citu a incercat sa justifice umilirea sa care i-ar da dreptul la daune morale de 1 milion euro, redate in sentinta Tribunalului Bucuresti, sunt insa cat se poate de ilare:

“Obligarea angajatorului ING Bank N.V. Amsterdam – Sucursala Bucuresti la plata daunelor morale in cuantum de 1.000.000 euro pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat prin tratamentul degradant ce i-a fost aplicat in perioada premergatoare concedierii, precum si prin dispunerea masurii concedierii in mod abuziv si ilegal.

Sub acest aspect arata ca incepand cu 02.03.2011, fara nicio explicatie din partea conducerii bancii, i-a fost interzis accesul in biroul sau si, totodata, sa-si exercite atributiile de serviciu. Dupa cum a aratat, contestatorul detinea o functie de conducere importanta in cadrul bancii, fiind Directorul Trezoreriei si Head of Financial Markets (Director Piete Financiare). Mentioneaza ca la acel moment nu primise Decizia de Concediere si nici nu fusese notificat cu privire la preaviz.

Asadar, incepand cu data de 02.03.2011 si pana la data comunicarii Deciziei de Concediere, 07.03.2011, contestatorul a fost izolat de colegii sai, fiind tinut intr-un birou gol, fara acees la sistemul informatic de lucru al bancii si fara niciun fel de atributii de serviciu. Precizeaza ca nu a avut acces in biroul sau nici macar pentru a-si lua lucrurile personale.

In toata aceasta perioada a solicitat conducerii bancii explicatii in legatura cu situatia in care se afla, insa a fost ignorat total. Mentioneaza ca in fiecare zi a expediat cate o adresa in atentia conducerii bancii, prin care a solicitat sa-i comunice motivele pentru care, incepand cu data de 02.03.2011, nu i se permitea sa-si desfasoare activitatea in cadrul biroului sau si sa-si exercite atributiile de serviciu conform functiilor pe care le detinea in cadrul bancii, precum si motivele pentru care este supus unui tratament degradant, prin alocarea unui alt birou, izolat de colegii sai si fara acces la sistemul informatic al bancii. Nu a primit niciun raspuns la aceste adrese si nici nu a fost contacatat de vreo persoana din partea conducerii bancii pentru a-i oferi o explicatie in legatura cu aceasta situatie.

(…)

In interiorul bancii a fost pus intr-o situatie umilitoare fata de colegii sai prin atitudinea dispretuitoare manifestata in mod vizibil de catre conducerea bancii, prin plasarea contestatorului intr-un birou gol si izolat, unde a fost tinut 8 ore/zi, timp de cateva zile”.

Tribunalul a demontat victimizarea lui Citu

Florin Citu nu a avut insa sorti de izbanda. Asta intrucat actiunea sa a fost respinsa de judecatoarea Mioara Aldea de la Tribunalul Bucuresti, prin sentinta civila nr. 4252, pronuntata in sedinta publica la 8 mai 2012. Sentinta a fost atacata cu recurs, care insa a fost respins ca nefondat prin decizia irevocabila pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in 14 decembrie 2012.

Iata fragmente din sentinta Tribunalului Bucuresti, din procesul Citu-ING, pe care o prezentam integral la finalul articolului:

“Decizia de concediere nr. 631/7.3.2011 cuprinde toate elementele obligatorii prevazute de art. 74 din Codul Munciim respectiv: motivele de fapt si de drept care determina concedierea si durata preavizului, termenul in care masura concedierii poate fi contestata si instanta competenta.

Nu se poate retine critica formulata de contestator in sensul ca decizia nu contine situatia de fapt pe care se fundamenteaza masura concedierii deoarece in decizia intimata indica in mod clar si nu in termeni generali motivele care au dus la reorganizarea intimiatei si implicit la desfiintarea postului, reorganizarea fiind determinata de necesitatea eficientizarii Departamentului Piete financiare datorita unor disfunctionaltati in organizarea acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, prin intreg materialul probator administrat in cauza intimata a facut dovada ca masura reorganizarii este reala, efectiva si serioasa avand in vedere urmatoarele:

Prin Raportul de activitate intocmit la 28.01.2011 de catre Directorul Executiv Corporativi Mari (care este in acelasi timp si director general adjunct) se retine ca acesta s-a intocmit ca urmare a analizei activitatii departamentelor din subordinea sa in vederea eficientizarii activitatii, ca urmare a reorganizarii din luna august 2010, reorganizare constand in integrarea unor departamente, printre care si cel al pietelor financiare in structura Comercial Banking, departamente care anterior aveau o subordonare directa catre directorul general.

In acest raport se mai arata ca analiza a vizat mai multe aspecte printre care rezultatele, relatia cu clientii, colaborarea cu celelalte departamente ale bancii, conformitatea cu politicile de business ale ING.

Prin acest raport se fac noi propuneri de reorganizare, propuneri ce vizeaza si departamentul de Piete Financiare.

Raportul retine ca principalele disfunctionalitati legate de activitatea acestui departament au fost lipsa unei colaborari interdepartamentale si prioritatea acordata doar obiectivelor proprii.

Raportul propune ca sa se continue integrarea acestui departament in cadrul diviziei de Clienti Corporativi Mari si evidentierea distincta a celor trei echipe care compun acest departament.

Se concluzioneaza in raport ca s-a creat o suprapunere de atributii in structura de management a acestui departament, unele atributii ale Directorului de Trezorerie suprapunandu-se cu cele ale managerilor din subordinea sa sau cu ale Directorului Executiv Clienti Corporativi Mari, iar atributiile legate de mentinerea si stimularea relatiei de afaceri a ING cu clientii institutii financiare se suprapun activitatii echipei Institutii Financiare din cadrul altui departament al carui obiectiv este acela de a gestiona relatia cu bancile corespondente si institutiile non bancare.

Raportul mai arata ca eforturile financiare cu salarizarea acestei functii sunt considerabile si in plus atributiile se suprapun cu cele ale altor salariati si pentru responsabilizarea si eficientizarea activitatii acestora din urma ar trebui sa fie exercitate exclusiv de acestia astfel ca se impune desfiintarea functiei de Director de Trezorerie.

Prin decizia Comitetului de Conducere din 18.02.2011 s-au aprobat propunerile din raportul de activitate/aprobare/reorganizare al Diviziei Clienti Corporativi Mari. (…)

Aceasta masura de reorganizare si de desfiintare a postului a fost adusa la cunostinta contestatorului ocazie cu care i s-a specificat si faptul ca in cadrul societatii sunt 2 locuri vacante ce pot fi ocupate si sunt compatibile cu pregatirea sa.

Decizia de concediere confirma faptul ca s-au produs efectele notificarii preaviz, determinand in sine incetarea raporturilor de munca.

(…)

Nu se poate retine opinia reclamantului ca pozitia de director de trezorerie nu se putea desfiinta in masura in care aceasta opinie nu este sustinuta de o legislatie bancara care sa impuna obligatoriu o asemenea pozitie, faptul ca toate celelalte banci romanesti au o asemenea pozitie sau ca parata are si ea o asemenea pozitie in celelalte sucursale nu este suficient pentru a justifica imposibilitatea de desfiintare a acestui post deoarece angajatorul este cel care are prerogativa organizatorica exclusiva.

Pentru a fi efectiva desfiintarea locului de munca este necesara inlaturarea acestuia din structura angajatorului, deci sa nu se mai regaseasca in organigrama sau in statul de functii al angajatorului, fapt dovedit cu organigrama pe care intimata a depus-o la dosar din care rezulta ca functia de Director Trezorerie a fost desfiintata, fiind exclusa din organigrama.

Angajatorul este singurul indreptatit sa aprecieze asupra reorganizarii activitatii, instanta judecatoreasca sesizata poate numai sa verifice imprejurarea daca reorganizarea respecta scopul propus de angajator, nefiind indrituita sa se implice in elaborarea si aplicarea strategiei de reorganizare a angajatorului.

Reorganizarea angajatorului trebuie inteleasa ca fiind o masura organizatorica avand drept scop asigurarea functionarii acestuia pe principiul respectarii legalitatii dar si al eficientei economice, incadrarea intr-o disciplina financiara stricta, administrarea judicioasa a bunurilor din proprietate.

In speta, Tribunalul retine caracterul definitiv, efectiv, real al concedierii ce rezulta din desfiintarea din organigrama a pozitiei de director trezorerie asa cum reiese prin comparatia intre organigrama anterioara datei adoptarii masurii de desfiintare a postului si cea de dupa adoptarea acestei decizii.

Din analiza acestor inscrisuri, reiese cu claritate ca postul detinut de catre contestator in cadrul acestei structuri organizatorice a fost desfiintat, suprimat din structura organizatorica si de personal al angajatorului.

Initmata a facut probatiunea faptului ca reorganizarea activitatii si implicit desfiintarea postului se impuneau cu necesitate pentru ratiuni legate de eficientizarea activitatii.

Nu se poate retine nici critica reclamantului in sensul ca concedierea este legata de persoana sa deoarece atunci cand parata invoca disfunctionalitati si initiativa si eforturi insuficiente la nivelul acestui departament sunt privite din punctul de vedere al organizarii acestui departament, parata considerand ca prin impartirea acestuia in echipele care il formau si prin obligarea acestora la o raportare directa catre directorul clienti corporativi mari se poate obtine o eficientizare si o functionalitate mult mai buna decat cea avuta anterior.

Nici faptul ca anterior desfiintarii postului i s-a propus reclamantului incetarea relatiilor de munca prin acord cu posibilitatea de a avea un pachet compensatoriu nu este de natura sa formeze convingerea ca concedierea reclamantului ar avea legatura cu persoana sa, masura de reorganizare fiind deja demarata iar reclamantul refuzand sa opteze pentru unul dintre cele doua posturi oferite.

De asemenea se poate retine ca parata a propus, desi nu avea nicio obligatie legala, reclamantului doua posturi libere cu acelasi salariu dintre care una cu raportare directa catre directorul general.

Fata de cele retinute mai sus instanta apreciaza ca decizia de concediere este legala si temeinica.

In ceea ce priveste obligarea angajatorului la respectarea conditiilor de creditare si repararea prejudiciului material cauzat de schimbarea conditiilor de creditare instanta apreciaza ca din perspectiva faptului ca nu se impune anularea deciziei de concediere si repunerea partilor in situatia anterioara concedierii nu se poate pune problema vreunui prejudiciu derivand din plata, dupa data concedierii, a unei dobanzi mai mari decat celei stabilite preferential pentru angajati.

Nu se poate retine nici faptul ca reclamantul ar avea dreptul la aceeasi dobanda preferentiala dupa concediere pentru ca incetarea relatiilor de munca nu are legatura cu persoana sa deoarece dobanda preferentiala din contractul de creditare nu poate fi acordata neconditionata de calitatea de angajat decat daca parata s-ar fi obligat in acest sens.

In ceea ce priveste obligarea paratei la daune morale ca urmare a prejudiciului suferit de reclamant anterior concedierii instanta retine ca nu s-a facut dovada exitentei unui prejudiciu rezultat din faptul ca locul fizic de lucru al reclamantului a fost mutat in alt spatiu anterior si in timpul perioadei de preaviz deoarece angajatorul este cel care stabileste si organizeaza spatiul de lucru iar la acel moment reclamantului i se comunicase faptul ca postul sau urma sa fie desfiintat, iar spatiul de lucru oferit reclamantului, in open-space, nu era unul impropriu desfasurarii activitatii si era folosit sau fusese folosut si de alte persoane dintre care unele cu functie de conducere.

Faptul ca pentru aceasta perioada reclamantul a stat in alt spatiu de lucru decat cel anterior nu este de natura a forma convingerea instantei ca a fost supus la un tratament degradant si umilitor in situatia in care acel loc reprezenta spatiu de lucru si pentru alte persoane care nu considerau ca este degradant sa lucreze in open-space.

Faptul ca pentru o perioada de timp nu a mai exercitat atributiile postului pe care il dispusese sau nicio alta atributie, dupa notificarea de desfiintare a postului, nu este nici acesta de natura sa conduca la concluzia ca tratamentul aplicat reclamantului este unul degradant si umilitor deoarece atributiile sale au fost preluate sau erau exercitate de alte persoane, ca o trecere fireasca spre noua stare de organizare cu noua organigrama a diviziei Clienti Corporativi Mari si a faptului ca reclamantul nu a dorit niciunul din posturile oferite de parata.

Faptul ca reclamantul considera ca i-a fost greu sa explice disparitia din sfera relationala profesionala nu este suficient pentru a concluziona ca exista un prejudiciu moral care trebuie reparat”.

Prezentam integral sentinta Tribunalului Bucuresti din procesul Florin Citu-ING Bank: