Curtea de Justitie a UE (CJUE) a adoptat o decizie prin care permite oricarui judecator, de la nivel de judecatorie pana la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sa nu tina seama de deciziile Curtii Constitutionale (CCR), respectiv ale instantelor nationale de contencios constitutional, atunci cand ei ar aprecia ca acestea din urma contravin dreptului UE. Cum CCR si omoloagele sale din celelalte state sunt singurele competente sa emita interpretarea oficiala a Constitutiei nationale, urmeaza ca relativizarea obligatiei de a aplica deciziile lor este egala cu relativizarea caracterului obligatoriu al Constitutiei ca lege fundamentala a statului-natiune si expresie a contractului social incheiat de membrii natiunii prin reprezentantii lor imputerniciti. In cazul Romaniei, Constitutia a fost validata prin referendum de intregul popor roman, a carui decizie suverana este acum infirmata de CJUE.

Sa nu ne lasam inselati, asadar! Nu deciziile CCR sunt vizate, ci insasi Constitutia Romaniei. Or, negarea suprematiei Constitutiei este acelasi lucru cu negarea existentei statului roman ca entitate politica independenta si suverana. Iata efectele formale ale deciziei CJUE si la ele trebuie sa ne raportam.

Decizia a trezit entuziasmul nerusinat al magistratilor #rezist, precum si al politicienilor USR, organizatia politica a acestei miscari antidemocratice si antinationale.

Astfel, judecatorul Cristi Danilet a salutat imprejurarea ca, prin decizia sa, CJUE ofera judecatorilor „independenta” in raport cu CCR, trecand cu vederea faptul ca asta inseamna, de fapt, „independenta” fata de ordinea constitutionala a Romaniei, adica scoaterea sistemului judiciar in afara acestei ordini si lasarea ei fara aparare judiciara. Or, cand ordinea constitutionala este negata, insasi independenta statului este negata. Observam deci ca, pentru cel putin unii dintre judecatorii romani, este acceptabil, dezirabil si chiar indispensabil ca independenta judecatorilor sa fie obtinuta pe seama independentei statului ai caror magistrati pretind a fi. O asemenea declaratie este suficienta pentru scoaterea din magistratura a numitului Danilet, precum si a tuturor celor care se pronunta in acelasi fel, precum si scoaterea in afara legii a organizatiilor lor de tip asociativ. Romania nu poate tolera ong-uri care se pronunta impotriva independentei si suveranitatii ei, cooperand cu cei care le neaga.

In acelasi sens s-a manifestat si fostul ministru al justitiei userist, Stelian Ion, avocat de mana a doua, asa zis absolvent de studii juridice. Daca, insa, Danilet a vazut lucrurile dintr-o perspectiva defensiva, sustinand ca de acum judecatorii care refuza respectarea Constitutiei (astfel cum este ea interpretata de CCR, ca institutie creata de insasi legea fundamentala ca principal garant al respectului pentru aceasta) nu vor mai putea fi sanctionati disciplinar, Ion o face cu agresivitate cerand tragerea la raspundere a judecatorilor CCR care prin hotararile lor au condus la „incalcarea dreptului UE”. Aceasta cerere este sustinuta, chipurile, principial, proband zicala ca „prostul savant este mai prost decat prostul ignorant”. „Cand am intrat in UE ne-am asumat si obligatii pe care trebuie sa le respectam; nu putem fi membri ai UE fara sa ii respectam regulile” – spune avocatul USR.

Evident ca atunci cand am intrat in UE ne-am asumat obligatii care trebuie respectate. Printre acestea nu se numara si renuntarea la suprematia Constitutiei noastre. Asta ar vrea CJUE si patronii sai oculti, care lucreaza si prin „coloana a cincea” formata, printre altii, din batalioanele USR.

Obligatiile ni le-am asumat in schimbul obtinerii unor drepturi; drepturi care, la randul lor, au obligatii corelative in sarcina institutiilor europene si celorlalte state-membre ale UE. Printre aceste obligatii este si respectul pentru suprematia constitutiilor nationale. Ceea ce implica, o repet, respectul absolut pentru deciziile Curtilor Constitutionale.

Nu ni se poate cere, deci, sa executam obligatii pe care nu ni le-am asumat si nici sa renuntam la drepturi pe care le-am obtinut si / sau pastrat. Abia cine ar cere asta in numele UE incalca tratatele constitutive ale acesteia (carora li se integreaza si acordurile de aderare incheiate cu noii membri); daca cel care o cere este roman, el este ori nebun ori tradator, si legea romana contine terapii adecvate ambelor situatii.

Fara intra din nou in detaliile analizei juridice referitoare la raportul dintre Constitutia Romaniei si legislatia europeana (am prezentat cu trei ani in urma o comunicare pe aceasta tema la o conferinta internationala de drept si am publicat cu doi ani in urma un studiu amplu in revista Dreptul, ideile expuse acolo fiind, intre timp confirmate de alti autori) ma limitez la a atrage atentia asupra unor aspecte de logica juridica elementara in atentia celor care s-ar putea lasa sedusi de aberatiile „cristi daniletilor”, „stelian ionilor” si ale altora facuti din acelasi aluat.

Tratatele constitutive ale UE, precum si acordurile de aderare la UE, au putut intra in vigoare numai intrucat au fost ratificate de parlamentele statelor-membre. Ratificarea a fost posibila numai in masura in care actele supuse ei erau compatibile cu constitutiile statelor nationale ratificante. Altminteri UE, astfel cum este ea astazi, nu ar fi putut fi creata si apoi nu ar fi putut include noi membri. Pe cale de consecinta, conflictul intre dispozitiile tratatelor constitutive ale UE si cele ale constitutiilor nationale este exclus. Ele ar putea aparea numai in cazul modificarii unora dintre ele, dar aici avem o alta ipoteza, reclamand o alta discutie.

Atat tratatele constitutive ale UE cat si Constitutia Romaniei (constitutiile statelor-membre, in general) sunt sursa legislatiei si a institutiilor europene, respectiv a legislatiei si institutiilor romanesti / nationale.

CJUE a fost creata prin Tratatul UE (TUE), care i-a atribuit si competenta de a interpreta legislatia UE si conformitatea legislatiei interne a statelor-membre cu dreptul UE, dar nu si pe aceea de a emite interpretarea oficiala (general obligatorie) a constitutiilor nationale. Aceasta din urma cade in competenta exclusiva a CCR (adica a instantei nationale de contencios administrativ), asa cum o dispune Constitutia nationala si cum nu o contrazice TUE. CJUE poate, deci, cenzura legislatia nationala infra constitutionala, dar nu si deciziile CCR ca unica instanta indrituita sa precizeze intelesul normelor cuprinse in Constitutie. Asa au convenit statele-membre care au creat UE sau au aderat la ea, iar CJUE, la randul sau creata de ele, nu poate trece peste intelegerea lor.

In concluzie, judecatorii CCR nu pot incalca dreptul UE, cum pretind juristii USR, pentru simplul motiv ca dreptul UE trebuie sa se alinieze la dispozitiile Constitutiilor nationale, al caror continut instanta nationala de contencios constitutional il explica cu caracter general obligatoriu. Nici Constitutiile nationale nu pot intra in conflict cu tratatele constitutive ale UE, deoarece cele din urma au fost puse din start in concordanta cu cele dintai. Cum UE a fost creata de statele-membre si nu invers, daca interpretarile date Constitutiei nationale de catre instanta nationala competenta si cele date de CJUE dreptului european conduc indirect la unele contradictii, ceea ce prevaleaza este interpretarea de drept constitutional, iar nu interpretarea de drept conventional.

Tratatele constitutive ale UE reprezinta acordul de vointa al statelor fondatoare / membre si cel mai mic numitor comun al constitutiilor acestora. Daca se doreste altceva, statele-membre trebuie sa se inteleaga intre ele si / sau, dupa caz, sa isi modifice constitutiile. CJUE nu o poate face in locul lor.

Ceea ce se intampla in prezent cu ceea ce apare a fi un conflict intre CJUE si CC nu este o problema juridica, ci una politica. CJUE, la comanda ocultei eurocrate si in folosul unei oligarhii globaliste incearca sa transforme UE in ceva pe care statele-membre nu l-au dorit sau in legatura cu care nu s-au putut intelege. Avem de a face cu o incalcare a tratatelor constitutive ale UE, ceea ce are a fi discutat, insa, nu in dreptul european, ci in dreptul international.

Impotriva deciziei CJUE nu exista posibilitatea unui apel. Tratatele UE nu il prevad. De asemenea, nici o alta institutie a UE nu are competenta de a revizui deciziile CJUE. Pe de alta parte, incalcarea tratatelor UE de catre CJUE nu trebuie sa ajunga a fi cauza iesirii din uniune. Mult mai corect este sa se puna limite abuzurilor CJUE prin folosirea parghiilor politice, decat sa se dezmembreze uniunea din cauza unor judecator iresponsabili care, cel mai probabil, daca nu sunt loviti de paranoia, executa orbeste ordinele unor forte oculte. Parasirea UE este ultima solutie si ea nu poate avea drept prima cauza miopia si derapajele CJUE.

In aceste conditii se impune convocarea urgenta a unei conferinte interguvernamentale (precum aceea in cadrul careia au fost convenite si semnate actualele tratate constitutive ale UE) care sa ia in discutie situatia si sa stabileasca masurile necesare spre a se pune capat atacului la adresa suveranitatii statelor-membre prin neobservarea limitelor in care acestea au delegat institutiilor uniunii exercitiul unora dintre atributele suveranitatii lor.

Consiliul european are capacitatea de a convoca o asemenea conferinta. statele-membre – in orice caz, Romania – o pot si trebuie sa o faca. In acest sens, guvernul roman ar putea beneficia de solidaritatea altor guverne, precum cel maghiar, polonez, spaniol si nu numai.

Pasivitatea guvernului roman in fata unei asemenea agresiuni la adresa Constitutiei Romaniei, ca sa nu mai vorbim despre ipoteza de a accepta conformarea la deciziile CJUE, frizeaza complicitatea la tradare.

Pana la declansarea unei actiuni externe a executivului roman, este de asteptat si pozitia oficiala a CSM. Forul suprem al magistratilor le va permite, oare, acestora sa incalce deciziile CJUE? Ii va sanctiona el pe judecatorii care respecta aceste decizii, aliniidu-se celor care participa la subminarea suveranitatii nationale? Va accepta ca unii judecatori sa respecte deciziile CJUE si altii sa le ignore, ceea ce va duce la haos si insecuritate judiciara, precum si la impredictibilitate legislativa?

Decizia CJUE la care ne referim, indiferent de considerentele ei, incercand negarea suprematiei constitutiilor nationale si subminarea suveranitatii statelor-membre, da si o lovitura teribila coeziunii politice a UE. Romania ar trebui sa puna de indata o intrebare simpla tuturor celorlalte state-membre ale UE: „Sunteti gata sa renuntati la suprematia Constitutiei voastre in relatia cu dreptul UE?” Sunt convins ca raspunsurile primite vor oferi o excelenta baza pentru convocarea conferintei interguvernamentale si pentru discutiile de purtat in cadrul ei.

Vor pune oficialii romani aceasta intrebare si vor cere convocarea conferintei interguvernamentale necesare pentru apararea Constitutiei pe care au jurat? Deocamdata asta ramane un mister. A nu o face, inseamna incalcarea juramantului pe care l-au prestat chiar cu mana pe Constitutie. Adica un act de tradare patent, pentru care, mai devreme sau mai tarziu, intr-o forma sau alta, vor raspunde. Daca nu vor raspunde va insemna ca statul roman a disparut, CJUE reusind sa transforme UE dintr-o uniune de state, intr-o uniune de teritorii.