Cutia de competenta

Scris de: av. Marian NAZAT

16.07.2021 12:23
Vizualizari: 2347

Cutia Pandorei... cutia postala... cutia de viteze... cutia de rezonanta... cutia craniana... cutia neagra... cutia milei... cutia cu maimute... Dumnezeule, ce de mai cutii! De zilele trecute avem si o cutie de competenta. Senzationala descoperire apartine practicii judiciare neaose si, de azi inainte, buclucasa sintagma va face indiscutabil cariera in „Vlahistan”.



Specialistii in Drept, de la reputati profesori universitari la simpli magistrati si avocati, vor scrie articole, monografii si tratate despre semnificatia juridica a celor trei cuvinte poznase. Basca seminarele, conferintele si congresele tocmite pe tema cu pricina, strict monitorizate de ambasadele straine si de organizatiile constituite, chipurile, intru apararea drepturilor omului. Nu m-ar mira ca insasi instanta suprema sa incerce dezlegarea, in regim de urgenta, a presantei si ineditei chestiuni, aparuta intr-o speta intens mediatizata. In putine vorbe, povestea suna cam asa: un organ viril de urmarire penala, unul central, isi tot numara, aidoma lui Pristanda, steagurile, dar nu-i prea iesea socoteala... „Doua la prefectura. (...) Doua pe piata lui 11 Fevruarie... (...) Doua la Primarie... (...) Unul la scoala de baieti...(...) Unul... la scoala de fete...(...) Unul la spital... (...) Doua... la catrindala, la Sf.Niculae... (...) Doua la prefectura...”.[1] Uff, mama ei de procedura! „Evrika!”, izbucni cineva din dosul maldarului de hartoage. Lumina se inteti, inundand incaperea cuprinsa de febra creatiei. Solutia se prefigura zvelt si deveni carnala, cat s-o pipai pe de-a-ntregul. Mai, mai sa nu-ti poti lua ochii de la ea, o Afrodita intrupata din marea de frustrari si ambitii institutionale si sociale. Si neaparat politice! „Dati-mi o cutie de sprijin si voi rasturna lumea medicala damboviteana!” rasuna reverberand in ditamai cladirea o voce tunatoare. „Faca-se voia ta, onorabile!” se auzi glasul pervers al colaboratorului cu identitate reala si dosarul primi mirul de competenta materiala. Incoruptibilii se relaxara brusc odata catarati pe pragul valoric sorocit de lege, zece mii si un pic, adica. „Ghita” aduna la suma pretins inmanata ca mita si imaginarul paralelipiped de carton (costase, cica, doi, trei francuti, un maruntis neglijabil), ce ar fi continut bancnotele lucrate din ochiul dracului. Scenariul piesei Un procuror furtunos fusese dus la perfectiune. Machiavelica lucrare! („Hei, stimabile, ai incurcat borcanele, matale bati campii! Asta-i O competenta pierduta, nu amesteca titlurile ca se isca pocinogul!” ma mustra necrutator, dintr-un colt de eternitate, I.L. Caragiale. „Maestre, ii raspund sfios, se pare ca dumneata nu-i cunosti pe procurorii romani, eu ma trag din ei si le-am invatat melicurile. Pai ce procuror e ala daca nu starneste furtuna? Altminteri, sa-si dezbrace roba si sa se angajeze la o fundatie de caritate sau sa se apuce de catehism! Zau de te mint, pe onoarea mea de familist!” „Pardon, si cu legea cum ramane, coane ?” se mira sarcastic Nenea Iancu si-si rasuci tacticos mustata. Tacui malc, parca-mi inghitisem limba...) „Ghita... apoi nu ma orbi de la obraz asa”[2], strigara avocatii in zadar, caci nu-i asculta nimeni. Niste infractori care apara alti infractori, in folclorul cretin al locului atins de cancerul dihoniei si manipularii ordinare. „Jocul era pe ispravite... si fumarie de tutun... iesea pe fereastra ca de la vapor”.[3] Ptiu, ce nascraconie! se mirara cativa cazanieri in roba, dintre aia vechi, chitibusari si carcotasi, desigur. Nu se gandisera niciodata ca si ambalajul conteaza in stabilirea marimii spagii. Oricum, jurisprudenta de la noi nu semnaleaza deocamdata un precedent in materie, geaba scotocirea pravilelor prafuite si roase de cari. Candva, bucatele sau paralele daruite ca spert se inveleau in hartie de ziar sau de maculator, chiar si igienica, ori erau infundate in papornite, in pungi de celofan, in sacose de rafie, in stergare populare, insa nu s-a pomenit ca anchetatorii sa le inregistreze contabil. Ar fi ofensat grosolan inteligenta juridica, ce mai tura-vura! Demult, prin anii '80, un avocat faimos, banuit de trafic de influenta si nu numai, a fost cat p-aci sa cada in capcana. I se pregatise flagrantul, ca la carte, dar amanta-denuntatoare, inmuiata de dragostea-i revigorata subit, l-a atentionat la tanc, taman sub cearsaf, si suspectul i-a varat teancul de sute intre sanii voluptuosi si complici, zadarnicind perfid actiunea magistratilor. Ce s-ar fi petrecut acum, nu indraznesc sa-mi inchipui, din cauza pudorii, nu de altceva. Cum sa pretaluiesti un san de femeie, si nesiliconat, pe deasupra ? Grea sarcina... Tot in vremea aceea, un ins cu fantezie in exces, tin minte ca a bagat chita de parai in rezervorul de pe perete al toaletei, dezafectat temporar, cum se intelesese cu functionarul putred in deontologia profesionala. Astazi, vasul de intima folosinta ar fi inclus pe data in obiectul mitei si ar zace in camera cu corpuri delicte, nu ca va umfla rasul? Pe mine da, cu toate ca in sinergia recentelor intamplari ma astept ca noua gaselnita sa fie mentionata corespunzator in raportul Mecanismului de Cooperare si Verificare de la sfarsitul lunii decembrie, dimpreuna cu felicitarile adresate Romaniei pentru progresele uriase inregistrate in lupta anticoruptie. Conchizand caragialian, reconsiderarea doctrinara si jurisprudentiala a ambalajelor nu-i decat un pas firesc in procesul de recuperare, refolosire si revalorificare a deseurilor, ca parte componenta a starpirii ciubucului pe plaiurile guvernate vecinic de principiul stravechi „ada si na”.

De aceea, propun ca 2020 sa fie proclamat anul cutiei de competenta in justitia bastinasa, in uralele dezlantuite ale huliganilor cu semnul „hastag” tatuat pe creier. Aa, si sa nu uit cumva: „DNA sa vina sa va ia!”

P.S. Prin hotarare judecatoreasca, instanta a transat definitiv aceasta chestiune, retinand ca „obiectul real al infractiunii de luare de mita il poate constitui suma de 10.000 de euro, iar nu cutia in care a fost inmanata aceasta. Cutia respectiva nu poate fi considerata obiect material al infractiunii, ci mijlocul prin care suma de bani ar fi fost inmanata, dupa cum putea fi remisa intr-o sacosa sau intr-un plic, niciunul dintre aceste obiecte neputand fi considerate a fi obiect material al infractiunii (subl.n.).

In consecinta, este intemeiata sustinerea apararii, in sensul ca in mod artificial contravaloarea acestei cutii a fost adaugata valorii sumei de bani, presupus remisa cu titlu de mita, pentru a atrage competenta materiala a Directiei Nationale Anticoruptie, in realitate nefiind incidente dispozitiile art 13 al. 1 lit. a din OUG 43/2002”.



[1] Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierduta

[2] Ibidem

[3] Ibidem

Comentarii

# Dan Ioan Panțoiu date 18 July 2021 08:43 +2

Justiția românească a zilelor noastre văzută prin ochii unui procuror de tip nou: o lume minunată, izvor de carieră și pensie îmbelșugată, chiar și cu o conștiință pătată!

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

ATENTIE

Mesajele cu continut indecent nu vor fi postate.

Inainte de a posta, cititi regulamentul: Termeni legali si Conditii