CCR a constatat o noua problema de neconstitutionalitate in Codul de procedura penala. Este vorba despre dispozitiile art. 281 alin. (1) din Cpp, prin care legiuitorul reglementeaza in categoria nulitatilor absolute. Mai precis, Curtea condusa de Valer Dorneanu (foto stanga) a admis cu majoritate de voturi exceptia de neconstitutionalitate a literei b) din articolul supus dezbaterii, care prevede ca nulitatea absoluta intervine cand apar incalcari ale dispozitiilor privind ”competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, atunci cand judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente”. In argumentarea deciziei, judecatorii constitutionali au aratat ca ”nu exista nicio justificare rezonabila a eliminarii din categoria nulitatilor absolute a nerespectarii dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala”.

Astfel, explica CCR, principiul legalitatii presupune, in principal, ca organele judiciare actioneaza in baza competentei pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, presupune ca acestea trebuie sa respecte atat dispozitiile de drept substantial, cat si pe cele de drept procedural incidente, inclusiv normele de competenta. In consecinta, Curtea a constatat ca, prin eliminarea din categoria nulitatilor absolute a nerespectarii dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala, legiuitorul nu si-a indeplinit obligatia ce decurge din respectarea principiului legalitatii – componenta a statului de drept, ceea ce contravine art.1 alin.(3) si (5) din Constitutie.

Iata comunicatul CCR din 4 mai 2017:

”In ziua de 4 mai 2017, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei, al art.11 alin.(1) lit.d), al art.29 si al art. 32 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere urmatoarele exceptii de neconstitutionalitate:

I. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 alin.(l) din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: „(1) Determina intotdeauna aplicarea nulitatii incalcarea dispozitiilor privind:

a) compunerea completului de judecata;

b) competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, atunci cand judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente;

c) publicitatea sedintei de judecata;

d) participarea procurorului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii;

e) prezenta suspectului sau a inculpatului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii;

f) asistarea de catre avocat a suspectului sau a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci cand asistenta este obligatorie."

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 281 alin.(1) lit.b) din Codul de procedura penala, care nu reglementeaza in categoria nulitatilor absolute incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala, este neconstitutionala.

Curtea a retinut ca, desi noua legislatie procesual penala a operat unele modificari ale normelor ce guverneaza urmarirea penala si, implicit, a competentei de realizare a acesteia, aceste modificari nu au determinat o diminuare a importantei acestei faze procesuale si nici a rolului pe care organul de urmarire penala il ocupa in cadrul procesului penal. Astfel, nu exista nicio justificare rezonabila a eliminarii din categoria nulitatilor absolute a nerespectarii dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala.

Totodata, Curtea a constatat ca reglementarea competentelor organelor judiciare este un element esential ce decurge din principiul legalitatii, principiu ce se constituie intr-o componenta a statului de drept.

Curtea a retinut ca o regula esentiala a statului de drept este aceea ca atributiile/competentele autoritatilor sunt definite prin lege. Principiul legalitatii presupune, in principal, ca organele judiciare actioneaza in baza competentei pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, presupune ca acestea trebuie sa respecte atat dispozitiile de drept substantial, cat si pe cele de drept procedural incidente, inclusiv normele de competenta. In ceea ce priveste legiuitorul, principiul legalitatii il obliga pe acesta sa reglementeze in mod clar competenta organelor judiciare, pe de-o parte, dar si sa adopte prevederi care sa determine respectarea acesteia in practica, pe de alta parte. Aceasta deoarece implementarea adecvata a legislatiei poate fi obstructionata prin absenta unor remedii suficiente, precum si printr-o reglementare insuficienta sau selectiva a sanctiunilor relevante.

De asemenea, Curtea a constatat ca dovedirea unei vatamari a drepturilor persoanei interesate prin nerespectarea de catre organul de urmarire penala a dispozitiilor referitoare la competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei se transforma intr-o proba greu de realizat de catre cel interesat, ce presupune, in fapt, o veritabila probatio diabolica. Acest fapt contravine dreptului la un proces echitabil.

Asa fiind, Curtea a constatat ca, prin eliminarea din categoria nulitatilor absolute a nerespectarii dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala, legiuitorul nu si-a indeplinit obligatia ce decurge din respectarea principiului legalitatii – componenta a statului de drept, ceea ce contravine art.1 alin.(3) si (5) din Constitutie.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei judecatoresti care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Tribunalul Neamt– Sectia penala”.