Publicatia neweurope.eu trage un semnal de alarma in legatura cu folosirea mandatului european de arestare (MEA) si arata ca acest instrument a fost utilizat in multe cazuri cu incalcarea drepturilor fundamentale ale omului, dar si pentru urmarirea unor arestari si a unor procese motivate politic, referindu-se si la abuzuile comise in cazul omului de afaceri Puiu Popoviciu (foto).

Publicatia arata ca parchetul anticoruptie condus de Laura Kovesi submineaza procesul judiciar prin acuzatii fara probe, condamnari inaintea procesului si campanii de scandal mediatice, dar si ca principala cauza a abuzurilor din cadrul sistemului judiciar romanesc este influenta pe care o detine SRI si DNA. Publicatia neweurope.eu s-a referit si la cazul omului de afaceri Puiu Popoviciu, pe numele caruia a fost emis un mandat european de arestare, si arata ca acesta a fost retinut si arestat prin incalcarea dreptului la libertate: “Aceste incalcari nu au fost identificate, intamplator, in instantele romanesti, ci numai la apel la CEDO”.
Reamintim ca in martie 2016, statul roman a fost condamnat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului si obligat sa plateasca daune morale pentru abuzurile savarsite de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie in dosarul lui Popoviciu. Iata ce a decis atunci CEDO: “Reclamantul nu a fost privat de libertate in conformitate cu o procedura prevazuta de lege... Lupta impotriva coruptiei nu poate justifica recurgerea la samavolnicie atunci cand in joc este privarea de libertate a oamenilor”.

Prezentam materialul publicat de neweurope.eu:

“Mandatul European de Arestare accelereaza procesul de extradare intre statele membre ale UE. De la introducerea sa in 2004, Mandatul European de Arestare a eliminat etapele politice si administrative ale procesului decizional din actiunea de extradare. Acest lucru a permis o procedura extrem de simplificata si mai rapida pentru transferul de infractori intre statele membre.

Cu toate acestea, simplitatea si viteza apar la un cost. Unele cazuri pe care le-am cercetat arata ca, ingrijorator, MEA a fost folosit pentru a incalca drepturi fundamentale ale omului in urmarirea unor arestari si a unor procese motivate politic.

Luati cazul lui Andrew Symeou, care a fost extradat din Marea Britanie in Grecia in 2009, in urma unui proces in care se presupune ca dovezile s-au adunat sub presiune. Symeou a petrecut un an in inchisoarea de inalta securitate Korydallos care este destul de dura. In 2011, s-a constatat ca Symeou nu a fost vinovat. Ani de durere, izolare si tragedie sunt pretul pe care el si familia lui l-au platit pentru usurinta si viteza sistemului de extradare.

In cazul in care MEA este emis ca urmare a unei hotarari judecatoresti pronuntate in cadrul unui tribunal al UE, exista o prezumtie potrivit careia procesul a fost corect si condamnarea veritabila. Prin urmare, MEA se bazeaza pe ipoteza ca toate sistemele judiciare din UE sunt egale - ca toate sistemele judiciare sunt corecte in ochii celuilalt. In opinia Comisiei Europene, MEA depinde de 'un inalt nivel de incredere reciproca' intre tari.

O asemenea incredere nu ar trebui sa existe. Potrivit Fair Trials, un ONG care este sustinut de Comisia Europeana, nu ar trebui sa existe deoarece 'in intreaga Europa, drepturi de baza sunt incalcate zilnic in sectiile de politie, in salile de judecata si in penitenciare'. Cu cativa ani in urma, cand a fost solicitat sa depuna marturie in fata Comitetului pentru Selectarea Afacerilor Interne, parlamentarul britanic Dominic Raab, care este acum ministrul Justitiei din intreaga Europa, a descris modul in care sistemul a devenit nefunctional datorita ‘presupunerii false a standardelor commune din Uniunea Europeana'.

Acestea pot suna ca imperfectiuni teoretice, dar ele conduc la reale abuzuri ale drepturilor omului.

Luati, de exemplu, sistemul justitiei din Romania. In 2016, printre cele 47 de state membre ale Consiliului Europei, Romania s-a situat pe locul al treilea in urma Rusiei si Turciei pentru numarul de cazuri adresate Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) care a constatat ca a incalcat dreptul la un proces echitabil (71 de cazuri, cel mai mare din orice stat membru al UE).

Aceasta discrepanta intre sistemul de justitie din Romania si cele din alte parti ale UE este o problema si in afara salii de judecata.

CEDO a decis recent ca a existat o 'disfunctie structurala specifica sistemului penitenciar din Romania'. Este o problema pe care legiuitorii romani o cunosc foarte bine. In octombrie 2016, s-a aratat ca Ministrul Justitiei al Romaniei, Raluca Pruna, a mintit CEDO. Ea a afirmat ca guvernul sau a promis 1 miliard de euro pentru construirea de noi inchisori, o cerere pe care a fost mai tarziu fortata sa o admita ca a fost falsa. Cam atat cu increderea reciproca de care depinde MEA.

Poate cel mai ingrijorator in ceea ce priveste MEA, baremele de justitie sunt in mod coplesitor inclinate in directia tarilor ale caror standarde juridice si ale drepturilor omului sunt cel mai putin susceptibile de a fi aparate. Agentia ONG pentru Drepturile Omului Fara Frontiere din Bruxelles a constatat ca in 2015-16 au existat 1.508 de cereri de extradare emise de Romania in Marea Britanie. In cealalta directie au fost doar 6.

Dupa cum a subliniat saptamana trecuta 'Noua Europa', principala cauza a abuzurilor din cadrul sistemului judiciar al Romaniei este influenta pe care o detine Serviciul Roman de Informatii (SRI) si Directia Nationala Anticoruptie (DNA).

Pe de o parte, generalii SRI se infiltreaza si se pretinde ca manipuleaza sistemul judiciar. Doar saptamana trecuta, Dana Girbovan, sefa Uniunii Nationale a Judecatorilor (UNJR), a publicat un articol ingrijorator pe Facebook, detaliind modul in care 'situatia este mai rea decat oricine isi poate imagina, agentii SRI oferind instructiuni cu privire la modul in care ar trebui realizata si cercetata urmarirea penala , pentru a influenta cursul justitiei'.

Pe de alta parte, DNA-ul submineaza procesul judiciar prin acuzatii fara probe, condamnari inaintea procesului si campanii de scandal mediatice.

Cele mai importante exemple de cazuri de extradare conduse de DNA sunt doar cauzele unei alarme suplimentare.

Un astfel de exemplu este cazul lui Gabriel Popoviciu. Cazul a fost aruncat pentru un motiv intemeiat: nu a existat nici o dovada de abatere si nici o dovada care sa justifice o investigatie formala.

Intr-adevar, unele dovezi aparute au provenit de la un martor care mai tarziu si-a retras afirmatiile initiale, doar pentru a-si retracta declaratiile sub amenintarea urmaririi penale pentru sperjur. Chiar si in primele sale etape, procesul lui Popoviciu arata simptomele influentei externe care a devenit obisnuita in instantele din Romania - si ca, prin abuzul MEA, i se permite sa se extinda pe intreg continentul.

Cand cazul sau a fost redeschis, Popoviciu a fost arestat si retinut prin incalcarea dreptului la libertate. Aceste incalcari nu au fost identificate, intamplator, in instantele romanesti, ci numai la apel la CEDO.

In procesul urmator aflat in curs de desfasurare, avocatii lui Popoviciu s-au plans de un proces si de o condamnare ulterioara, care nu respecta standardele de baza privind dreptul la un proces echitabil.

Un raport al Societatii Henry Jackson a remarcat modul in care astfel de tactici si motivatiile politice care se afla adesea in spatele lor 'arata un grad considerabil de continuitate cu trecutul pre-democratic al tarii'.

Aceste tactici reamintesc cele mai intunecate capitole din istoria europeana. Astazi, fiecare stat membru al UE poate fi facut complice in aceste cazuri prin abuzul regulat al MEA.

Sistemul juridic al UE ar trebui sa reprezinte standardul de aur la nivel mondial - in conformitate cu cel mai recent index al Statului de Drept, 8 dintre cele 10 tari in care predomina in cel mai consistent mod justitia sunt europene. Cu toate acestea, MEA reprezinta o amenintare grava la adresa respectivului standard”.