Victorie de etapa pentru fostul presedinte al PSD Liviu Dragnea (foto 1), pe care conducerea Penitenciarului Rahova l-a retras de la munca, in semn de represalii pentru discutia online purtata de politician cu fosta sa consiliera Anca Alexandrescu, in care a facut dezvaluiri explozive despre Laura Kovesi si Florian Coldea (click aici pentru a citi). O discutie aprobata de catre insasi conducerea inchisorii, a subliniat avocata Flavia Teodosiu (foto 2), aparatoarea lui Liviu Dragnea, in actiunea depusa la Curtea de Apel Bucuresti.

Miercuri, 9 decembrie 2020, judecatorul Amer Jabre de la Curtea de Apel Bucuresti (Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal) a dispus suspendarea executarii a doua pasaje din Decizia ANP nr. 500165/2017 pentru aprobarea Instructiunilor privind organizarea muncii persoanelor private de libertate, pe care conducerea Penitenciarului Rahova cand i-a ingradit lui Dragnea dreptul la munca.

Iata mai intai minuta hotararii nr. 1370/2020 din dosarul nr. 6842/2/2020:

„Admite actiunea in parte.

In baza art.14 din Legea nr.554/2004, suspenda executarea:

- art.17, alin.4 din Decizia ANP nr.500165/2017, in masura in care retragerea de la munca este determinata de aplicarea sanctiunii disciplinare prevazute de art.101, alin.1, lit.d din Legea nr.254/2013;

- art.24, lit.c din Decizia ANP nr.500165/2017, in masura in care interdictia de folosire la activitati cu caracter gospodaresc este determinata de aplicarea sanctiunii disciplinare prevazute de art.101, alin.1, lit.d din Legea nr.254/2013

pana la pronuntarea instantei de fond asupra actiunii in anulare.

Respinge in rest actiunea.

Cu recurs, in 5 zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel Bucuresti, sub sanctiunea nulitatii. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor, prin intermediul grefei instantei, in conditiile art.396, alin.2 NCPC, azi, 09.12.2020”.

Prezentam si pasajele din Decizia ANP nr. 500165/2017 atacate in instanta:

- art. 17 alin. 4: „Retragerea de la munca sau schimbarea locului de munca al persoanei private de libertate se aproba de directorul locului de detinere la propunerea comisiei prevazuta la art. 174 alin. (1) din Regulament”;

- art. 24 lit. c: „Se interzice folosirea la activitati cu caracter gospodaresc necesare penitenciarului a persoanelor private de libertate care au fost sanctionate pentru abateri disciplinare grave sau foarte grave si nu au fost recompensate cu ridicarea masurii disciplinare”.

Dupa cum ati citit in minuta, judecatorul Amer Jabre a suspendat executarea celor doua texte de mai sus in masura in care „retragerea de la munca este determinata de aplicarea sanctiunii disciplinare prevazute de art.101, alin.1, lit.d din Legea nr.254/2013” privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal.

Redam intregul text al art. 101 alin. 1 din Legea 254/2013:

„Sanctiunile care pot fi aplicate in cazul savarsirii abaterilor disciplinare sunt:

a) avertismentul;

b) suspendarea dreptului de a participa la activitati culturale, artistice si sportive, pe o perioada de cel mult o luna;

c) suspendarea dreptului de a presta o munca, pe o perioada de cel mult o luna;

d) suspendarea dreptului de a primi si de a cumpara bunuri, cu exceptia celor necesare pentru igiena individuala sau exercitarea drepturilor la aparare, petitionare, corespondenta si asistenta medicala, pe o perioada de cel mult doua luni;

e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioada de cel mult 3 luni;

f) izolarea pentru maximum 10 zile”.

ANP a incercat sa faca alba-neagra cu legea

Am prezentat mai sus textul complet al art. 101 alin. 1 din Legea 254/2013 ca sa subliniem faptul ca, in mod contraintuitiv, Penitenciarul Rahova nu l-a pedepsit pe Dragnea in baza literei c (suspendarea dreptului la munca), ci a literei d (suspendarea dreptului de a primi si cumpara bunuri).

Viclenia manevrei facute de catre conducerea inchisorii a constat in invocarea pedepsei de la litera d, pentru ca acesta are prevazuta o durata maxima mai mare decat cea de la litera c (doua luni versus o luna), dar si – mai ales – pentru faptul ca ea permite de facto aplicarea sanctiunii de la litera c (respectiv ingradirea dreptului la munca), insa nu prin lege, ci printr-un act infralegal – respectiv decizia ANP amintita. Or, asa ceva contravine atat dreptului la munca al detinutilor conferit de art. 78 din Legea 254/2013, cat si Constitutiei, care la articolul 53 impune ca restrangerea drepturilor sa fie facuta numai prin lege, a argumentat avocata Flavia Tedosiu la Curtea de Apel Bucuresti.

De altfel, amintim ca inca din septembrie exista o autoritate de lucru judecat: Judecatoria Sectorului 5 a constatat definitiv ca detinutului Liviu Dragnea i-a fost ingradit dreptul la munca (click aici pentru a citi). Totusi, sentinta JS5 s-a referit doar la perioada 2 iulie – 15 septembrie 2020 si nu a prevazut vreun remediu pentru abuzul comis de catre Penitenciarul Rahova. Or, din cauza ca ingradirea dreptului la munca a continuat, Dragnea s-a adresat Curtii de Apel Bucuresti, care, dupa cum ati vazut mai sus, a suspendat executarea prevederilor infralegale pe care conducerea inchisorii si-a permis sa le invoce ca sa-i mentina fostului sef al PSD interdictia de a iesi la munca.

Redam principalul pasaj din actiunea avocatei Flavia Teodosiu:

„A. SITUATIA DE FAPT

1. La data de 24.06.2020, urmare unei conversatii on-line cu doamna Alexandrescu Anca Nicoleta, conversatie pe care Penitenciarul Rahova a apreciat-o ca fiind interviu acordat unui trust de presa, la data de 29.06.2020 mi-a fost adus la cunostinta faptul ca:

- mi s-a intocmit un raport de incident, comunicandu-mi-se tot atunci, ca in baza acestui raport mi-a fost aplicata masura administrativa a opririi temporare a dreptului la munca, fara insa a mi se comunica si textul legal in baza caruia mi s-a aplicat aceasta masura, cu motivarea ca, in realitate, discutia cu doamna Alexandrescu ar fi fost un interviu acordat presei pentru care nu am primit acordul Directorului Penitenciarului;

- impotriva mea a inceput, in paralel, si o cercetare disciplinara pentru aceeasi presupusa fapta.

Masura administrativa finala de retragere a dreptului la munca a fost aplicata la data de 02.07.2020 fiind mentinuta si in prezent, FARA O MENTIUNE CLARA PENTRU CE PERIOADA S-A STABILIT RETRAGEREA DE LA MUNCA, facand ca in acest fel sa imi fie aplicate, in realitate, doua sanctiuni pentru aceeasi fapta:

- una anterior Hotararii Comisiei de Disciplina, respectiv urmare intocmirii raportului de incident, in temeiul Deciziei Directorului ANP nr. 500165/2017 la data de 02.07.2020, prin retragerea dreptului la munca;

- si una prin Hotararea Comisiei de Disciplina din cadrul Penitenciarului Rahova, pronuntata la data de 03.07.2020, prin care mi s-a aplicat sanctiunea disciplinara prevazuta de art. 101 lit d) din Legea 254/2013;

La data de 06.07.2020 am formulat si inregistrat sub nr. 649/2020 Plangere impotriva Hotararii Comisiei de Disciplina din cadrul Penitenciarului Bucuresti Rahova. Plangerea impotriva deciziei Comisiei de disciplina, a fost solutionata de catre Judecatorul de supraveghere a privarii de libertate prin Incheierea nr. 591 din data 17.07.2020, prin admiterea in parte a plangerii in sensul reducerii duratei sanctiunii disciplinare aplicate si, de la 30 de zile, la 15 zile. Impotriva acestei Incheieri Penitenciarul Rahova a formulat calea de atac a contestatiei formandu-se dosarul nr. 16124/302/2020 aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti. Aceasta contestatie a fost admisa in parte, mentinandu-se sanctiunea disciplinara aplicata asa cum fusese ea redusa prin Incheierea Judecatorului de supraveghere a privarii de libertate de la Penitenciarul Rahova.

Impotriva retragerii dreptului la munca am formulat Plangere inca de la data de 29.06.2020, plangere care a fost solutionata ulterior prin Incheierea nr. 684/19.08.2020 de catre Judecatorul de supraveghere a privarii de libertate din cadrul Penitenciarului, comunicata la data de 24.08.2020, prin care mi-a fost respinsa plangerea. Impotriva acestei Incheieri am formulat Contestatie care a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 sub nr. 18094/302/2020. Prin Sentinta penala nr. 1905/2020 pronuntata in dosarul 18094/302/2020, prin care a fost admisa contestatia formulata de subsemnatul impotriva Incheierii nr. 684/19.08.2020 a Judecatorului de supraveghere a privarii de libertate de la Penitenciarul Rahova, instanta a dispus:

“Desfiinteaza incheierea atacata si rejudecand: constata ca persoanei condamnate i-a FOST INGRADIT DREPTUL LA MUNCA reglementat de dispozitiile art. 78 din Legea nr. 254/2013, in perioada 02.07.2020-15.09.2020. Definitiva cu privire la admiterea contestatiei.”

In cuprinsul dispozitivului din Sentinta penala mentionata mai sus, instanta constata fara putinta de tagada faptul ca mi-a fost ingradit dreptul la munca.

In acest sens, in cadrul considerentelor, instanta de judecata retine faptul ca:

“la data la care petentul a fost retras de la munca, invocandu-se in acest sens dispozitiile art. 24 lit c) din Decizia nr. 500.165/2017 a Directorului General al ANP, respectiv la 02.07.2020, in privinta acestuia NU SE PUTEA INVOCA FAPTUL CA A SAVARSIT O ABATERE DISCIPLINARA si in consecinta CA A FOST SANCTIONAT DISCIPLINAR CU TITLU DEFINITIV, atat timp cat Hotararea Comisiei a fost data in data de 03.07.2020 si, mai mult decat atat, aceasta a FOST CONTESTATA SI A RAMAS DEFINITIVA ABIA IN DATA DE 15.09.2020.

Astfel, instanta apreciaza ca petentului i-a fost ingradit dreptul la munca pe care il obtinuse in mod legal, in perioada 02.07.2020-15.09.2020.

Mai departe, referitor la un eventual remediu ce-i poate fi aplicat petentului pentru incalcarea dreptului la munca constatat, instanta apreciaza ca “nu poate dispune o solutie in sensul obligarii penitenciarului la reintroducerea petentului la munca pe care o presta anterior retragerii sale, luand in considerare ca o astfel de solutie ar veni in contradictie cu articolele contestate anterior, iar la data prezentei, 15.09.2020, petentul este sanctionat disciplinar cu titlu definitiv. Petentul urmeaza a fi din nou analizat in cadrul comisiei de munca care va da o noua hotarare in acest sens.”

2. Cu privire la o noua analiza in cadrul Comisiei de munca, asa cum a dispus Judecatoria Sectorului 5 prin Sentinta Penala nr. 1905/2020, mentionez ca la data de 02.11.2020 am fost dus in fata Comisiei de munca. Cu aceasta ocazie mi s-a comunicat faptul ca nu mi se va reinstitui dreptul de a munci, intrucat, Comisia de munca este pusa in situatia de a nu PUTEA PUNE IN EXECUTARE SENTINTA PENALA NR 1905/15.09.2020 deoarece membrii Comisie de munca si conducerea penitenciarului sunt tinuti de art. 24 lit c) din Decizia 500.165 /25.09.2017 a Administratiei Nationale a Penitenciarelor conform caruia: “Se interzice folosirea la activitati cu caracter gospodaresc necesare penitenciarului a persoanelor private de libertate care: c) au fost sanctionate pentru abateri disciplinare grave sau foarte grave si nu au fost recompensate cu ridicarea masurii disciplinar”

Asadar, incepand cu data pronuntarii Sentintei penale nr 1905/2020 – respectiv 15.09.2020 si pana la data de 02.11.2020 nu am fost dus in fata Comisiei de munca iar, la data mentionata, mi s-a comunicat ca nu imi voi putea relua activitatea la locul de munca Garaj, fapt care, in opinia mea REPREZINTA O INCALCARE FLAGRANTA A LEGII, A CONSTITUTIEI ROMANIEI si a dispozitiilor Sentintei penale nr. 1905/2020.

Ulterior acestui moment, la data de 06.11.2020, aparatorului ales al subsemnatului (Av. Teodosiu Flavia) i-a fost comunicata Adresa nr. 42694,4423/PBRB/2020 prin care se arata faptul ca Decizia directorului general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor nr. 500165/2017, art. 24 lit. c), prevede ca „se interzice folosirea cu caracter gospodaresc necesare penitenciarului a persoanelor private de libertate care au fost sanctionate pentru abateri disciplinare grave sau foarte grave si nu au fost recompensate cu ridicarea masurii disciplinare”. Subsemnatul am inteles sa formulez plangere impotriva acestei masuri, aceasta fiind in curs de solutionare.

B. MOTIVE DE SUSPENDARE, IN PARTE, A ACTULUI ADMINISTRATIV NORMATIV REPREZENTAT DE DECIZIA DIRECTORULUI GENERAL AL A.N.P. NR 500.165/2017

Conform art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 “In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond. In cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea inceteaza de drept si fara nicio formalitate.

Din cuprinsul textului de lege mai sus invocat rezulta faptul ca, pentru suspendarea executarii actului administrativ normativ, este necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii:

1. EXISTENTA UNUI CAZ BINE JUSTIFICAT;

2. PREVENIREA UNUI PAGUBE IMINENTE;

3. FORMULAREA CERERII DE SUSPENDARE A EXECUTARII ACTULUI ADMINISTRATIV ULTERIOR SESIZARII AUTORITATII PUBLICE CARE A EMIS ACTUL, IN TEMEIUL ART. 7 DIN LEGEA 554/2004.

1. IN CEEA CE PRIVESTE PRIMA CONDITIE – EXISTENTA UNUI CAZ BINE JUSTIFICAT – in practica judiciara s-a retinut in mod constant faptul ca instanta nu trebuie sa procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate a actului administrativ, ci trebuie sa-si limiteze verificarea doar la acele imprejurari vadite de fapt si/sau de drept care au capacitatea sa produca o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura un act administrativ.

Sub acest aspect, asa cum am relatat in cadrul situatiei de fapt, in cazul subsemnatului exista in mod vadit imprejurari care conduc indubitabil la o indoiala serioasa in ceea ce priveste prezumtia de legalitate a Deciziei nr. 500.165/2017 emisa de directorul general al ANP.

In calitate de persoana condamnata, aflata in executarea unei pedepse privative de libertate in cadrul Penitenciarului Rahova, am fost sanctionat disciplinar in temeiul dispozitiilor art. 101 lit d) din Legea 254/2013. Aceasta sanctiune nu prevede limitarea dreptului la munca.

Mai mult decat atat, prin Sentinta penala nr. 1905/2020 emisa de catre Judecatoria Sectorului 5 s-a constatat faptul ca in perioada 02.07.2020 – 15.09.2020 mi-a fost ingradit dreptul la munca, subsemnatul aflandu-ma si in ziua de azi in aceeasi situatie.

Ulterior executarii sanctiunii disciplinare ce mi-a fost aplicata, Penitenciarul Rahova a refuzat sa imi respecte dreptul la munca invocand in acest sens dispozitiile art. 24. Lit c) din Decizia directorului general al ANP, ce face obiectul prezentei cereri.

Restrangerea dreptului la munca, garantat de Constitutia Romaniei prin art. 41, in ceea ce ma priveste are la baza un articol ce se regasete in cuprinsul unui act administrativ normativ care adauga in mod flagrant la lege.

Avand in vedere dispozitiile art. 10 din Legea 254/2013, in exercitarea atributiilor directorului general al ANP, de coordonare si control a activitatii unitatilor din subordinea ANP, coroborate cu dispozitiile art. 77 si 78 din Legea 24/2000 care, printre altele, statueaza ca actele administrative normative emise de autoritatile centrale “trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora”, va invederez urmatoarea situatie de fapt pe care aveti obligatia legala de a o solutiona:

Legea 254/2013, privind executarea pedepselor si masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, la art. 101 lit c) instituie sanctiunea disciplinara a suspendarii dreptului la munca pentru o perioada de cel mult o luna;

Decizia nr. 500.165/2017 a directorului general ANP, pentru aprobarea Instructiunilor privind organizarea muncii persoanelor private de libertate, emise in temeiul art. 173 al. 6 din Regulamentul de aplicare a Legii 254/2013, stabileste la art. 17 al (4) – retragerea de la munca iar la art. 24 lit. c), stabileste interdictia folosirii la munca a persoanelor sanctionate disciplinar (in anumite conditii).

Or, notiunea de retragere de la munca nu este prevazuta de legea 254/2013 decat la art. 112 si numai cu privire la persoanele arestate preventiv dar nici interdictia folosirii la munca a persoanelor private de libertate si sanctionate disciplinar nu este prevazuta de Legea 254/2013, ceea ce inseamna, fara dubiu, faptul ca Decizia directorului general al ANP Nr. 500.165/2017 adauga in mod nelegal si nepermis la textul de lege pe care se presupune ca doar il pune in aplicare.

Mai mult decat atat, masura respectiva restrange dreptul la munca al persoanei condamnate, lucru imposibil de statuat printr-un act administrativ deoarece drepturile pot fi restranse numai prin lege, astfel cum prevede art. 53 din Constitutia Romaniei.

Totodata, daca Legea 254/2013 permite doar suspendarea dreptului la munca, ca sanctiune disciplinara, pentru cel mult o luna, art. 17 al (4) coroborat cu art. 24 lit c) din Decizia ANP nr. 500.165/2013 anuleaza practic acest drept, interzicandu-l pentru o perioada nedeterminata inclusiv cu privire la persoanele care au primit alte sanctiuni decat suspendarea dreptului la munca.

Administratia penitenciarului Rahova invoca Decizia nr. 500.165/2017, facand abstractie de dispozitiile Legii nr. 254/2013, in conditiile in care Decizia nr. 500.165/2017 adauga la lege in mod nepermis. Or, in realitate, Decizia nr. 500.165/2013 ar fi trebuit sa contina strict INSTRUCTIUNI privind organizarea muncii detinutilor, astfel cum prevede art. 173 alin. 6 din Regulamentul de aplicare a Legii 254/2013, si nu sa adauge sanctiuni suplimentare, chiar si asa zis administrative, cum mi s-a comunicat, ce nu sunt reglementate prin Legea 254/2013.

Generalitatea normei primare (Legea 254/2013) nu poate fi limitata prin acte infralegale care sa completeze sau sa modifice cadrul normativ existent. De aceea, Decizia directorului ANP, in cazul de fata, trebuie sa cuprinda doar masurile care organizeaza executarea dispozitiilor legale si particularizeaza si adapteaza respectivele dispozitii la situatia de fapt existenta, fara a se abate (prin modificari sau completari) de la cadrul circumscris prin normele cu putere de lege.1 In caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea incalcarii intr-un mod aleatoriu/abuziv a unora dintre drepturile fundamentale esentiale, asa cum este in cazul prezentei spete, ajungandu-se la incalcarea dreptului la munca al subsemnatului.

In concluzie, fata de considerentele expuse mai sus, apreciez ca rezulta in mod clar imprejurari vadite de fapt si de drept care au capacitatea sa produca o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate a Deciziei directorului general al ANP nr. 500.165/2017.

2. IN CEEA CE PRIVESTE CEA DE-A DOUA CONDITIE – PREVENIREA UNEI PAGUBE IMINENTE – aceasta consta in vatamarea dreptului la munca al subsemnatului, garantat de Constitutia Romaniei prin art. 41.

Mai mult decat atat, prin aplicarea dispozitiilor art. 17 alin 4 si ale art. 24 lit. c din Decizia directorului general al ANP nr. 500.165/2017 se produce o paguba iminenta in sarcina subsemnatului sub aspectul unor drepturi garantate de lege.

Astfel, inca din data de 02.07.2020, cand mi-a fost aplicata masura administrativa a retragerii de la munca, subsemnatul nu am putut beneficia de: dispozitiile art. 78 din Legea 254/2013 – dreptul la munca, dispozitiile art. 98 din Legea 254/2013 – dreptul la recompense.

Totodata, prin aplicarea dispozitiilor cuprinse in art. 17 al (4) si in art. 24 lit. s) din Decizia Directorului ANP nr. 500.165/2017, mi-a fost implicit ingradit si dreptul de a beneficia de dispozitiile art. 100 din Noul Codul Penal - Conditiile liberarii conditionate in cazul pedepsei inchisorii - (art. 59 din Vechiul Cod Penal), fiind pus in imposibilitatea de a-mi exercita dreptul de a munci si de a beneficia de zilele castig necesare pentru calculul fractiei de pedeapsa in care se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate.

Prin urmare, sub aspectul pagubei iminente, subsemnatului mi-au fost practic anulate drepturile ce decurg din aplicarea Legii 254/2013 si din dispozitiile Codului Penal, astfel cum am aratat mai sus, ca efect al aplicarii art. 24. Lit c) din actul administrativ cu privire la care formulez prezenta cerere de suspendare a executarii.

Apreciez ca este evidenta paguma iminenta in ceea ce priveste necesitatea suspendarii executarii art. 17 alin 4 si art. 24 lit c) din Decizia directorului general al ANP nr 500.165/2017.

3. IN CEEA CE PRIVESTE CE DE-A TREIA CONDITIE, arat faptul ca si aceasta este indeplinita, avand in vedere faptul ca la data de 17.11.2020 subsemnatul am formulat Plangere Prealabila in temeiul art. 7 din Legea 554/2004, aceasta fiind inregistrata la Administratia Nationala a Penitenciarelor sub nr. 15123/18.11.2020.

In concluzie, va rugam respectuos sa constatati faptul ca sunt indeplinite conditiile cerute de art. 14 alin 1 din Legea 554/2004 si, pe cale de consecinta, sa dispuneti suspendarea executarii actului administrativ normativ reprezentat de Decizia directorului general al Administratiei Nationale a Peniteciarelor nr. 500.165/2017, in ceea ce priveste dispozitiile art. 17 alin 4) si art. 24 lit. c)”.

* Cititi aici intreaga actiune