Curtea Constitutionala a facut publica, miercuri, motivarea deciziei nr. 22 din 9 martie 2012, prin care a respins exceptie de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) fraza intai sintagma “fara posibilitatea reinvestirii” din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, referitoare la candidatura pentru un nou mandat de membru al CSM. Exceptia a fost ridicata de fostul presedinte al CSM si presedinte al Curtii de Apel Bucuresti, Dan Lupascu, intr-un proces aflat pe rolul CA Constanta, in care s-a solicitat respingerea candidaturii judecatorului Dan Lupascu pentru realegerea in functia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Initial, judecatorii CCR nu au reusit sa ia o decizie in acest caz, pentru ca la sedinta la care ar fi trebuit sa se pronunte, din noua membri ai Curtii, au fost prezenti numai 6, iar voturile acestora au fost 3 la 3, adica 3 pentru admiterea exceptiei, si 3 pentru respingerea acesteia. In formula completa, CCR a decis cu 6 la 3 respingerea exceptiei. Opinia separata a judecatorilor Ion Predescu, Acsinte Gaspar si Puskas Valentin Zoltan este insa extrem de interesanta, mai ales cu privire la motivele pentru care a fost modificata Legea privind organizarea si functionarea CSM-ului, taman in timpul mandatului fostilor membri, printre care si Dan Lupascu.

Judecatorii CCR in opinia separata: “Interdictia (n.n.-de a candida pentru al doilea mandat in CSM) pe care textul de lege o instituie nu are suport constitutional”

Conform opiniei separate semnata de judecatorii Ion Predescu, Acsinte Gaspar, Puskas Valentin Zoltan, cei trei judecatori constitutionali au ajuns la concluzia ca exceptia de neconstitutionala ar fi trebuit admisa, pentru ca „Pana la modificarea din anul 2005, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 reproducea, sub aspectul continutului, dispozitiile art. 133 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora 'Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani'. Prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, adoptata prin angajarea raspunderii Guvernului (...) art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 a fost modificat in sensul ca in prima fraza a alin. (1) s-a introdus sintagma 'fara posibilitatea reinvestirii'. Aceasta adaugire la textul constitutional reprodus in art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 s-a facut in timpul mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Consideram ca prin acest demers a fost incalcat criteriul constitutional privind mandatele reglementate de Constitutie prin schimbarea criteriului obiectiv si a spiritului unitatii constitutionale cu criteriul subiectiv referitor la persoane, iar nu la mandat. Sintagma 'fara posibilitatea reinvestirii' se refera in mod evident la persoane titulare de mandat, iar nu la mandatul prevazut de Constitutie, ceea ce inseamna ca adaugirea la textul constitutional s-a facut pe alte baze si, evident, din considerente privind persoanele ce se aflau in functie”. Judecatorii constitutionali au statuat, de asemenea, ca modificarea mandatului in curs al reprezentantului unei autoritati este interzisa de Constitutie, dar si ca interdictia privind al doilea mandat al membrilor CSM “pe care textul de lege o instituie nu are suport constitutional, in conditiile in care insasi Legea fundamentala nu a inteles sa stabileasca o astfel de interdictie, si, ca atare, reprezinta o adaugare la textul constitutional al art. 133 alin. (4). Or, constatam ca acolo unde legiuitorul constituant a dorit instituirea unor limitari in exercitarea unor mandate reglementate la nivel constitutional le-a consacrat in mod expres. (…) Prin introducerea in art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care in forma initiala prevedea ca 'durata mandatului membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani', a unei dispozitii limitative, 'fara posibilitatea reinvestirii', in conditiile in care Constitutia nu a inteles sa stabileasca ea insasi o asemenea limitare, inseamna a adauga la Constitutie. Legea nu putea introduce o astfel de limitare, fara a avea suport constitutional, iar problema numarului de mandate pe care il pot avea membrii Consiliului Superior al Magistraturii este una care presupune revizuirea Legii fundamentale. Ne gasim in fata restrangerii exercitiului unui drept fundamental, si anume acela de a fi ales pentru un nou mandat in Consiliul Superior al Magistraturii, restrangere care nu poate fi facuta decat cu respectarea dispozitiilor art. 53 din Legea fundamentala. Atat timp cat restrangerea instituita prin textul de lege criticat nu se incadreaza in niciuna dintre situatiile prevazute de norma constitutionala – art. 53 alin. (1) -, restrangerea este neconstitutionala”.

Opinia majoritara a judecatorilor CCR a fost in sensul respingerii exceptiei, pe motiv ca “legea organica nu a reglementat contrar dispozitiilor constitutionale, ci a dezvoltat norma constitutionala”

Ceilalti sase judecatori ai CCR au considerat neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate ridicata de judecatorul Dan Lupascu, sustinand ca “(...) prin introducerea interdictiei reinvestirii, legea organica nu a reglementat contrar dispozitiilor constitutionale, ci a dezvoltat norma constitutionala, prevazand interdictia reinvestirii membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii, reglementare permisa de art. 73 alin. (3) lit. l) din Constitutie, potrivit caruia prin lege organica se reglementeaza organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii. In acest sens, Curtea afirma ca sustinerile autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile de lege criticate adauga la norma constitutionala interdictia reinvestirii in functia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi primite. Printr-un rationament ad absurdum ar insemna ca toate dispozitiile Legii nr. 317/2004 care nu sunt prevazute si in Constitutie sunt neconstitutionale, deoarece ele 'adauga' la Constitutie. Curtea face trimitere la Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei. Din considerentele acestei decizii nu reiese ca dispozitia de lege criticata 'adauga' la Constitutie, fiind contrara acesteia, ci ca, prin includerea dispozitiei din legea organica a Consiliului Superior al Magistraturii in Legea fundamentala, legiuitorul constituant nu face decat sa largeasca domeniul de reglementare al Constitutiei, tinand cont de dinamica dreptului si de realitatile existente la un anumit moment”.