Procurorul de la Parchetul Inaltei Curti, Viorica Stoica (foto), unul dintre cei 11 candidati pentru functiile de procuror general al Romaniei si cea de procuror sef al DNA, se numara prin cei care au cele mai mari sanse de a fi ales pentru a fi propus de ministrul Mona Pivniceru la sefia Parchetului General, datorita experientei sale in magistratura, precum si a atitudinii obiective pe care a avut-o intotdeauna in dosarele pe care le-a instrumentat sau supravegheat de-a lungul carierei sale. Viorica Stoica a dezvaluit, intr-un interviu acordat in exclusivitate site-ului Lumeajustitiei.ro, ce ganduri are daca va ajunge procuror general al Romaniei sau la sefia DNA, care sunt prioritatile sale, aceastea regasindu-se si in proiectul de management pe care il va depune la Ministerul Justitiei pana in data de 15 octombrie 2012 in cadrul procedurii de evaluare de la nivelul comisiei instituite de ministrul Mona Pivniceru.

Referintele sale profesionale tin de experienta de 20 de ani in magistratura si curajul cu care s-a remarcat atunci cand s-a prezentat la portile Cotrocenilor pentru a-l audia pe Traian Basescu in dosarul ”Fraudarea alegerilor”, in 2005. Magistratul Viorica Stoica activeaza in Parchetul General din 1997, fiind prima femeie care a lucrat la Serviciul Anchete speciale din cadrul Ministerului Public. Si-a inceput activitatea de procuror in 1992 la Parchetul Judecatoriei Sectorului 2, unde s-a ocupat si cu supravegherea cercetarilor, dar a fost si procuror de instanta. In 1996, a ajuns procuror la Parchetul Tribunalului Bucuresti. Procurorul suprem Viorica Stoica s-a autocaracterizat ca fiind „o persoana puternica, echilibrata si cu mult curaj.”

Doamna procuror Viorica Stoica, v-ati depus candidatura pe ultima suta de metri, atat pentru functia de Procuror general al Romaniei, cat si pentru functia de procuror sef al DNA. Ce v-a determinat sa candidati?

Mi-am depus candidatura intrucat am considerat ca exista o sansa de a indrepta lucrurile rau facute si de a le continua pe cele bune. Fara a fi considerata o lipsa de modestie, ma recomanda experienta profesionala acumulata in cei 20 de ani de magistratura, timp suficient, zic eu, pentru a cunoaste in profunzime lacunele sistemului. Si slava Domnului, sunt o gramada!

Credeti ca numai de experienta profesionala este nevoie? Un procuror general al PICCJ nu trebuie sa aiba si alte calitati?

Da. Cum sa nu. In primul rand trebuie sa-si iubeasca si sa-si respecte profesia. Atunci cand am spus „experienta profesionala”, m-am referit la un cumul de aptitudini si cunostinte de psihologie judiciara, logica juridica, elemente de criminologie, foarte multa lectura si cultura generala. In urma cu 20 de ani, cand m-am decis sa devin procuror, am constientizat ca este o mare responsabilitate, pentru ca nu te poti juca cu viata si libertatea omului, iar cu timpul am inteles ca pentru aceasta profesie trebuie sa ai chemare, sa ai har!

Consider ca pe langa ceea ce ati explicat anterior, un procuror care accede la functia suprema ar trebui sa aibe si calitati nonprofesionale. Dumneavoastra cum va autocaracterizati ca om, nu ca procuror? Aveti un motto dupa care va ghidati?

Curajoasa, puternica, echilibrata, dar si sensibila, in sensul constructiv al cuvantului. Imi iubesc familia si imi respect parintii, care sunt icoana sufletului meu. Mi-e frica doar de Dumnezeu si imi este rusine doar de parinti. Viata mea este simpla, dar frumoasa. Mi-am croit un drum neted in viata condusa fiind de adevar si intelepciune, calitati care m-au ajutat mult si in profesie. Urasc minciuna, nedreptatea si prefactoria. Motto-ul meu in viata este: “Cand Dumnezeu este cu tine, cine poate fi impotriva ta?”.

In situatia in care veti fi numita pentru functia de procuror general al PICCJ sau procuror sef al DNA, aveti in vedere vreo modificare ce tine de statutul procurorului?

Doresc independenta reala a procurorului. Pentru aceasta trebuie regandita sintagma „subordonare ierarhica” impreuna cu specialistii, cu Asociatia Procurorilor si cu factorul legislativ. Din punctul meu de vedere independenta profesionala a procurorului ar trebui sa arate astfel: magistratul gestioneaza efectiv cauza penala si comunica direct solutia dispusa partilor interesate care pot formula plangere impotriva acesteia. Pentru a oferi cu adevarat substanta articolelor 278 si 278 indice 1 Cod procedura penala, eu cred ca procurorul ierarhic superior ar trebui sa ia cunostinta de actele si lucrarile cauzei penale ce a fost avuta spre solutionare, abia in momentul sesizarii de catre partile interesate. De aici incolo, procurorul ierarhic se poate pronunta numai asupra legalitatii, nu si a temeiniciei solutiei dispuse de procuror. Daca constata incalcari ale legii, procurorul-sef o poate infirma, daca nu, asupra cauzei urmeaza a se pronunta magistratul judecator, pentru a se exercita astfel controlul judecatoresc asupra actelor procurorului. Aici as introduce posibilitatea procurorului de a formula plangere la instanta de judecata impotriva actului de infirmare, dandu-i astfel deplina libertate in gestionarea parcursului cauzei aflate pe rolul parchetului, in egala masura cu procurorul ierarhic superior.

Nu credeti ca modificarea pe care ati vrea sa o faceti in statut ar da o prea mare independenta procurorului, egala cu a judecatorului?

Ba da. In schimb, ca o contramasura echilibrata la libertatea de actiune a procurorului, as introduce raspunderea materiala obligatorie. Astfel, daca instanta de judecata, dupa parcurgerea tuturor etapelor jurisdictionale, il achita pe inculpat sau infirma solutia de neurmarire si restituie cauza la parchet constatand lipsa de eficienta a activitatii desfasurate de procuror, necunoasterea legii sau aplicarea necorespunzatoare a dispozitiilor legale, procurorul va trebui sa raspunda material. La magistrati, raspunderea este personala, adica procurorul sef nu raspunde in solidar cu procurorul subordonat ierarhic. Prin urmare, ai libertate deplina in exercitarea activitatii de urmarire penala sau supraveghere a cercetarilor penale, va trebui sa si raspunzi pentru actele si faptele tale.Nu sunt de acord sa platim toti, din bugetul comun, pentru greselile unora care continua sa profeseze.

Si la ce solutii v-ati gandit?

Aici trebuie reflectat, analizat, pentru a gasi cea mai buna solutie in vederea inlaturarii acestui neajuns: fie instituim asigurarea profesionala obligatorie, fie gasim o alta formula, pentru ca cel care a gresit sa raspunda personal si nu statul pentru greselile lui.

Nu sunt de ajuns modificarile aduse Legii 303/2004 la inceputul anului 2012?

Va referiti la Codul deontologic al magistratului. Daca-l analizati, asa cum a fost modificat prin Legea nr.24/ din 26 ianuarie 2012, veti constata ca „independenta procurorului” este doar pe hartie, in realitate nu exista! Exemplific astfel, cu dispozitiile prevazute la literele g), m), r), s) si ș) ale art. 99 din Legea 303/ 2004, care spulbera orice idee de independenta profesionala a procurorului!

Parchetul General este considerat un instrument politic. Credeti ca ati putea schimba aceasta imagine?

Imi propun sa schimb o asemenea imagine prin mai multe masuri, cum ar fi, spre exemplu, pe langa raspunderea materiala de care am vorbit anterior, si glisarea spre alti indicatori de masurare a eficientei activitatii specifice a procurorului, si anume, calitatea care sa prevaleze ideii de „cantitate”; diminuarea spre un „minim absolut”, daca s-ar putea, a solutiilor de achitare si restituire dispuse de catre instanta de judecata; asigurarea logisticii necesare pentru eficientizarea activitatii procurorului, in special a celei de urmarire penala; asigurarea unui sprijin real, prin masuri specifice activitatii manageriale, in vederea sustinerii pregatirii profesionale si informarii continue a procurorilor cu privire la actele legislative nou adoptate sau la modificarile legislative cu impact asupra activitatii lor. Apoi, este nevoie de o mai atenta folosire a masurilor preventive ( retinerea si propunerea arestarii), care sunt masuri exceptionale si nu „mediatice” si o mai mare aplecare spre recuperarea prejudiciilor in cazul infractiunilor cu impact economic, prin aplicarea dispozitiilor referitoare la confiscare (118 C.P). Interesul maxim in contextul economic actual se indreapta spre recuperarea prejudiciului si mai putin spre starea de detentie a inculpatului care presupune tot cheltuiala statului.

Pana la urma, lamuriti-ne care este rolul procurorului in dreptul romanesc: acela de a acuza si doar atata? Sau vorbim si de alte elemente?

Asa cum v-am mai spus, trebuie sa terminam cu doua marote, induse de-a lungul timpului, si anume: Procurorul este doar acuzator – FALS; el are un rol esential in procesul penal: „trebuie sa adune probe, atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului”, in vederea aflarii adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, conform art. 202 C.p.p; Inculpatul trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia la instanta – FALS; Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata (art.65 C.p.p). Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia, intrucat el beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si are dreptul sa probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie (art.66 C.p.p). Aceasta este substanta „prezumtiei de nevinovatie”, principiul fundamental al dreptului penal romanesc.

Relatia dintre presa si magistrati vi se pare una transparenta si corecta? V-ati gandit si la alte modificari pe care le-ati aduce in acest sens?

In masura in care dispozitiile legale mi-ar permite, as dori ca din Biroul de presa al unitatilor de parchet sa faca parte si un specialist media care a lucrat pe domeniul Justitiei. Din punctul meu de vedere, relatia cu presa intermediata tot de un ziarist ar fi mult mai transparenta si echilibrata, deoarece comunicarea, care este atat de importanta pentru imaginea institutiei, s-ar realiza mult mai usor. In ceea ce-i priveste pe procurorii care isi desfasoara activitatea in cadrul Biroului de presa, ei ar putea sa-si exercite efectiv profesia, contribuind astfel si la degrevarea muncii colegilor lor.

Daca veti ajunge procuror general, ce le transmiteti politicienilor?

Politicienilor le transmit un singur lucru: indiferent de culoarea politica, daca au gresit vor suporta rigorile legii, pentru ca toti suntem egali in fata ei.

Si daca din aceasta categorie fac parte si presedintele Romaniei, premierul, presedintii Camerelor Palamentului sau alti demnitari, tot acelasi lucru le-ati spune? Nu ati avea retineri?

Repet, indiferent ca este vorba de domnul Basescu, de domnul Ponta, de domnul Antonescu sau de alti demnitari, sau de oricine ar veni in locul lor, toti sunt egali in fata legii, deci daca au gresit, raspund pentru faptele lor. Nu imi este frica decat de Dumnezeu!

In cazul in care veti fi acuzata de lideri ai partidelor politice de partizanat politic, cum veti reactiona?

Nu ma vor acuza, intrucat obiectivele si masurile pe care le voi propune ii va determina sa inteleaga faptul ca procurorul este un magistrat independent si sunt convinsa ca acest lucru o sa-i bucure.

Cum va vedeti la capatul unei cariere de 25 de ani de magistratura? Adica peste cinci ani...

In cazul in care nu voi fi aleasa pentru a fi numita in functia suprema, am speranta ca mesajele mele au fost intelese de factorul decizional, pentru ca ele reprezinta sperantele unei “multimi mute”. In cazul in care voi fi aleasa si numita, am sa devin o tanara pensionara fericita, intrucat sunt convinsa ca acest MCV va fi ridicat. Doar nu o sa dureze o eternitate.