29 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

Galceava politica si compromisul

Scris de: Mihail ALBICI | pdf | print

4 June 2020 14:14
Vizualizari: 3121

Stiinta politica releva ca in timp democratia liberala a edificat o serie de „reguli ale jocului politic”, ceea ce a permis ca si competitia politica sa devina un „conflict reglementat”, bazat atat pe consens, cat si pe disensiune. Actorii politici, partidele politice au, pe langa dimensiunea lor electorala si parlamentara, functii care creeaza dezbateri politice, care exprima asteptarile unor grupuri de cetateni si, nu in ultimul rand, selectarea candidatilor pentru posturile de decizie din cadrul sistemului politic. Selectie importanta, prin ea identificandu-se elita politica ce accepta sa „convietuiasca si sa intre in competitia pentru lupta politica” (G. Pasquino). Notiunea de elita ne conduce la ideea ca cei aflati in functiile de conducere din societate au calificarile potrivite pentru sarcinile ce si le asuma, in definirea acestei elite fiind decisiv elementul de putere (R. Putnam).

In consecinta, selectia celor care primesc aceasta putere are la baza elemente precum performanta profesionala, o pregatire polivalenta, intelegerea modului de abordare a puterii politice in stiinta politica si a unor elemente esentiale de drept public.

 


 

In ultimele trei decenii a inceput ascensiunea unei noi clase politice romanesti generata de o societate in curs de democratizare si, implicit, formarea unei noi elite politice. Fapt anevoios deoarece aceasta implica si schimbari de mentalitate profunde. in consecinta, au acces la viata politica si indivizi care s-au simtit in largul lor sa actioneze intr-un cadru institutional si juridic incert, fiind purtatorii unor pacate capitale pentru viata politica. Motiv pentru care intalnim si astazi conducatori care nu au trasaturile unor politicieni de elita, trasaturi pe care Max Weber le-a sintetizat ca fiind devotamentul, simtul responsabilitatii si intuitia, la care am putea adauga o formatie intelectuala corespunzatoare si o cultura menita sa inteleaga fenomenele politice si sociale in toata complexitatea lor. Lipsa acestora reprezinta, dupa opinia noastra, cauze care fac ca in societatea romaneasca negocierea reala, toleranta, consensul si compromisul sa nu se regaseasca in mod convingator in lupta pentru puterea politica, fiind preferate in exces jocurile politicianiste si aranjamentele de conjunctura.


Poate cea mai spinoasa problema care bulverseaza viata politica actuala este aceea a modului in care functioneaza sistemul semiprezidential romanesc, sistem politic ce este caracterizat prin dualitatea puterii executive din care fac parte atat presedintele tarii, cat si premierul. O parte din politicienii nostri trateaza chestiunea in mod superficial pornind de la premisa, logica in aparenta, ca in cadrul acestei dualitati trebuie sa prevaleze pozitia presedintelui care este ales de popor. Aceasta abordare denota o surprinzatoare lipsa de intelegere a unor concepte esentiale ale sistemului politic semiprezidential, sistem adoptat in ultimele decenii de numeroase state europene si nu numai. Chestiunea a fost transata insa fara echivoc de stiinta politica si dreptul constitutional, Constitutia fiind sursa fundamentala a sistemului politic al fiecarui stat. In aceasta materie stiinta politica subliniaza ca presedintele statului este autoritatea suprema atata timp cat „partidul sau” (cel care l-a sustinut in alegeri) detine majoritatea parlamentara, in rest executivul apartine premierului care are nevoie si de increderea legislativului (in ceea ce priveste sistemul constitutional romanesc este extrem de concludenta si analiza reputatului profesor Giovanni Sartori). Urmarea lipsei de cooperare in cadrul acestei structuri de autoritate duala este „conflictul intraexecutiv” definit ca fiind „o lupta politica intre presedinte si primul-ministru asupra ramurii executive” (Th. Sedelius), lupta politica cu efecte negative in plan politic, economic si social, realitate confirmata si la noi din plin in ultimii ani si reflectata direct in actul de guvernare.


Alaturi de acest „conflict” functioneaza in viata noastra politica si conceptul „castigatorul ia tot”. El are tendinta de a exclude gruparile invinse de la luarea deciziilor, ca sa nu mai vorbim de compromis si toleranta. Se creeaza, in acest mod, pericolul orientarii sistemului politic catre unul dominat de un singur partid, fiind eludat dialogul bazat pe argumente. O astfel de abordare a fost incurajata de fostul presedinte, care a dorit sa fie „jucator” chiar si atunci cand majoritatea parlamentara nu a mai apartinut „partidului sau”, lucrurile perpetuandu-se. Nici fosta coalitie de guvernare – marcata de „conflictul intraexecutiv” si de vanitatile din partidul majoritar – si nici guvernul ce i-a urmat – care a abuzat de ordonante de urgenta si asumari de raspundere –, ambele inlaturate de la guvernare prin motiuni de cenzura, la sfarsitul anului trecut, nu au excelat in promovarea dialogului si compromisului, fiind tentate de pozitia „castigatorului”.


Limbajul folosit de clasa politica, de elitele sale, nu este nici el incurajator pentru promovarea echilibrului, compromisului si tolerantei. in acest sens viata noastra politica ne ofera exemple la tot pasul, fie ca este vorba de dezbateri in Parlament sau in mass-media, fie ca este vorba de intalniri electorale sau alte manifestari publice, in prim-plan aflandu-se liderii politici. Sunt prezente in discursul politic agresivitatea tonului, patosul care suspenda judecata si impune adeziunea. Cele doua campanii electorale ce au avut loc in cursul anului trecut au constituit exemple nefericite de violenta verbala din partea unor lideri ai opozitiei. Despre toleranta si echilibru, nici vorba. Este des intalnit si limbajul populist, demagogic, ce este caracterizat prin retorism si sentimentalism excesiv, belsug de promisiuni seducatoare. Recunoastem cumva aceste elemente ale discursului politic la politicienii nostri? Raspunsul este la indemana oricui urmareste cat de cat evolutia vietii noastre politice.


Politica este astazi o profesie ce trebuie invatata pentru ca ea nu poate fi practicata „dupa ureche”. Nu toti politicienii au reusit insa sa o invete temeinic pentru a putea raspunde obligatiilor ce si le asuma ca persoane ce sunt investite cu exercitarea puterii in stat. Ultimii ani abunda de situatii in care o serie de politicieni nu au facut fata demnitatilor guvernamentale. Guvernul tehnocrat a fost in corpore un fiasco, coalitia de guvernare a detinut recordul schimbarii premierilor si ministrilor, iar competenta unor membri ai cabinetelor ce au urmat a fost, in mod justificat, contestata. Sunt membri ai clasei politice, politicieni la varf, care interpreteaza actele normative (inclusiv texte constitutionale) fara a intelege spiritul lor, fapt care a generat numeroase conflicte de natura constitutionala. Ca sa nu mai vorbim de intelegerea de catre clasa politica a locului si importantei conflictului in lupta politica, a faptului ca „politica fara conflict este o iluzie periculoasa” (Raymond Aron).


In ultimele trei decenii, pe fondul globalizarii, realitatea politica si economica a suferit schimbari importante, avand loc o polarizare a bogatiei si a puterii. Dar o schimbare majora este pe cale sa se produca chiar sub ochii nostri, determinata de infestarea mapamondului cu noul virus. Politologi, economisti, sociologi, dar si politicieni realisti prognozeaza pe termen scurt o criza financiara si economica, iar pe termen mediu si lung declansarea unor crize sociale, politice, ideologice, ecologice. Se apreciaza, cu deplin temei, ca lumea ce urmeaza acestei pandemii nu va mai fi ceea ce a fost. Sistemul financiar, prea indatorat, pierde increderea investitorilor, iar economia va fi serios afectata de lipsa cererii. Uniunea Europeana va fi unul din actorii principali ai acestor framantari. S-a observat insa ca unii lideri politici din statele importante ale Uniunii au si o agenda proprie pe care o urmaresc cu cerbicie.


In aceste conditii Romania – cea de a sasea tara ca pondere a teritoriului si a populatiei din Uniune – este obligata sa fie o prezenta activa si constructiva in cadrul procesului de redresare, obiectiv care se poate realiza numai prin unirea eforturilor clasei politice in scopul reprezentarii cat mai bune a interesului national. Dupa modul in care colaboreaza politicienii in perioada instituirii starii de urgenta pentru solutionarea problemelor tarii aceasta unire are sansa de a ramane la stadiul de deziderat, ceea ce condamna tara la o pozitie periferica in cadrul Uniunii si la afectarea tuturor categoriilor sociale cu urmari nefaste in plan economic, social si cultural. Actualul guvern monocolor, minoritar in Parlament, investit prin votul opozitiei(!), are o sarcina dificila de a conduce tara in plina criza sanitara si cu una economica ce este iminenta. Cu toate acestea, el nu este deschis in actul de guvernare la dialogul si compromisul cu celelalte partide politice parlamentare. Politicienii vin si pleaca, dar tara ramane. in consecinta, actorii politici au obligatia sa inteleaga ca lucrurile trebuie sa se schimbe cat mai rapid. Guvernantii, indiferent de culoarea lor politica, trebuie sa faca fata demnitatilor guvernamentale, sa renunte la conceptul „castigatorul ia tot” si la orgoliile ce guverneaza „conflictul intraexecutiv”, sa promoveze in dialogul politic un limbaj menit sa permita competitiei politice sa se desfasoare printr-un „conflict reglementat”.


In acest an vor avea loc alegeri locale si parlamentare, ceea ce inseamna ca aproape toti politicienii implicati in actul de decizie vor trece prin filtrul electoratului. Evenimente care vor putea contribui, atat cat este astazi posibil, la curatarea vietii politice de acei politicieni care practica politica „pentru a face din aceasta o sursa permanenta de venituri” in favoarea celor care o practica cu curaj, onestitate si din vocatie, care vadesc realism si echilibru in lupta politica. Sunt necesare, mai mult ca oricand, schimbari in compozitia clasei politice, neincrederea in fenomenul politic ajungand la cote ridicate. Recredibilizarea clasei politice este necesara si pentru a preintampina intarirea pozitiei unor formatiuni politice care se dezic de valorile care au facut posibila functionarea democratiei liberale si pentru a frana aparitia unor grupuri care promoveaza un nationalism gresit inteles ca surogat de patriotism. intreaga clasa politica romaneasca ar trebui sa inteleaga o realitate pe care teoria si practica politica o evidentiaza cu insistenta, si anume ca in lumea politica democratica nu avem de-a face cu o confruntare intre „bine” si „rau”, cel mai adesea fiind o confruntare intre „inacceptabil” si „tolerabil”, culoarea politicii nefiind nici neagra, nici alba, ci mai degraba gri.


Intr-o lume inclinata catre excese si in continua transformare, liderii politici ar trebui sa puna inaintea intereselor partizane interesele tarii si realizarea promisiunilor facute electoratului si sa isi aminteasca, din cand in cand, de ceea ce reputatul sociolog si teoretician al elitelor, Robert Michels, spunea inca de acum un secol: „La origine liderul nu este decat servitorul maselor”. Figura de stil extrem de sugestiva care ar trebui sa inspire si leadership-ul politic autohton. Cea care este chemata sa rezolve problemele tarii este clasa politica. Dar nu o clasa politica dezbinata de interese politicianiste, ci una deschisa catre dialog si toleranta. Nu putem sa asteptam ca altii sa actioneze in locul nostru, pentru ca nimic nu este mai pagubos decat sa astepti de la altii rezolvarea propriilor probleme.


In incheiere, mi se pare potrivit sa il citam pe reputatul politician si diplomat nord-american Henry Kissinger, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, care, intr-un recent editorial publicat in cotidianul „The Wall Street Journal”, afirma in legatura cu situatia din actuala perioada: „Intr-o lume divizata este necesar un guvern eficient si cu perspective indelungate pentru a fi depasite obstacolele fara precedent ca anvergura si de nivel mondial. Sustinerea increderii la nivel public este esentiala pentru solidaritatea sociala”. Desigur, mesajul de adreseaza in primul rand americanilor, dar el ar putea, la fel de bine, sa inspire si clasa noastra politica.

Comentarii

# ?????? date 8 June 2020 08:15 0

@ Considerați și că motivările deciziilor CCR ar trebui să conțină ,în preambul , ca formulă introductivă, trimiterea la articolul 47 ,alineat 1, din Constituție, ?

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 28.03.2024 – Bomba cu fas a lui Kovesi

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva