Ultimul raport GRECO privind Romania (click aici pentru a citi) nu este altceva decat o maculatura plina de contradictii logice si care nu a facut altceva decat sa preia propaganda asociatiilor activiste ale magistratilor (in special cu privire la SIIJ), ignorand argumentele mult mai solide ale entitatilor profesionale reprezentative, precum AMR, UNJR si APR. Aceasta este ideea centrala a punctului de vedere emis miercuri, 10 iulie 2019, de catre Centrul pentru Resurse Juridice, condus de Georgiana Iorgulescu (foto), fosta membra CSM din partea societatii civile.

Spre exemplu, GRECO tuna si fulgera impotriva sectiei speciale, chiar daca in acelasi raport Grupul de State Impotriva Coruptiei recunoaste ca SIIJ a trecut deja de filtrul Curtii Constitutionale a Romaniei, arata CRJ.

De asemenea, Centrul pentru Resurse Juridice pune in contrast modul netransparent in care functiona in cadrul DNA Serviciul de combatere a coruptiei din justitie cu reglementarile mult mai clare si mai transparente ce guverneaza acum Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie, sectie careia #rezistentii din magistratura si din strada ii cer insistent desfiintarea.

In plus, GRECO uita sa mentioneze cele 3.000 de dosare pe care Directia Nationala Anticoruptie li le-a deschis din oficiu unor magistrati (inclusiv cu privire la solutiile adoptate de acestia) si le-a tinut la sertar ani in sir, mai arata CRJ, care invoca in acest sens raportul Inspectiei Judiciare pe care Lumea Justitiei vi l-a prezentat in serialul „Magistratura sub cizma DNA” (click aici pentru a citi).

Redam punctul de vedere al Centrului pentru Resurse Juridice:

„In precedentul Raport (ad hoc) adoptat de GRECO in 23 martie 2018, acesta recomanda abandonarea crearii noii sectii speciale. La baza acestei inedite recomandari de abandonare stateau urmatoarele argumente:

1) Paragraful 33 sustine ca nu s-au primit informatii convingatoare care sa sprijine crearea acestei sectii, desi, in nota de subsol nr. 28 se face referire la decizia Curtii Constitutionale a Romaniei prin care aceasta, in cadrul controlului de constitutionalitate conchidea, ca 'sectia este o garantie si o protectie a principiului independentei sistemului judiciar, ca ar oferi o protectie impotriva presiunilor si abuzurilor decurgand din plangeri penale arbitrare'.

2) Acelasi paragraf contine doua teze care se anuleaza reciproc din punct de vedere al unei constructii logice. Astfel, (i) pe de o parte se sustine ca nu au existat date sau evaluari care sa demonstreze existenta unei probleme structurale in justitie care sa justifice infiintarea unei astfel de sectii (desi este de notorietate faptul ca in cadrul DNA exista un serviciu de investigare a infractiunilor din justitie; nu a fost adusa la cunostinta opiniei publice componenta acestei sectii si nici actul prin care a fost infiintata); pe de alta parte se sustine (ii) ca exista un numar prea mic de personal pentru solutionarea cazurilor, facandu-se referire, de pilda, la faptul ca in anul 2017 au fost aproximativ 3500 de plangeri penale formulate impotriva judecatorilor si procurorilor.

3) O afirmatie extrem de grava este cea de la paragraful 34: exista temeri ca aceasta sectie ar putea fi usor utilizata in mod abuziv pentru a se elimina cauzele tratate de parchete specializate sau pentru a interfera in cauzele importante/sensibile in cazul in care reclamatiile impotriva unui magistrat au fost depuse incidental in acea cauza, deoarece ar intra automat in comptenta noii sectii. Raportul nu dezleaga misterul acestei temeri existente in societate si nici procesul logico-juridic prin care o astfel de temere se traduce la nivel concret, prin trimiteri exprese la texte de lege atat de periculoase. Nu rezulta, de altfel, nici care sunt articolele de lege care pot conduce, indubitabil, la utilizarea abuziva a noii sectii. Daca raportul are in vedere parerile Forumului Judecatorilor din Romania, ale Asociatiei Miscarea pentru Apararea Statutului Procurorilor sau ale Asociatiei Initiativa pentru Justitie, ar fi trebuit sa aiba in vedere si parerile opuse, argumentate solid, formulate de Asociatia Magistratilor din Romania, Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania si ale Asociatiei Procurorilor din Romania.

Drept urmare, se declara apoteotic ca aceasta sectie trebuie sa fie abandonata.

In Raportul de follow-up referitor la Raportul ad hoc privind Romania, adoptat in 21 iunie 2019, cu privire la aceeasi sectie:

4) La paragraful 25, GRECO reaminteste ca 'a evaluat crearea sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie (...), a fost vazuta ca o anomalie a cadrului institutional existent, care ar putea conduce la conflicte de competenta si ar putea fi folosita necorespunzator si supusa unei ingerinte nejustificate in procesul de justitie penala'. Nu a reiesit, din lecturarea ambelor rapoarte, cum anume s-a facut evaluarea, respectiv care au fost criteriile de natura obiectiva avute in vedere, articolele de lege periculoase pentru „folosirea necorespunzatoare” a sectiei ori care permit „ingerinte nejustificate” in procesul penal. In ceea ce priveste conflictele de competenta, acestea, cu siguranta, vor fi solutionate conform regulilor generale ale regulatorului de competenta, fie ca vorbim de Romania ori alta tara membra CoE, fara a pricinui mare necaz urmaririi penale.

Un privitor obiectiv ar putea vedea, in peisajul Ministerului Public autohton:

Directia Nationala Anticoruptie (DNA) infiintata, initial, complet in afara Ministerului Public si, ulterior, organizata ca structura autonoma in cadrul acestuia, cu personalitate juridica, procurorul-sef fiind ordonator secundar de credite. Pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 207/2018, conditiile de acces in DNA pentru procurori prevedeau o vechime minima de 6 ani (asa incat aveau vocatie inclusiv procurorii de la parchete de pe langa judecatorii) si sustinerea unui interviu.

Ulterior, prin Legea nr. 207/2018 s-a impus conditia participarii la un concurs, iar vechimea a crescut de la 6 ani la 8 ani si, mai apoi, prin OUG 92/2018, la 10 ani. In ceea ce priveste legalitatea si temeinicia rechizitoriilor ori plangerile cu privite la actele si masurile procurorilor, asupra acestora se pronunta, cel mult procurorul sef al DNA. Niciodata Procurorul General al PICCJ.

Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) functioneaza in cadrul Parchetului de pe langa ICCJ, ca structura specializata. Procurorul sef al DIICOT este ordonator tertiar de credite. Conditiile de vechime au urmat aceeasi evolutie ca si la DNA, respectiv de la 6 ani la 10 ani, iar modalitatea de accedere a fost si a ramas interviul. In ceea ce priveste rechizitoriile sau plangerile formulate, ultimul cuvant il are, si in acest caz, procurorul sef DIICOT, si nu Procurorul General al PICCJ.

In cazul ambelor structuri, numirile in functiile de conducere, conform art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, se fac de catre Presedintele Romaniei, cu avizul sectiei de procurori a CSM, la propunerea Ministerului Justitiei.

Sectia de investigare a infractiunilor din justitie (SIIJ) functioneaza in cadrul Parchetului de pe langa ICCJ, avand competenta exclusiva de a afectua urmarirea penala pentru infractiunile savarsite de judecatori si procurori. Nu este permisa delegarea ori detasarea. Conditiile de incadrare in aceasta sectie presupun o vechime de 18 ani in functia de procuror, grad profesional de cel putin curte de apel si parcurgerea unui concurs (inclusiv interviu transmis in direct) in fata unei comisii compuse din 3 judecatori CSM (cu grad profesional de curte de apel, cel putin), un procuror din cadrul CSM (cu grad profesional corespunzator judecatorilor) si procurorul sef-sectie.

In ceea ce priveste procurorul sef al SIIJ, acesta este numit de plenul CSM, in baza unui concurs sustinut in fata unei comisii descrise anterior.

In concluzie, unde anume este anomalia in cadrul sistemului Ministerului Public? O sectie in cadrul acesteia ori o structura autonoma?

De asemenea, modalitatea de numire in functiile de conducere si de executie in cadrul SIIJ implica doar Consiliul Superior al Magistraturii, fara ingerinte din partea factorului politic (fie acesta Ministrul Justitiei ori Presedintele Romaniei), ceea ce confera garantii suficiente in ceea ce priveste independenta sectiei. Experienta necesara de 18 ani in parchet este, de asemenea, o garantie a echilibrului si a unei temeinice formari profesionale. Cu toate acestea, s-au pus oprelisti permanente din partea procurorilor (si nu numai) din cadrul CSM in ceea ce priveste operationalizarea sectiei, ajungandu-se pana la boicotarea sedintelor Plenului Consiliului de catre acestia din urma, comportament ce ar trebui sa aiba consecinte cel putin diciplinare.

Conform declaratiilor date de catre fostul procuror-sef al SIIJ, 'de la data la care a devenit operationala, Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie a preluat 1.422 de dosare, aflate in curs de solutionare, din care 70% au fost inregistrate ca urmare a unor sesizari din oficiu. Dosare cu o vechime in sistem de cel putin doi ani si care erau lasate in nelucrare. Majoritatea sesizarilor din oficiu sunt in legatura directa de cauzalitate cu solutiile pronuntate de magistrati, in special judecatori, in dosarele instrumentate de acestia si indiferent de materia in care s-a judecat cauza - civil sau penal. Prin procedura de operationalizare a sectiei si prin transferul dosarelor de la diferite unitati de parchet la aceasta sectie, au fost inchise peste 3.000 de dosare care vizau judecatori si procurori care nu erau solutionate. Insasi instituirea unui cadru institutional corect a avut ca prim efect eliminarea a 3.000 de elemente care afectau independenta judecatorilor si procurorilor'.

Probabil ca expertii GRECO nu au fost informati cu privire la faptul ca 3.000 de dosare vizand magistrati au stat in nelucrare la DNA ori alte parchete si, in mod subit, odata cu operationalizarea noii sectii, au fost inchise si nici asupra faptului ca, in cazul dosarelor preluate, 70% au fost sesizari din oficiu (deci nu facute de parti nemultumite) cu o vechime de 2 ani si care vizau inclusiv solutii pronuntate.

Publicarea Raporului Inspectiei Judiciare cu privire la respectarea principiilor generale care guverneaza activitatea Autoritatii Judecatoresti in cauzele de competenta Directiei Nationale Anticoruptie vizand magistrati sau in legatura cu acestea are potential de a face lumina cu privire la teama teribila a unei parti din sistemul judiciar cu privire la infiintarea acestei sectii. Vor fi, astfel, de interes modalitatile de afectuare a actelor de urmarire penala, cooperarea cu structurile de informatii, mandatele de interceptare date in cauze, daca judecatorii care erau subiecti ai acestor dosare intrau mai degraba (ori din contra) in dosare de competenta DNA etc.

Numai dupa lamurirea si nu acoperirea acestor intrebari legitime Romania, asemenea altor tari membre GRECO, isi poate lua o perioada de gratie pentru analizarea profunda a sistemului judiciar si implementarea masurilor necesare unei reale independente a sistemului judiciar”.