Romanii care nu vor sa se lase calcati in picioare de stat sub pretextul pandemiei au la dispozitie o serie de mecanisme legale prin care sa atace in instanta actele prin care le sunt incalcate drepturile si libertatile, a amintit miercuri, 22 septembrie 2021, judecatoarea Dana Girbovan (foto), presedinta Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania.

Girbovan a vorbit intr-un interviu pentru Evenimentul Zilei despre restrictiile pandemice, dintre care cea mai recenta este asa-numitul „certificat verde” sau „certificat digital”. Presedinta Curtii de Apel Cluj a dat de inteles ca aceasta masura este una disproportionala in raport cu scopul urmarit, din moment ce invadeaza viata privata, iar statul nu garanteaza in niciun fel ca datele colectate cu ocazia eliberarii acestor documente vor fi stocate in siguranta, fara riscul de a fi folosite abuziv de catre autoritati sau de oricine altcineva.

In acelasi context, sefa UNJR a subliniat ca vaccinarea nu poate fi obligatorie, din moment ce orice persoana are libertatea fundamentala de a dispune cum doreste de propriul corp si mai ales nu exista fundament stiintific pentru vaccinarea in masa, din moment ce s-a dovedit ca vaccinarea nu doar ca nu ofera o protectie reala in fata coronavirusului, dar si aduce riscuri insuficient studiate.

Concluzionand, judecatoarea Girbovan a insistat pe importanta luptei pentru drepturi si libertati, avertizand ca statul aproape niciodata nu va da de bunavoie inapoi un drept sau o libertate pe care le-a luat-o cetatenilor.

Iata afirmatiile Danei Girbovan pentru EVZ.ro (vezi video):

„Chestiunea este extrem de importanta si produce multiple efecte, inclusiv in plan juridic. (...) Chestiunea aceasta este in primul rand o chestiune ce tine de viata privata si de la asta trebuie pornit.

Dau un exemplu care poate parea exagerat: in foarte multe state, se discuta acum despre dreptul de a asista o persoana la sinucidere, despre dreptul de a avea moartea asistata... Practic, omul are dreptul de a decide cu privire la propria sanatate, la propria viata. Oricum il avea, dar mai nou se pare ca multe state doresc acum inclusiv sa ajute persoanele sa moara.

Acum: pornind de la acest principiu al unui drept fundamental al fiecarei persoane de a decide asupra propriului corp, decizia de a te vaccina sau nu este una foarte personala, pentru ca implica o analiza foarte personala a riscurilor vizavi de sanatatea fiecarei persoane: iti asumi riscurile unei boli pe care o cunosti si vezi cat de grava poate sa devina sau iti asumi riscurile vaccinarii, ale carei riscuri le cunosti doar partial.

Si atunci, avand in vedere ca este o chestiune care are efecte directe asupra sanatatii si vietii fiecarui cetatean, este o decizie personala, care trebuie sa apartina persoanei, si nu statului. Din punct de vedere al statului, modalitatea prin care [statul] justifica aceasta implicare este aceea de a proteja celelalte persoane, pentru ca niciun drept fundamental nu este neaparat absolut, cata vreme aduce atingere dreptului altor persoane.

In momentul in care s-a dovedit ca persoanele vaccinate pot sa transmita virusul, deja aceasta teorie nu mai este valabila. Si ne intoarcem la fundamentul dreptului a alege liber si mai ales complet informat cu privire la acest aspect.

Categoric da (n.r. ca certificatul verde aduce atingere drepturilor si libertatilor). Dar nici nu cred ca este asumat altfel. Problema care se pune este daca este justificata si daca este proportionala aceasta masura. Si se nasc o serie de intrebari legitime, care ar trebui dezbatute si la nivel de societate (inclusiv in presa), dar si la nivel de decidenti politici. Pentru ca nu este normal doar sa anunti populatia si sa transmiti acest sentiment de frica si constrangere. Nu asta este rolul statului: sa oblige oamenii prin frica sa faca ceva. Acest lucru nu este specific sistemelor democratice, ci dictaturilor.

De aceea, obligatia statului este de a informa complet populatia, de a raspunde tuturor intrebarilor pe care cetatenii le au, pentru ca sunt legitime. De exemplu: cine colecteaza aceste date cu caracter personal? Daca se va impune aceasta obligatie pentru a merge la un restaurant. Sunt persoane care merg o data sau de doua ori pe zi la un restaurant. Se creeaza un circuit al locurilor in care merge fiecare persoana? La ora 10 la spital, la ora 12 la restaurant, la ora 14...? Da sau nu? Adica este important. Este aceasta metadata, cu care faci practic o harta a fiecarei persoane.

Bun: pandemia va trece. Datele [colectate] raman. Daca raman, in custodia cui? Ce garantii sunt ca nu vor ramane si ca nu vor fi folosite ulterior pentru a creste controlul statului asupra cetateanului?

Din pacate, nu avem nici educatia necesara, nici constiinta libertatii noastre. Unii dintre noi nu ne-am nascut in libertate si poate aceia dintre noi care nu ne-am nascut in libertate o putem pretui acum mai mult. Pentru ca cunoastem semnele pierderii libertatii. O persoana care a crescut intr-o asa-numita libertate (ceea ce a perceput ea ca fiind o libertate) nu are constiinta severitatii si a ceea ce inseamna de fapt un sistem in care drepturile fiecarui individ nu sunt respectate. Pentru ca asta este deosebirea esentiala: ale fiecarui individ; nu ale tuturor indivizilor. Fiecare om din aceasta tara are dreptul sa fie liber, are dreptul sa-i fie respectate, ocrotite si garantate toate drepturile si libertatile sale fundamentale – sigur: in conditiile constitutionale.

Nu intelegem substanta acestui concept, din pacate. Dar problema nu mai este doar a Romaniei, ci tinde sa devina una globala, in care se accepta cu foarte mare usurinta aceste restrangeri, care prin definitie ar trebui sa fie temporare, dar istoria ne invata ca nu sunt temporare. Odata ce ai pierdut un drept, odata ce ai pierdut o libertate, statul de regula nu da inapoi de bunavoie. Pentru ca se perpetueaza atat de mult in timp, incat devine o normalitate si se perpetueaza ca atare.

De aceea, este important sa chestionam, sa punem sub semnul intrebarii, sa atacam in justitie sau prin astfel de discutii – la nivel de societate civila, la nivel de presa – orice pare a fi o atingere nejustificata sau neproportionata a libertatii individuale. (...)

In raporturile dintre un cetatean si stat (oricine conduce acest stat – este irelevant), statul este cel puternic si are in spate un intreg aparat care poate sa devina represiv, iar cetateanul este cel slab. Daca acest cetatean slab va renunta la armura pe care i-o da tot acest sistem constitutional al drepturilor si libertatilor fundamentale, va fi victima sigura a statului – daca nu azi, atunci maine, poimaine sau intr-o zi sigur va deveni acest lucru. De aceea este o crima sa taci, sa nu vorbesti, sa nu te aperi, sa nu-ti aperi libertatea ta si, pana la urma, a copiilor tai. Iar lucrurile acestea nu sunt doar la nivel de principiu.

Acest certificat (n.r. certificatul verde / digital) este emis in baza unui act normativ – care este fie hotarare de Guvern, fie ordonanta de urgenta, fie lege. Intr-un sistem democratic de drept (asa cum este si trebuie sa fie Romania), fiecare din aceste acte are o cale de atac la care trebuie sa apeleze fiecare cetatean care considera ca vreun drept sau vreo libertate este incalcata. Sunt actiunile in contencios administrativ, ordonantele Guvernului pot fi si ele atacate (n.r. la CCR). La fel si in Parlament, atunci cand se emit legi, exista Curtea Constitutionala, care poate sa decida cu privire la constitutionalitatea acestor legi. Iar deasupra tuturor se afla Curtea Europeana de Justitie si Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Acesta este sistemul de drept pe care il avem in acest moment (cu ierarhia pe care am prezentat-o) si acesta este sistemul la care trebuie sa apelam intr-un stat de drept si intr-o democratie”.