INALTA CURTE INCHIDE DOSARELE DEZGROPATE – S-a facut dreptate, gata cu santajul la alesii Romaniei. Nu mai pot fi judecate dosarele de abuz in serviciu in care DNA calcula prescriptia raportandu-se la data la care se producea ultimul prejudiciu, pentru a le reactiva chiar si la peste 15 ani de la savarsirea faptei. Inalta Curte a decis prin RIL: “Momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie este cel in care s-a produs prima paguba sau s-a obtinut primul folos patrimonial” (Decizia)

Scris de: George TARATA

03.05.2019 18:45
Vizualizari: 9738

Inalta Curte de Casatie si Justitie a motivat o decizie de o importanta majora, cu efecte uriase asupra dosarelor de abuz in serviciu. Este vorba despre decizia prin care a fost solutionat recursul in interesul legii formulat de PICCJ in legatura cu data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale, in cazul infractiunilor simple a caror latura obiectiva presupune producerea unei pagube sau realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp.

Problema a fost solutionata de Completul ICCJ competent sa judece recursul in interesul legii - condus de vicepresedintele Inaltei Curti Iulian Dragomir (foto dreapta) - prin Decizia nr. 5 din 11 februarie 2019, a carei motivare era asteptata de un intreg sistem. Iata ca motivarea a fost publicata in Monitorul Oficial joi, 2 mai 2019, iar Decizia ICCJ, pe care Lumea Justitiei o prezinta in exclusivitate, pune practic punct santajului la alesii Romaniei si la functionarii publici. Asta intrucat Inalta Curte a stabilit ca termenul de prescriptie in cazul infractiunilor de abuz in serviciu curge de la data comiterii primei pagube sau a obtinerii primului folos patrimonial, nu de la data ultimului prejudiciu asa cum calcula DNA pentru a reactiva dosarele chiar si la peste 15 ani de la savarsirea faptei.


Inainte de a prezenta importanta decizie ICCJ, precizam ca ea a fost luata de un complet format din urmatorii judecatori de la Sectia penala, Sectiile civile si Sectia de contencios administrativ si fiscal ale instantei supreme (vezi facsimil):

-Iulian Dragomir;

-Daniel Gradinaru;-

-Laura Mihaela Ivanovici;

-Eugenia Voicheci;

-Corina Corbu;

-Geanina Cristina Arghir;

-Leontina Serban;

-Alexandra Iuliana Rus;

-Ionut Mihai Matei;

-Luciana Mera;

-Ana Hermina Iancu;

-Lucia Tatiana Rog;

-Maricela Cobzariu;

-Marius Dan Foitos;

-Lavinia Valeria Lefterache;

-Sandel Lucian Macavei;

-Valentin Horia Selaru;

-Dan Andrei Enescu;

-Rodica Aida Popa;

-Nina Ecaterina Grigoras;

-Mihaela Tabarca;

-Rodica Zaharia;

-Mirela Politeanu;

-Gheza Attila Farmathy;

-Madalina Elena Grecu.


ICCJ: Momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale nu poate fi extins pana la data producerii definitive a pagubei sau pana la data realizarii definitive a folosului patrimonial”

Astfel, ICCJ arata ca in cazul infractiunilor de abuz in serviciu si folosirea functiei pentru favorizarea unor persoane momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale este cel in care s-a produs prima paguba sau s-a obtinut primul folos patrimonial. Instanta suprema explica faptul ca doar in acest fel sunt intrunite toate conditiile cerute de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in configuratia sa tipica, acesta fiind momentul in care fapta savarsita a produs rezultatul cerut de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in forma tip. De asemenea, ICCJ subliniaza ca momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale nu poate fi extins pana la data producerii definitive a pagubei sau pana la data realizarii definitive a folosului patrimonial.

Nu in ultimul rand, instanta suprema aminteste dreptul unei persoane care a comis o infractiune de a nu mai fi trasa la raspundere penala daca s-a implinit un termen si obligatia organelor judiciare de a aplica pedeapsa corespunzatoare celui care a savarsit o infractiune intr-un termen rezonabil. In caz contrar, calcularea termenului de prescriptie de la data producerii definitive a pagubei sau de la data realizarii definitive a folosului patrimonial ar presupune prelungirea in mod excesiv, artificial si nejustificat a termenului de prescriptie, dupa momentul la care a incetat actul de conduita care a dat nastere infractiunii. Totodata, Inalta Curte atrage atentia ca daca s-ar accepta calcularea termenului de prescriptie de la data producerii definitive a pagubei sau de la data realizarii definitive a folosului patrimonial instantele s-ar afla in situatia de a nu mai putea judeca faptele comise ori de a putea pronunta o hotarare cu privire la aceasta, pe motiv ca nu s-a produs inca definitiv paguba sau prejudiciul final.

Iata fragmente din Decizia ICCJ pe care o atasam integral la finalul articolului:

Cu privire la dezlegarea problemei de drept sesizate, Inalta Curte de Casatie si Justitie — Completul competent sa judece recursul in interesul legii retine urmatoarele:

Problema de drept ridicata in recursul in interesul legii, cu care a fost sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie, implica stabilirea datei savarsirii infractiunii, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale, in cazul infractiunilor simple (constand intr-o singura actiune sau inactiune) a caror latura obiectiva presupune producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp, respectiv daca aceasta este data actului de executare sau data finalizarii producerii pagubei/realizarii folosului, ulterioara actului de executare.

Termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru o infractiune incepe sa curga (ca regula) de la data savarsirii infractiunii, astfel incat se impune identificarea momentului la care se considera a fi savarsita o infractiune.

In acest sens, conform dispozitiilor art. 174 din Codul penal, legea stabileste ca: 'Prin savarsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora in calitate de coautor, instigator sau complice.'

Referitor la momentul consumarii infractiunii, s-a aratat ca: 'o infractiune tip se considera consumata atunci cand toate conditiile din continutul incriminarii sunt intrunite, adica atunci cand fapta, in obiectivitatea sa concreta, corespunde perfect obiectivitatii juridice din textul incriminator' (Vintila Dongoroz, Drept penal, Reeditarea editiei din 1939, Asociatia Romana de Stiinte Penale, Bucuresti, 2000, p. 241); 'infractiunea fapt consumat se realizeaza atunci cand activitatea infractionala prezinta toate conditiile cerute de lege pentru existenta infractiunii in configuratia tipica a acesteia. Infractiunea se consuma in momentul in care fapta savarsita produce rezultatul tipic, potrivit legii, pentru existenta infractiunii in forma tip' (Costica Bulai, Bogdan N. Bulai, Manual de drept penal, Partea generala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 438); 'consumarea infractiunii are loc in momentul in care sunt intrunite toate elementele constitutive ale acesteia, cu alte cuvinte atunci cand se realizeaza o perfecta coincidenta intre fapta concret savarsita de autor si modelul-tip descris in norma de incriminare' (Florin Streteanu, Tratat de drept penal, Partea generala, volumul I, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 666).

Asadar, data la care se considera savarsita o infractiune (implicit momentul de la care incepe sa curga, ca regula, termenul de prescriptie a raspunderii penale raportat la aceasta) este data de la care fapta concret comisa dobandeste relevanta penala, dupa caz: momentul consumarii sau chiar si momentul de la care se poate retine comiterea tentativei respectivei infractiuni. In acest ultim caz, desigur, sunt avute in vedere doar ipotezele incriminarilor in raport cu care tentativa este posibila si (in plus) relevanta penal (incriminata/pedepsibila) — caci in art. 174 din Codul penal legiuitorul se refera la '(...) faptele pe care legea le pedepseste (...) ca tentativa'.

Totodata, art. 154 din Codul penal prevede termenele de prescriptie a raspunderii penale, stabilind ca aceste termene incep sa curga de la data savarsirii infractiunii:

-in cazul infractiunilor continue, termenul curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii;

-in cazul infractiunilor continuate, de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar in cazul infractiunilor de obicei, de la data savarsirii ultimului act;

-in cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale incepe sa curga de la data savarsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza in raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.

Dupa cum se poate observa, momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale este in directa legatura cu calificarea concreta a faptei, deci cu stabilirea naturii juridice a infractiunii ca fiind simpla, continua, continuata sau progresiva.

Obiectul prezentului recurs in interesul legii vizeaza exclusiv infractiunile simple ce constau intr-o singura actiune sau inactiune, care prezinta particularitatea producerii unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp. Drept urmare, pentru a stabili data savarsirii acestei infractiuni, implicit, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale, Inalta Curte de Casatie si Justitie are in vedere doar acest tip de infractiune.

In ceea ce priveste calificarea infractiunilor de inselaciune comise prin mai multe acte materiale, la care se refera unele dintre hotararile definitive atasate prezentului recurs in interesul legii, aceasta a fost stabilita in functie de particularitatile fiecarei cauze in parte, nefiind rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca in acest recurs in interesul legii sa stabileasca daca, in spetele citate, incadrarea juridica a faptelor a fost sau nu corecta si care dintre formele unitatii infractionale ar fi trebuit retinute.

Data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale, in cazul infractiunilor simple a caror latura obiectiva presupune producerea unei pagube/realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp, va fi stabilita in urma analizei argumentelor logico-juridice care au determinat statuarea unei anumite date a inceperii termenului de prescriptie a raspunderii penale in cazul altor forme ale unitatii de infractiuni. In consecinta, pentru identificarea datei de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunii simple, Inalta Curte va analiza modul de reglementare a acestuia si ratiunea pentru care legiuitorul a ales una sau alta dintre solutiile prevazute de cod in cazul altor forme ale unitatii infractionale.

Deosebirile existente intre infractiunea simpla si infractiunea continua, continuata si progresiva, chiar si atunci cand aceasta presupune producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp, sunt evidente:

a) infractiunea simpla, sub raport obiectiv, se caracterizeaza printr-o activitate unica, ce produce rezultatul tipic si nu cunoaste un moment al epuizarii distinct de cel al consumarii, infractiunea fapt epuizat fiind posibila doar la infractiunile continue, continuate, progresive si la cele de obicei (V. Dongoroz, Drept penal, Bucuresti, 2000, pag. 244, reeditare curs 1939; V. Papadopol, Formele unitatii infractionale in dreptul penal roman, Bucuresti 1992, pag. 34; C. Bulai, Manual de drept penal, Bucuresti 1999, pag. fila 411, C. Mitrache, Drept penal roman, Bucuresti 1994, pag. 109);

b) infractiunea continua implica o continuitate la nivelul actiunii sau al inactiunii care constituie elementul material al laturii obiective, in timp ce in cazul infractiunilor simple care produc pagube succesive sau genereaza foloase patrimoniale succesive nu exista o asemenea continuitate. In cazul primei infractiuni, subiectul insusi lasa sa continue actul de conduita. Tocmai in considerarea faptului ca subiectul are posibilitatea de a pune capat actului sau de conduita, dar alege sa lase sa ii continue efectele, legiuitorul a stabilit, potrivit art. 154 alin. (3) din Codul penal, ca, in cazul infractiunilor continue, termenul de prescriptie a raspunderii penale curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii;

c) infractiunea continuata presupune, potrivit art. 35 alin. (1) din Codul penal, savarsirea la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni. Infractiunea continuata, cauza de majorare a pedepsei, implica o reiterare a actiunii sau a inactiunii, spre deosebire de infractiunile examinate in prezentul recurs in interesul legii, care presupun numai o producere succesiva a pagubei ori o obtinere succesiva a folosului patrimonial. In considerarea repetarii actului de conduita intr-o forma care intruneste toate elementele de tipicitate ale unei infractiuni, conform art. 154 alin. (3) din Codul penal, in cazul infractiunilor continuate, termenul de prescriptie a raspunderii penale curge de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni;

Spre deosebire de infractiunea continuata, in cazul infractiunilor simple care produc pagube succesive sau genereaza foloase patrimoniale succesive, nu exista actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni savarsite la diferite intervale de timp si in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale.

d) partea generala a Codului penal nu cuprinde nicio dispozitie privitoare la infractiunea progresiva. In partea speciala a Codului penal sunt incriminate infractiuni progresive, iar elementele de tipicitate ale acestei forme a unitatii infractionale au fost identificate prin analiza continutului lor si generalizarea elementelor comune.

Astfel, infractiunea progresiva este definita ca fiind infractiunea a carei latura obiectiva, dupa ce a atins momentul consumarii corespunzator unei anumite infractiuni, se amplifica progresiv, fie prin agravarea urmarii produse, fie prin producerea de noi urmari vatamatoare, corespunzatoare unei infractiuni mai grave. In acest caz, rezultatul infractiunii se amplifica in timp, desi actul de conduita al subiectului a incetat. Spre deosebire de infractiunea continua, la care subiectul, avand posibilitatea sa puna capat conduitei sale, nu o face, in cazul infractiunii progresive rezultatul se amplifica in timp, de regula independent de vointa subiectului. Elementul material al infractiunii progresive este identic cu acela al infractiunii de baza, constand in actiunea sau inactiunea constitutiva a acesteia.

Pentru ca amplificarea rezultatului sa dea nastere infractiunii progresive este necesar, pe de o parte, ca posibilitatea amplificarii urmarilor sa rezulte din cuprinsul textului de incriminare si, pe de alta parte, ca rezultatul amplificat sa atribuie faptei care l-a produs o incadrare juridica deosebita, mai grea decat aceea pe care i-o conferea rezultatul initial.

Potrivit art. 154 alin. (3) din Codul penal, in cazul infractiunii progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale incepe sa curga de la data savarsirii actiunii sau inactiunii, dar se calculeaza in raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.

In concluzie, fata de cele ce preceda, prin dispozitiile art. 154 din Codul penal, legiuitorul a stabilit data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale, in cazul unor forme ale unitatii infractionale, atat in raport cu conduita subiectului, cat si cu intrunirea elementelor de tipicitate ale infractiunii (data ultimului act de executare in cazul infractiunilor continuate, data la care conduita a incetat in cazul infractiunii continue si data la care conduita a produs primul rezultat de natura sa incadreze fapta in ilicitul penal, in cazul infractiunii progresive).

Desi nu implica incadrarea juridica intr-o alta infractiune, mai grava, infractiunile simple care produc pagube succesive sau genereaza foloase patrimoniale succesive, intr-un interval de timp, prezinta asemanari cu infractiunile progresive, prin amplificarea urmarii produse, care poate determina retinerea unei forme agravate (cu titlu de exemplu, incidenta dispozitiilor legale privitoare la faptele care au produs consecinte deosebit de grave — art. 256 din Codul penal pentru infractiunea de inselaciune si art. 309 din Codul penal pentru infractiunea de abuz in serviciu).

Aceasta perspectiva este apropiata de modul in care fostul Tribunal Suprem a inteles sa interpreteze notiunea de 'data a savarsirii infractiunii'. Astfel, prin Decizia de indrumare nr. 1 din 20 iunie 1987 a Plenului Tribunalului Suprem, s-a stabilit ca, in cazul infractiunilor cu urmari progresive ori ale caror consecinte nu se produc imediat dupa executarea actiunii sau inactiunii de catre autor, instantele care au considerat ca 'data savarsirii infractiunii este aceea a producerii rezultatului, cand elementele constitutive ale faptei penale sunt in intregime intrunite', nu au interpretat corect legea, intrucat 'fapta trebuie considerata savarsita la data executarii actiunii sau inactiunii ce caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii, indiferent de momentul producerii rezultatului'.

Prin aceeasi decizie s-a stabilit ca: 'In cazurile cand legea penala prevede ca anumite efecte juridice se produc in raport cu data savarsirii infractiunii, prin aceasta expresie se intelege data actului de executare ce caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii, iar nu data consumarii acesteia prin producerea rezultatului.'

Este important de precizat aici ca, spre deosebire de ipoteza avuta in vedere de fostul Tribunal Suprem, care viza infractiunile cu urmari progresive, in care exista o prima actiune care permitea tragerea la raspundere penala a persoanei vinovate si, implicit, curgerea termenului de prescriptie a raspunderii penale de la data executarii actiunii sau inactiunii ce caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii, in cazul infractiunilor a caror latura obiectiva implica producerea unei pagube/realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp si pentru care nu este incriminata tentativa, data actiunii sau inactiunii nu se poate identifica cu data savarsirii infractiunii si, in egala masura, cu momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale, in conditiile in care, la acest moment, nu exista o infractiune aflata cel putin in faza unei tentative pedepsibile.

In consecinta, in cazul infractiunilor de: abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 din Codul penal, folosirea functiei pentru favorizarea unor persoane, prevazuta de art. 301 din Codul penal, momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale este cel in care s-a produs prima paguba sau s-a obtinut primul folos patrimonial, intrucat doar atunci sunt intrunite toate conditiile cerute de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in configuratia sa tipica, acesta fiind momentul in care fapta savarsita a produs rezultatul cerut de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in forma tip.

Prin urmare, atunci cand infractiunea comisa este o infractiune de rezultat sau de pericol concret, daca, in caz concret, urmarea tipica (corespunzatoare stadiului de infractiune consumata) se produce la o oarecare distanta in timp fata de momentul desfasurarii (si incetarii comiterii) elementului material, momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale este momentul consumarii (data producerii primei urmari relevante penal/primul moment de la care fapta se poate incadra juridic drept infractiune).

Momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale nu poate fi extins pana la data producerii definitive a pagubei sau pana la data realizarii definitive a folosului patrimonial.

In primul rand, astfel cum s-a aratat anterior, potrivit art. 154 din Codul penal, curgerea termenului de prescriptie este legata de data actului de conduita, or infractiunea simpla nu cunoaste un moment al epuizarii, distinct de cel al consumarii, infractiunea fapt epuizat fiind posibila doar la infractiunile continue, continuate, progresive si la cele din obicei.

Pe de alta parte, avand in vedere natura institutiei prescriptiei penale, care presupune, in primul rand, un drept al unei persoane care a comis o infractiune, aceasta beneficiind de posibilitatea de a nu mai fi trasa la raspundere penala daca s-a implinit un termen si, in al doilea rand, faptul ca aceasta institutie de drept penal instituie o obligatie de rezultat in sarcina statului, reprezentat prin organele judiciare, de a stabili raspunderea penala si de a aplica pedeapsa corespunzatoare celui care a savarsit o infractiune, intr-un termen rezonabil, nu poate fi acceptat punctul de vedere, care propune calcularea termenului de prescriptie de la data producerii definitive a pagubei sau de la data realizarii definitive a folosului patrimonial, intrucat acest lucru ar presupune prelungirea in mod excesiv, artificial si nejustificat a termenului de prescriptie, dupa momentul la care a incetat actul de conduita care a dat nastere infractiunii.

In aceste conditii, prin calcularea termenului de prescriptie de la data producerii definitive a pagubei sau de la data realizarii definitive a folosului patrimonial, s-ar admite ca in cazul infractiunilor simple legiuitorul a dorit sa instituie un tratament mai putin favorabil decat cel aplicabil infractiunii progresive (tip) care, in principiu, presupune schimbarea incadrarii juridice dintr-o infractiune initiala mai usoara intr-o infractiune mai grava.

In alta ordine de idei, daca s-ar accepta solutia propusa de parchet, instanta ar putea fi impiedicata sa judece fapta comisa sau sa pronunte o hotarare cu privire la aceasta, pe considerentul ca pana la data judecatii nu s-a finalizat integral procesul de amplificare a urmarii imediate (de pilda, ca nu s-a produs inca definitiv paguba/prejudiciul final), cu alte cuvinte, pe motiv ca procesul de amplificare (progresiva) a urmarii imediate a infractiunii este inca in curs de desfasurare.

In concluzie, se constata ca, in cazul infractiunilor ce constau intr-o singura actiune sau inactiune si a caror latura obiectiva implica producerea unei pagube/realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp, data savarsirii infractiunii si, implicit, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale nu poate fi alta decat momentul aparitiei primei pagube ori al obtinerii primului folos necuvenit, acest moment fiind cel care permite incadrarea faptei comise drept infractiune.

Prin urmare, avand in vedere obiectul sesizarii, in considerarea celor expuse, in interpretarea si aplicarea art. 174, cu referire la art. 154 alin. (2) teza I din Codul penal, se va stabili ca:

Prin data savarsirii infractiunii si, implicit, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunilor simple a caror latura obiectiva implica producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp se intelege momentul aparitiei primei pagube ori al obtinerii primului folos necuvenit.

Inalta Curte de Casatie si Justitie in numele legii decide:

Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in interpretarea si aplicarea art. 174, cu referire la art. 154 alin. (2) teza I din Codul penal, stabileste ca:

Prin data savarsirii infractiunii si, implicit, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunilor simple a caror latura obiectiva implica producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp se intelege momentul aparitiei primei pagube ori al obtinerii primului folos necuvenit”.


Comentarii

# Baran Gheorghe date 3 May 2019 19:05 +14

In sfarsit un RIL bun!!! Păcat ca HP urile au năvălit și au canibalizat RIL ul. Cine hotărăște un HP și cine un RIL? Eeeee... Văzusi ma? Le a venit mintea la cap magistraților supremi și se străduiesc să și justifice pensiile speciale. Sus RIL , jos HP !!!

# Gilu date 3 May 2019 19:33 +1

Felicitari , Nefertitino ! Ai scapat ...

# DODI date 3 May 2019 20:01 +9

Greu, cu sincope și bâlbe, se mai mișcă ISSJ. Și asta se datorează ”profesionalismului” desăvârșit a precupeței garcea, cea care după zicerile punpezei Prună (justioția în halat de baie) s-a găsit să critice România că a aderat ”prea repede” la apărarea drepturilor omului. Până acum garcea știa că în România doar securiștii au ”drepturi” ceilalți doar obligații.

# Crina date 3 May 2019 20:19 0

Dna istii au fost umiliti. Confuzii grave intre tipurile de infractiuni, explicate ca la scoala de Inalta Curte.

# visu date 3 May 2019 22:57 +3

La ce am mai plătit ril și judecata dacă se știa de la tribunalul suprem acest lucru de bun simț și de logica? Curtea de conturi nu le poate imputa niște bugete cheltuite aiurea?

# Any date 4 May 2019 00:57 +3

Si cand te gandesti ca s-au dat mii de condamnari pe prejudicii zero, prejudicii inventate, care nu au putut fi dovedite....cu alea ce se intampla?! Sau totul incepe si se termina doar cu alesii neamului? Totusi ce se intampla cu dosarele perioadei protocoalelor? Se stie ca justitia s-a facut ilegal dar zero masuri

# TIPA date 4 May 2019 13:28 +1

Poate ne explica dl Tuderel Toader sia rta manipularii sau cum a manipulat OUG privind contestaţia în anulare de către cei care din 2014 încoace au fost condamnaţi de către complete nelegal constituite. Si poate ne mai explica cum vre sa manipuleze si in prezent folosindu-se in expunere de expresia decizii ale CCR care in realitate nu au legautra cu aspectele expuse in epopee. In realitate , atunci cand face trimitere la deciziile CCR , NU EXISTA DECIZII CCR CARE SA FIE APLICABILE SPETEI, deciziile CCR PRIVIND motivare urgentei vizeaza definirea caracterului exceptional, extraordinar si pronuntarea pe spete concrete, neaplicabile in cazul dat. Caracterul urgent, exceptional se raporteaza prin aplicare la o situatie concreta si tocmai asta face CCR in deciziile anterioare , decizii care nu au nicio legatura cu speta .Suplimentar , in incercarea de a fi mai convingator face trimitere si la o decizie CCR care de asemenea nu se aplica in speta data .

# TIPA date 4 May 2019 13:37 0

Din seria arta manipularii poate ne explica si de ce repeta cu obstinatie ca obligatia sa este de a sta la minister pana se publica in MO numele noului Ministru in virtutea asigurarii continuitatii functiei cand in realitate exista decizie a CCR care il contrazice .Chiar si in continutul demisiei precizeaza ca are obligatia obligatie de a " ASIGURA CONTINUITATEA PANA LA PUBLICAREA DECRETULUI NOULUI MINISTRU IN MONITORUL OFICIAL" FALS DOMNULE TOADER. Nu AVEA NICIO OBLIGATIE , DUPA CUM VROIA SA induca in eroare chiar prin continutul demisiei. Avea DECIZIA CCR CE ZICE CA este EXCLUS DIN ECUATIE IN ASIGURAREA CONTINUITATII.ULTERIOR DEMISIEI dl. Toader NU MAI ERA MEMBRU AL GUVERNULUI."REDAU ECXTRAS DIN DECIZIA CCR CARE ILUSTREAZA ARTA MANIPULARII ...

# Baran Gheorghe date 4 May 2019 17:12 0

Mai mult decat corect Bravo! Un demisionar ramane demisonar iar activitatea sa este perturbata de sentimentul parasirii functiei. n privat, demisiile se transforma in imediata apicare fara preaviz. Un demisionar devinepiatra de moara in angrenajul ramas activ. L-am apreciat pe dl TT dar punctul dumneavoastra de vedere este fulminant ca acuratete. Nu l-am apreciat pentru intentii si directii ci doar pentru cunostinte. pacat

# TIPA date 4 May 2019 13:38 0

Obligatia asigurarii functionarii ministerului incumba presedintelui si prim ministrului in cadrul procedurii de remaniere. Va redau in cele ce urmeaza extras din Decizia CCR 1560/2009 : " Interimatul reprezintă situația în care o persoană îndeplinește, în condițiile stabilite de lege, pe o perioadă determinată, atribuțiile unei alte persoane ce ocupă o demnitate sau o funcție publică. Interimatul funcției de ministru se referă la situația în care conducerea unui minister este exercitată, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile, de un alt membru al Guvernului decât ministrul titular, a cărui funcție a încetat în condițiile art. 106 din Constituție, sau care este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile. Având în vedere rolul miniștrilor care, potrivit art. 46 din Legea nr. 90/2001, exercită conducerea ministerelor și le reprezintă "în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție", ceea ce impune

# TIPA date 4 May 2019 13:42 0

continuitate în activitatea acestora,instituția interimatului oferă soluția constituțională pentru asigurarea acestei continuități până la identificarea și propunerea de către primul-ministru a unor înlocuitori pentru exercitarea funcțiilor de ministru devenite vacante. Această procedură este compatibilă cu mandatul acordat de Parlament prin votul de învestitură, fiind menită să asigure buna funcționare a Guvernului, în vederea realizării atribuțiilor acestuia". CCR ii ZICE d-lui Toader CA ASIGURAREA CONTINUITATII ESTE REALIZATA CONSTITUTIONAL , PRIN INSTITUTIA INTERIMATULUI. POVESTEA CU MONITORUL OFICIAL ESTE UN BLA, BLA CE NU ARE SUPORT JURIDIC. Asigurarea continuitatii se asigura de catre premier si presedinte , premierul prin identificarea si propunerea unor inlocuitori si presedintele prin parcurgerea etapei de numire etc. Dl.Toader era exclus exclus din ecuatie .Faptul ca nu exista numit un ministru interimar nu echivaleaza cu ramanerea pe functie pt asigurarea continuitatii.

# TIPA date 4 May 2019 13:51 +1

DEMONTAREA EPOPEII D-LUI TOADER: care continua sa ne minta, invocand deciziile CCR ca si argument, mizand pe faptul poporul va crede ce zice avand in vedere faptul ca a fost judecator CCR. Contradictii in expunerea epopeii: "Guvernul a aprobat proiectul de lege, inițiat de către MJ, pentru modificare Codului penal, în acord cu deciziile CCR..." "Într-o ședință a CEX ului, a fost avansată ideea preluării prin OUG a unora dintre soluțiile cuprinse în cele două proiecte de lege, procedându-se astfel la modificarea celor două Coduri, pentru ” punerea în aplicare a programului de guvernare”. Întrebare ?Este corect să vorbim despre „neavizarea” celor două proiecte de OUG, în condițiile în care MJ ar fi trebuit să fie inițiator ? Răspuns, Da, pentru că forma celor două proiecte de OUG a fost primită la MJ, elaborată fiind în alte centre de reflecție !

# TIPA date 4 May 2019 13:56 0

Pai cum a fost elaborata in alte centre de reflectie, cand dl. Toade recunoaste ca proiectul de lege a fost elaborat de MJ si ca OUG avea rolul de a prelua solutiile cuprinse in cele doua proiecte de lege a caror autor ati fost, conform propriilor declaratii?Dl Toader a elaborat proiectele de lege si din acestea OUG prelua solutii.Acest lucru ne zice chiar dumnealui in expunerea epopeii. Întrebare ? Este corect intreb si eu sa vorbim de alte centre de reflectie si despre neavizare? Răspuns Este corect sa vorbeasca dl.Toader de alte centre de reflectie care au dictat neavizarea si este incorecta neavizarea pt ca a fost rodul dictarii centrelor de reflectie carora v-ati subordonat, si v-au dictat sa nu avizati ce tocmai ati elaborat. Centrele de reflectie ale d-lui Toader erau straine de guvern si PSD?Am in vedere si obligatiile d-lui Toa ce deriva din: Potrivit art.102 alin.(1) din Constituţie, "Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură

# TIPA date 4 May 2019 13:59 0

realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice". Deci dl. Toader avea obligatii. CE CENTRE DE REFLECTIE i-AU DICTAT d-lui Toader CA NU ESTE URGENTA PUNEREA IN APLICARE A DECIZIEI CCR CE VIZAU COMPLETELE DE 5 JUDECATORI SI POSIBILITATEA CE URMA A FI DATA SI ALTOR VICTIME DE A SE ADRESA INSTANTEI CU CONTESTATII IN ANULARE? EPOPEE CONTRAZISA DE : -DECIZIILE CCR; - Conceptul de „situaţie extraordinară” conform jurisprudentei CCR; Situația extrordinară constituie o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Curtea a statuat că „necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public”;Exista urgenta si situatie extraordinara, in cazul necesitatii stabilirii in timp util a unor directii clare in ceea ce priveste

# SPARTAKUS date 4 May 2019 14:00 +3

Desi vor fi inchise dosarele dezgropate,in Romania,in acest moment,aveam serioase deficente in privinta functionarii institutiilor care alcatuiesc statul de drept.Concret,se deruleaza inca abuzuri incredibile care sunt aduse cu regularitate in atentia publica,de presa libera.Oamenii au cam inceput sa marturiseasca nelegiuirile pe care le-au intampinat si care se petrec,fapte la care presedintele tarii intoare capul,fiind preocupat de-a sapa la fundatia Guvernului nadajduind sa-l dea jos.Pe de alta parte prezidentul patroneaza cu mult dibacie acest sistem corupt din Romania!Oare pana cand!

# TIPA date 4 May 2019 14:01 0

pericolul atingerii aduse interesului public si riscul ca aceste masuri sa nu fie adoptate in timp util, astfel incat sa nu se produca astfel de consecinte NEGATIVE CU UN IMPACT MAJOR ? Poate continuati cu epopeea si explicati romanilor si de ce nu ati adoptat OUG privind completele de 5 jduecatori .N-o fi fost urgenta? Pe de alta parte aprecierea situatiei extraordinare a fost facuta de catre CCR pana in prezent, nu la modul general, ci individual , aplicat la situatii concrete ,astfel incat dl Toader nu este in masura sa faca vorbire de jurisprudenta CCR pt ca nu se aplica in speta. CCR AR FI RETINUT, conform jurisprudentei sale ca SITUATIA EXTRAORDINARA a fost determinata de contextul juridic dificil care reclama masuri rapide , ferme, de natura sa elimine efectul pronuntarii unor decizii judecatoresti nelegale de completele de 5 judecatori declarate nule absolut ca si hotararile adoptate de acestea, precum şi de necesitatea luării unor măsuri pozitive pentru a nu fi afectat o

# Av.TIPA date 4 May 2019 14:09 -1

obiectivul de a infaptui justitia , de a aplica deciziile CCR, insa mai cu seama, de a acorda victimelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate dreptul de a fi judecate de o instanta constituita legal? Am in vedere tot jurisprundeta CCR invocata de dl Toader . intrebare in spiritul adevarului, nu al minciunii pt dl. Toader ca tot face vorbire de centre de reflectie. Dl. Toader caror centre de reflectie apartine? In epopee dl Toader a precizat: "potrivit jurisprudenței CCR, Guvernul nu poate adopta o OUG, substituindu-se legiuitorului, prin preluarea unui proiect aflat în dezbateri parlamentare/ facem referire, cu titlu exemplificativ, la decizia de neconstituționalitate a OUG prin care era preluat, în formă modificată, proiectul Legii educației naționale!" Decizia CCR 1.431 din 3 noiembrie 2010 la care face referire in epopee nu se aplica, deoarece ea viza o cu totul alta ipoteza , respectiv aceea a legiferarii pe calea angajarii raspunderii de catre guvern.

# TIPA date 4 May 2019 14:13 +1

Si exemplele pot continua multe fiind mai odioase decat cele prezentate. IN SPIRITUL ADEVARULUI AM EXPUS CELE DE MAI SUS SI NU AL MINCIUNII SI MANIPULARII D-LE TOADER ....

# Faracatuse date 4 May 2019 23:17 0

Rudotel, a fost și se poate verifica din postările mele, un Lazar cu carte. Un scatofil cu capa și sfada :) Un rahat uitat de vremuri și de viitor mâncat de muste.. Un imberb cu barba albă..

# Scrie opinia ta date 8 May 2019 19:19 0

Unde o fi dreptatea? Daca esti hot vechi cu pile si dosare suspendate, s'a prescris. Daca te lucreaza justitia dependenta la comanda esti bun de plata. Hotararea asta n'are nici o noima, nu poti reseta abuzuri(in serviciu) curente prin faptul ca se abuza de foarte mult timp. O tampenie!

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

ATENTIE

Mesajele cu continut indecent nu vor fi postate.

Inainte de a posta, cititi regulamentul: Termeni legali si Conditii