Procuroarea Elena Hach (foto) de la Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor sustine necesitatea consacrarii constitutionale a independentei procurorului in viitoarea Constitutie si apreciaza ca utila analizarea oportunitatii mentinerii principiului subordonarii ierarhice a procurorului. Elena Hach considera ca procurorilor trebuie sa li se acorde incredere intrucat, in calitate de magistrati, respecta valorile Statului, au ambitie, sunt patrioti si au credinta in Dumnezeu. Aceasta pozitia a fost exprimata de procuroarea Elena Hach in cadrul dezbaterii stiintifice "Rolul Justitiei in sistemul puterilor de stat" organizata la Parlamentul Romaniei de AMR, in parteneriat cu Institutul de Cercetari Juridice "Acad.Andrei Radulescu" al Academiei Romane si cu Comisia juridica a Camerei Deputatilor.

In timpul prelegerii sustinute in cadrul dezbaterii, procuroarea Elena Hach a afirmat ca independenta procurorilor nu este o prerogativa sau un privilegiu conferite in interesul acestora, ci reprezinta garantia unei Justitii corecte, impartiale si eficiente care sa protejeze atat interesele publice cat si private ale persoanelor implicate.

Vorbind despre pozitia fata de executiv pe care procurorul o are, Elena Hach a evidentiat ca desi legislatia romaneasca prevede o buna protectie a independentei judecatorilor si procurorilor, exista totusi "cateva neajunsuri ale setului legislativ care reglementeaza procedurile de numire care ii ofera Ministrului Justitiei posibilitatea de a exercita anumite influente". Aceasta autoritate a ministrului Justitiei insa nu este exprimata in sensul unei subordonari ierarhice, ci acela al unei relatii administrative, similara cu relatia existenta intre ministrul justitiei si instantele judecatoresti.

Procuroarea Elena Hach a aratat astfel ca subordonarea ierarhica reprezinta un principiu al activitatii Ministerului Public si se concretizeaza in aceea ca procurorii din fiecare parchet sunt subordonati conducatorului acelui parchet, iar acesta din urma este subordonat conducatorului parchetului ierarhic superior din aceeasi circucmscriptie teritoriala. Hach a precizat in acest sens ca in instanta procurorul de sedinta este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate potrivit legii, tinand seama de probele administrate in cauza.

Prezentam in continuare discursul procuroarei Elena Hach sustinut in cadrul dezbaterii "Rolul Justitiei in sistemul puterilor de stat":

"Pozitia procurorului in sistemul judiciar roman

Unele concluzii privind conlucrarea statutului procurorului in cadrul sistemului judiciar pot fi desprinse avand in vedere urmatoarele coordonate: independenta corpului procurorilor, pozitia fata de executiv a parchetelor si controlul ierarhic.

I. Independenta procurorilor este indispensabila pentru a le permite sa isi indeplineasca misiunea. Aceasta intareste rolul lor in statul de drept si in societate si, de asemenea, garanteaza ca sistemul de justitie va opera corect si eficient si ca vor fi obtinute toate beneficiile independentei judiciare. Prin urmare, fiind asemanatoare cu independenta garantata judecatorilor, independenta procurorilor nu este o prerogativa sau un privilegiu conferite in interesul procurorilor, ci o garantie in interesul unei justitii corecte, impartiale si eficiente care sa protejeze atat interesele publice cat si private ale persoanelor implicate.

Faptul ca functiile unui judecator si procuror sunt complementare implica faptul ca fiecare dintre ei este constient ca o justitie impartiala necesita egalitate de instrumente intre Ministerul Public si aparare, si ca procurorii trebuie sa actioneze, de fiecare data, onest, obiectiv si impartial.

Independenta procurorului este inseparabila de statul de drept. In afara diferentelor, procurorii, la fel ca si judecatorii, actioneaza in interes comun, in numele societatii si al cetatenilor care isi doresc drepturile si libertatile garantate sub toate aspectele. Procurorul trebuie sa verifice ca probele sa fie stranse si procedurile sa fie pornite si continuate in conformitate cu legea. In acest sens, trebuie sa respecte si principiile prevazute de Curtea Europeana a Drepturilor Omului si de alte instrumente legale internationale, cu respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie, a drepturilor la aparare si un proces echitabil.

Respectul pentru principiile de mai sus implica faptul ca statutul procurorilor trebuie sa fie garantat de lege la cel mai inalt nivel posibil, intr-o maniera similara celui a judecatorilor. Apropierea si natura complementara a misiunilor judecatorilor si procurorilor creeaza cerinte si garantii similare, in termen de statut si conditii ale serviciului, in special cu privire la recrutare, pregatire profesionala, dezvoltare a carierei, disciplina, mobilitate doar in conditiile legii sau sub consimtamant, remunerare, revocare din functie si libertatea de a crea asociatii profesionale.

Insemnatatea deosebita a asigurarii independentei politice a procurorului in contextul garantarii legalitatii si impartialitatii urmaririi penale a fost evidentiata si in cadrul Congresului ONU din 1995 de la Cairo pentru prevenirea crimei si tratamentul delicventilor.

Astfel, din continutul documentelor cadru prezentate la acest congres, in conditiile unei tendinte generale de influentare prin mijloace politice ori administrative a deciziilor adoptate de procurori in cursul investigatiilor penale, rezulta necesitatea de a se proceda la o reconsiderare si reafirmare a rolului crucial care ii revine procurorului in administrarea justitiei penale si de a se garanta exercitarea, independent de orice imixtiune politica, a acestor importante reasponsabilitati, in conformitate cu litera si spiritul principiilor directoare ale ONU. Aceasta este singura modalitate prin care se poate asigura echitatea si obiectivitatea justitiei penale, precum si protectia efectiva a cetatenilor impotriva infractiunilor.

II. In ceea ce priveste pozitia fata de executiv, potrivit art. 132 alin. (1) din Constitutie, „Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei”.
Autoritatea ministrului justitiei nu are in legislatia noastra sensul unei subordonari ierarhice, ci acela al unei relatii administrative, similara cu relatia existenta intre ministrul justitiei si instantele judecatoresti. Ministerul Public nu se afla sub autoritatea ori subordonarea Ministerului Justitiei, procurorul nu poate primi ordine de la functionarii acestui minister. Modalitatile prin care ministrul justitiei isi exercita autoritatea asupra Ministerului Public au fost stabilite prin art. 69 din Legea 304/2004 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Cu privire la problema dependentei fata de executiv a parchetelor, aceasta are o pondere speciala in tarile din Europa Centrala si de Est unde, in trecut, acest scop era de facto dependent de executiv si era folosit in scopuri politice. Legislatia romaneasca prevede, in acest sens, in comparatie cu cea a altor tari, o buna protectie a independentei judecatorilor si procurorilor. Cu toate acestea, exista cateva neajunsuri ale setului legislativ care reglementeaza procedurile de numire care ii ofera Ministrului Justitiei posibilitatea de a exercita anumite influente.

De altfel, Recomandarea 19(2000) a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, document care pornind de la premisa ca Ministerul Public joaca un rol determinant in sistemul de justitie penala, precizeaza ca: „statele trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru a face astfel ca membrii Ministerului Public sa-si poata indeplini misiunea lor fara ingerinte nejustificate (din partea puterii executive, n.n.) si fara riscul de a determina, dincolo de limita rezonabilului, raspunderea civila, penala sau de alta natura”. „Ministerul Public trebuie in orice situatie sa fie in masura sa-si exercite fara obstacole urmarirea agentilor statului pentru delicte comise de catre acestia, in special delicte de coruptie, abuz de putere, violare evidenta a drepturilor omului si alte delicte recunoscute de dreptul international”.

III. Subordonarea ierarhica, un principiu al activitatii Ministerului Public, se concretizeaza in aceea ca procurorii din fiecare parchet sunt subordonati conducatorului acelui parchet, iar acesta din urma este subordonat conducatorului parchetului ierarhic superior din aceeasi circucmscriptie teritoriala. Dispozitiile procurorului ierarhic superior, date in conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, dar in instanta procurorul de sedinta este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate potrivit legii, tinand seama de probele administrate in cauza. Desigur ca procurorul ierarhic superior poate sa indeplineasca oricare dintre atributiile procurorilor din subordine si sa suspende ori sa infirme actele si dispozitiile acestora daca sunt contrare legii. In solutiile dispuse, procurorul este independent, in conditiile prevazute de lege.

Aspecte de drept comparat relevante:

Grecia: Constitutia consfinteste independenta judecatorilor si procurorilor. Procurorii nu pot sa primeasca instructiuni de la autoritatile politice, de la Procurorul Sef al Curtii de Apel sau de la Procurorul General al Curtii de Casatie.

Spania: Procurorii sunt subordonati ierarhic procurorului general. In cazul in care exista o diferenta de opinie intre procurorul general si un procuror subordonat, opinia procurorului general va prevala, insa numai in urma unei proceduri transparente, care presupune consultarea unor institutii relevante.

Portugalia: Constitutia prevede ca parchetele sunt autonome si se supun unor reglementari proprii. Procurorul General nu poate primi instructiuni de la un membru al Guvernului si nici de alta autoritate publica. Parchetele sunt independente si nu primesc instructiuni din partea autoritatilor statului.

Franta: Judecatorii si procurorii fac parte din corpul magistratilor, aplicandu-li-se reguli comune privind cariera. Ministerul Public se afla sub autoritatea Ministerului Justitiei.

Belgia: Independenta procurorilor este relativa, potrivit Constitutiei procurorii fiind in acelasi timp reprezentanti ai puterii executive si membri ai puterii judiciare. Regele numeste si revoca procurorii, la propunerea Consiliului Superior Judiciar.

Finlanda: Procurorii statului sunt numiti de Guvern, la propunerea Procurorului General. Potrivit Constitutiei, Procurorul General conduce parchetele si isi desfasoara activitatea de independent de Guvern si de Ministerul Justitiei, acesta din urma administrand resursele financiare ale parchetelor.

Suedia: Pentru indeplinirea functiilor sale, fiecare procuror este independent. Procurorul general si conducatorii parchetelor regionale au dreptul de a revizui decizia unui procuror privitoare la oportunitatea de a incepe urmarirea penala. Parchetele se afla sub autoritatea Ministerului Justitiei.

Germania: Procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea Ministerului Justitiei (la nivel federal, Ministrul Federal al Justitiei, iar la nivel de land, Ministrul de Justitie al landului respectiv). Parchetele sunt organe impartiale.

Polonia: In indeplinirea atributiilor sale, procurorul este independent si impartial, dar, potrivit organizarii ierarhice, este obligat sa urmeze ordinele si instructiunile superiorului sau. Parchetul emite opinii referitoare la proiectele de legi inaintate Parlamentului. Parchetul este separat de puterea judecatoreasca. Procurorii sunt subordonati ierarhic procurorului general".