Dincolo de orice speculatii, dincolo de adversitati, de resentimentele unora sau altora, fostul premier Adrian Nastase (foto) este un profesionist care a lasat urme prin toate institutiile pe care le-a condus, o personalitate puternica, poate prea puternica pentru a nu-i determina pe „inamicii” politici sa gaseasca armele prin care sa-l excluda, macar temporar, de pe lista marilor functii in stat. Cea mai la indemana arma si cea mai necrutatoare a fost Justitia. Crescut si instruit in spiritul justitiei, la scoala Dreptului, fost premier al Romaniei, profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti si profesor asociat la Universitatea Pantheon Sorbonne din Paris, diplomat, fost ministru si avocat, Adrian Nastase a avut de infruntat in ultimul an de zile cea mai cruda experienta, detentia. Ceea ce nu l-a omorat, l-a intarit. Adrian Nastase a invatat, se pare, ca a ierta nu inseamna si a uita. A iertat nedreptatea care i s-a facut, dar atrage atentia asupra erorilor sistemului judiciar ori de cate ori le identifica. Intr-adevar, Romania pare sa fi incremenit, la capitolul Justitie, in vechi metehne si rele apucaturi. In acest timp, la foc mic, se incearca revizuirea Constitutiei. E un moment extrem de important pentru viitor, motiv pentru care Lumeajustitiei.ro a solicitat un interviu fostului prim-ministru al Romaniei, Adrian Nastase.

In 22 iunie impliniti 63 de ani. Este cumva momentul sa spuneti ca v-ati atins toate idealurile pe care le-a avut candva studentul la Drept Adrian Nastase? Cine v-a fost indrumator in cariera si cui ii datorati succesul in politica?

Sunt mai multe intrebari, le voi lua pe rand. La momentul in care am terminat facultatea, imi doream sa fiu diplomat, am si fost timp de trei luni. Fiind sef de promotie, am fost repartizat la MAE. Dupa trei luni, insa, s-au schimbat reglementarile si se cerea pentru absolventii de facultate ca inainte de a lucra in unitatile de stat sa aiba doi-trei ani de productie. Era in 1973. In aceste conditii, am ajuns la Institutul de Cercetari Juridice si, pana in 1989, am lucrat acolo in sectorul de Drept international. Am avut sansa sa cunosc mari personalitati ale Dreptului, specialisti de marca precum Traian Ionascu, Eugen Baras, Edwin Glaser, Alexandru Bolintineanu, Octavian Capatana, Iolanda Eminescu si multi altii. Intr-un fel am continuat studiile din facultate intr-o forma de pregatire pre si post doctorala. Mi-am luat si doctoratul inainte de 1989 si am studiat si sociologia, obtinand licenta in sociologie in 1978. As spune ca functionam pur si simplu in zona de cercetare, scriam mult, dar fara ambitii politice, aveam rude in strainatate si chiar daca as fi vrut, nu as fi putut sa am o cariera politica. De aceea, anul 1989 a insemnat o schimbare foarte brutala si a fost si o chestiune de destin, aveam 39-40 ani si eram presedintele sectiei de Drept international la Asociatia de Drept International si Relatii Internationale (ADIRI). Impreuna cu mai multi colegi am dorit sa fim utili, sa facem ceva in zona noastra de specializare. Seful celeilalte sectii de la ADIRI era Silviu Brucan si ne-am vazut la sediu cu ceilalti prieteni, apoi ne-am dus la Brucan si i-am spus ca am dori ceva de lucru in zona relatiilor externe. Brucan ne-a dat un birou in cladirea actuala a Guvernului, undeva pe la ultimele etaje si am inceput sa pregatim tot felul de decizii. Spre exemplu, le-am redat americanilor clauza natiunii celei mai favorizate pe care o retrasese Nicolae Ceausescu. E adevarat ca americanii ne-au acordat-o din nou abia prin 1993. Am propus eliminarea vizelor de plecare in strainatate si multe asemenea chestiuni. In februarie 1990, Guvernul trebuia sa trimita un reprezentant la Comisia Dreturilor omului de la Geneva. Nu exista in MAE cineva care sa fie propozabil, in conditiile in care, evident, pe zona Drepturilor Omului, inainte de 1989, diplomatii, multi dintre ei foarte bine pregatiti, erau intr-un fel contaminati cu o abordare considerata neeuropeana. In aceasta conjuctura am fost trimis timp de sase saptamani la Geneva sa reprezint Romania in comisie. La intoarcere, am fost desemnat secretar pentru relatiile externe ale FSN si purtator de cuvant al Frontului. Am participat si la alegerile din 20 mai 1990 si de aici a inceput cariera mea politica.

Proveniti dintr-o familie in care ati cunoscut o seama de fosti potentati comunisti ai vremii datorita pozitiei pe care a avut-o tatal dumneavoastra. Ati admirat vreodata un politician din regimul comunist? Si daca da, pe cine si de ce? Dar dintre personalitatile politice internationale, pe cine admirati?

Premisa e falsa. S-au creat multe legende pe seama tatalui meu. Tatal meu, Marin Nastase, a facut liceul militar la Manastirea Dealu, unde a fost sef de promotie timp de opt ani, iar in timpul razboiului facea practica si ca student la Politehnica, la Uzina de Armament Rogifer. In august 1944, cand trupele germane se retrageau de pe frontul de est, au incercat sa ocupe in retragere si Brasovul. Tatal meu, ofiter de artilerie, impreuna cu un grup de peste 30 de muncitori, a format ceea ce s-a numit „Bateria albastra” si avand patru tunuri de incercare pentru munitie si munitie din belsug, a aparat Brasovul pana la sosirea trupelor regulate. A fost decorat de Rege, citat prin ordin de zi pe Armata. In zona Brasovului sunt mai multe monumente care amintesc de acele acte de eroism. Avea 26 de ani. Ulterior, tatal meu s-a ocupat de cercetare, a fost director la un institut al Academiei, a fost secretar al Academiei Romane si nu a avut niciun fel de functii politice, nu a fost implicat in viata politica. Stiu ca au aparut tot felul de legende cum ca ar fi cazut cu avionul, ca ar fi fost in preajma lui Dej, a lui Ceausescu, dar sunt numai prostii. In ceea ce priveste oamenii pe care i-am admirat, unul dintre cei la care am tinut foarte mult a fost Nicolae Fotino, director la ADIRI si, de altfel, impreuna cu sotia sa Coralia, mi-au fost mie si sotiei mele, nasi la casatorie. Unul dintre oamenii pe care i-am respectat si pretuit a fost si este Stefan Andrei. Am povestit cu un alt prilej faptul ca, dupa o lunga perioada dupa care nu obtineam viza de plecare la reuniuni internationale, la burse de studiu, la solicitarea lui Nicolae Fotino de a ma lua cu el la o reuniune internationala din Norvegia, Stefan Andrei m-a ajutat sa obtin viza de iesire din tara. Era o reuniune de trei-patru zile si cand m-am intors, am descoperit la institut ca-mi desfacusera contractul de munca pentru ca ziceau ca lipsisem nemotivat trei zile de la serviciu. Pana la urma problema s-a rezolvat, dar am ramas cu un gust amar. Le-am spus celor care atunci luasera decizia respectiva ca „pe voi va deranjeaza faptul ca m-am intors pentru ca asta dovedeste ca politica voastra de a nu ma lasa in strainatate a fost gresita”. In perioada aceea m-am „intalnit” in plan intelectual si in zona diplomatiei cu Nicolae Titulescu. De altfel, prin 1982, la o aniversare a marelui diplomat, am scris mai multe studii pornind de la ideile pe care le regasisem in discursurile sale.

Pe plan extern, paradoxal, mi-a placut generalul De Gaulle. Formula de suveranitate, de independenta, incercarea lui De Gaulle de a rezista presiunilor celorlalte puteri de dupa razboi. Recent, l-am citat pe De Gaulle, care mergand la o reuniune si trecand prin multime, a auzit pe cineva care a strigat „Moarte prostilor”. El s-a intors si a replicat „Asta e un proiect foarte vast”.

Domnule Nastase, ati fost premier al Romaniei, presedinte al celui mai mare partid, ati fost presedinte al Camerei Deputatilor, ministru de externe, sunteti avocat si profesor de Drept. Ati dat fata cu Justitia din toate aceste pozitii, drept pentru care va intrebam direct: E Romania condamnata pentru totdeauna la o Justitie cu dizabilitati?

Problema centrala este daca in zona Justitiei Romania isi manifesta in continuare sau nu suveranitatea. Imi aduc aminte la Adunarea Parlamentara a Consiliului Eurppei, la un moment dat am fost desemnat sa realizez un raport privind ideea unui drept penal european. A fost practic imposibil pentru ca statele s-au manifestat brutal pentru apararea dreptului lor de a stabili politica penala si politica in domeniul Justitiei. Romania a acceptat din pacate intr-un mod pe care nu vreau sa-l calific ca o subordonare a politicii in materie de Justitie de catre Comisia Europeana. De aici preluarea unor formule care au dus la o structura de amalgam: am preluat de la spanioli cate ceva mai ales parchetul anticoruptie, am preluat de la nordici ombudsman-ul, de la francezi curtea constitutionala, din Germania reglementari in materie penala si de jurisdictie, CSM-ul de asemenea din Franta... deci structura sistemului judiciar, statutul judecatorilor si procurorilor au fost modificate in timp in functie de parerile unor tineri experti veniti de la Bruxelles si care au facut diverse recomandari. De aceea, in momentul de fata continuam sa punem petice la un sistem care nu poate sa functioneze intr-un mod coerent si de aceea promovarile la Inalta Curte se fac la varf din zona procurorilor in mod anormal, de aceea in CSM, practic, votul care conteaza este votul in bloc al procurorilor care in mod evident sunt mai disciplinati la vot pentru ca sunt subordonati ierarhic si de aceea castiga in fata judecatorilor in ultima vreme.

Cum priviti ultimul an, condamnarea suferita, perioada de detentie? Ca pe o karma? O lectie? Destin?

A fost o incercare, a fost si mana destinului, pentru ca ziua de 20 iunie a insemnat o hotarare mai puternica decat hotararea mea si, in mod evident, o zi si o decizie care mi-au marcat viata, insemnand insa si trecerea intr-o alta etapa a vietii sau chiar intr-o alta viata. Nu-mi place sa vorbesc despre lunile pe care le-am petrecut in penitenciar, dar orice incercare inseamna pana la urma si o experienta in ceea ce priveste relatia cu oameni de diferite feluri. In penitenciar, m-a marcat in primul rand vizita pe care am facut-o la Fortul 13, locul in care au stat detinutii in perioada interbelica sau dupa razboi, preoti, oameni politici, acolo au fost impuscati de catre legionari oameni politiic in 1941, acolo a murit Printul Ghica si multi altii... iI fiecare saptamana le vorbeam celor care se gaseau intr-o sectie a fostilor consumatori sau traficanti de droguri, unii dintre ei foarte tineri, vorbeam despre diverse subiecte, istorie, arta. Unii dintre ei erau mai cultivati, altii fara prea multa scoala. M-a impresionat unul dintre ei, Bogdan, care atunci cand a ajuns in penitenciar nu stia sa scrie si sa citeasca. A invatat sa citeasca si, la un moment dat, le-am dus celor din sectia respectiva volumul de poezii al lui Adrian Paunescu. La o intalnire ulterioara, toti cei din sectie au recitat cate o poezie, ridicandu-se in picioare si ajutandu-se uneori, pentru a spune pe dinafara poeziile, de mici biletele, ca la scoala. Bogdan a spus o poezie, dar a si compus o poezie, pe care a recitat-o. M-a impresionat efortul pe care l-a depus, nu stiu ce destin va avea, dar sper sa reuseasca sa reintre intr-o viata normala, pentru ca are puterea. Unii dintre ei au desenat dupa albumele pe care le-am daruit eu acolo si au realizat desene sau acuarele dupa acele albume. Am fost impresionat.

Domnule presedinte, suntem cu totii in asteptarea unei Constitutii revizuite. Ca profesor de Drept, ca politician, ce modificari sunt absolut necesare mai ales in privinta institutiilor ce alcatuiesc sistemul judiciar? Cum vedeti argumentele procurorilor de a ramane cu statut de magistrat, ba mai mult, de a avea si inamovibilitate?

Sigur, putem sa discutam despre diverse modele pentru zona judiciara, pentru putere judecatoreasca, dar si pentru ceea ce inseamna componenta de acuzare. Eu cred ca noi ne prefacem in mare masura, spunand ca procurorul apara acuzatul si doar interesele statului. Din experienta ultimilor mei opt ani au nu am retinut situatii in care procurorul sa se preocupe de apararile mele sau sa le ia in considerare asa cum scrie in Constitutie. Practic, procurorii reprezinta acuzatorii din partea statului si atat. Problema trebuie clarificata. Una dintre chestiunile de examinat este relatia dintre acuzare si aparare, dintre procurori si avocati. Cei care se uita la filmele americane despre procese vad ca judecatorul este undeva separat pe un podium inalt, iar acuzare si apararea se confrunta in sala, lasand judecatorul sa decida. Problema de baza este de a accepta ca procurorul nu este egalul judecatorului. De aici tote chestiunile legate de promovarea procurorilor direct ca judecatori, chestiuni legate de statutul lor, desi conform Constitutiei, ei nu au inamovibilitate, ei pot fi transferati ca judecatori. De aceea spun ca, de fapt, ne prefacem, pentru ca una scrie in Constitutie si alta e realitatea. Ati vazut undeva ca procurorii sa apere drepturile cetatenesti ale celor acuzati, asa cum reiese din Constitutie?

Ati declarat recent ca ati fi putut coabita, la un moment dat, cu Traian Basescu. Asta inseamna ca, in ochii dumneavoastra, actuala coabitare a premierului Victor Ponta cu Traian Basescu este, suta la suta, o reusita? Sau exista, pe langa starea de necesitate, si un mare pericol?

Sa nu amestecam lucurile. Era o intrebare despre o situatie ipotetica din 2004, cand nu cunosteam adevarata fata a regimului Basescu. Am raspuns la o intrebare care viza o situatie de fapt in care PSD si alianta cu PUR castigasera alegerile. In aceste conditii, in mod normal, cineva de la PSD, poate chiar presedintele partidului ar fi trebuit sa formeze guvernul. Nu s-a intamplat asa pentru ca Basescu a schimbat regulile jocului. Nu stiu daca ar fi fost o coabitare in plan personal, dar sub aspect institutional, coabitarea era decisa de fapt de alegatori, in masura in care acceptam azi ca al doilea tur de scrutin la prezidentialele din 2004 chiar a fost castigat de Basescu. Probabil ca multe lucruri ar fi fost schimbate daca rezultatul de atunci al alegerilor ar fi fost respectat. In mod evident, decizia semnarii pactului de coabitare a fost luata pentru a simplifica procedurile de tranzitie de dupa alegerile parlamentare. Daca decizia de a renunta la confruntarea cu Basescu, care eventual ar fi putut desemna teoretic un alt candidat la functia de prim-ministru, daca aceasta renuntare la confruntare a fost utila sau nu - din sondaje rezulta ca majoritatea opiniei publice se saturase de scandaluri si ca dorea o liniste care sa permita relizarea pronisiunilor electorale - daca a fost un calcul bun sau rau, vom vedea pe parcursul timpului. Exista si un pericol, pentru ca in mod evident Traian Basescu incearca in permanenta sa blocheze si sa intarzie diverse proiecte, timpul poate lucra impotriva guvernarii si dupa parerea mea acesta e cel mai mare risc.

Domnule Nastase, stiti bine ca Romania are imprumuturi colosale de returnat din acordul cu FMI. Va face fata Guvernul Ponta acestor plati? Si daca da, cu ce pret pentru populatie?

Problema nu este legata de returnarea sumelor de bani, pentru ca o parte va fi platita din rezervele BNR, in ceea ce priveste Guvernul el va avea resurse pentru plata catre FMI. Din pacate, Romania nu va avea resursele necesare pentru dezvoltare si va stagna, riscul este de a ramane intr-o zona liniara, lipsita de speranta, pe un platou al unei cresteri pana la urma nesemnificativa, ce nu poate raspunde asteptarilor populatiei si atunci sigur ca datele macroeconomice nu vor fi suficiente pentru a da raspunsuri multumitoare in ceea ce priveste functionarea intreprinderilor, chestiunea pensiilor, finantarea sanatatii, a educatiei si locurile de munca. Timpul care se scurge risca sa creeze nemultumiri sociale, or eu il vad pe Traian Basescu asteptand ca aceste riscuri sa se produca, urmarind, ca un vanator care asteapta, ca prada pe care a ranit-o sa ramana inerta.

Revenind la Justitie, drumurile dumneavoastra la Inalta Curte de Casatie nu s-au terminat inca. Ce verdict asteptati in dosarul Zambaccian?

E o intrebare la care nu prea pot sa raspund. Sigur ca astept achitarea... Sunt chestiuni care sper sa fie clare pentru instanta de recurs, sunt unele lucuri atat de evidente cum este chestiunea banilor care au fost tipariti ulterior depunerii lor ca probe in acuzare... nu vreau sa mai insist asupra lor, cred ca s-au plictisit si procurorii si judecatorii. Sper ca nu va fi dat un ordin pentru o anumita solutie si ca judecatorii vor examina corect acest dosar. Aici cred ca e importanta raportarea personala, pentru ca in celalalt dosar am simtit un element de dusmanie, de ostilitate.

Multa lume se intreaba, dupa sechestrele puse pe bunuri, ce surse de venit mai are familia Nastase. Ati putea raspunde?

Da, dar nu consider necesar, nu mai sunt demnitar, iar cine are curiozitati si nu poate sa traiasca fara raspuns la aceste intrebari sa ma caute si daca e o chestiune vitala o sa incerc sa dau un raspuns. Sunt convins ca cei care trebuiau sa stie aceste amanunte le cunosc deja.

In 2004, la alegerile prezidentiale, ati fost infrant la mustata de Traian Basescu. La anul ce sanse ii dati lui Crin Antonescu? Are Romania la ora actuala instrumente de contracarare a unor viitoare fraude la alegeri?

In 2004, in primul tur de scrutin, eu am castigat cu 8-10 procente inaintea lui Basescu. S-au intamplat niste lucruri pe care nu as vrea sa le mai comentez si in al doilea tur de scrutin rezultatul acesta a fost rasturnat cu un scor minimal. Dupa 10 ani, cred ca vom asista la o confruntare intre un candidat previzibil Crin Antonescu si unul sau probabil mai multi candidati al caror profil nu-l cunoastem inca. O problema insa mai importanta decat cea a alegerilor prezidentiale, forma finala a Constitutiei revizuite. In functie de atributiile presedintelui, asa cum vor fi ele conturate in textul final, vom judeca daca batalia pentru prezidentiale este esentiala pentru configuratia puterii politice sau elementele esentiale ale puterii vor ramane la nivelul primului-ministru si ale unui Parlament intarit. Noi in continuare nu avem curajul de a transa intre cele doua alternative: sistemul prezidential pe model american sau republica parlamentara in care presedintele este ales de majoritatea care formeaza Parlamentul. De altfel este un text interesant in variata revizuita, un amendament la articolul 1, aliniatul 4 unde este adaugat „Puterea legislativa este reprezentata de Parlament, putere executiva este reprezentata de Guvern si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale”. Deci este clar ca presedintele nu este inclus de catre autorii amendamentelor in structura executiva. Este o chestiune pana la urma de conceptie care sigur ca genereaza efecte din punct de vedere al structurii statale.

Ce faceti de ziua dumneavoastra? Cu cine o sarbatoriti? Ce va doriti in viitorul apropiat?

Nu stiu, pentru ca sotia mea si cei doi baieti au hotarat prin vot majoritar ca in perioada 20 iunie (o zi care are o semnificatie deosebita in familia noastra) si pana in 27 iunie, ma vor duce intr-un loc necunoscut. Am incercat sa aflu unde, dar nu am gasit nicio “sursa” pentru a afla destinatia.