Executia judiciara la care Inalta Curte de Casatie si Justitie l-a supus pe avocatul Robert Rosu doar pentru ca si-a exercitat profesia trece inca o data granitele Romaniei.

La Congresul Avocatilor desfasurat in zielel de 25-26 iunie 2021, Ulrich Wessels (foto) – presedintele Baroului Federal German – a transmis un mesaj de solidaritate atat cu Robert Rosu, cat si cu avocata Corina Teodora Dicu, si ea condamnata (dar cu suspendare) de catre „Completul negru” ICCJ format din judecatorii Florentina Dragomir, Ionut Matei si Ioana Alina Ilie. Mai exact, seful BFG a avertizat ca acele condamnari au fost pronuntate in incercarea de a intimida intreaga breasla a avocatilor din Romania si de a-i impiedica sa-si asume rolul.

Mai mult: condamnarea lui Robert Rosu si a Corinei Dicu arunca o pata rusinoasa pe obrazul intregii Europe, a carei traditie juridica se bazeaza pe respectarea dreptului la aparare – un drept mai vechi decat orice constitutie, a subliniat Ulrich Wessels.

Mentionam ca, potrivit propriilor spuse, Wessels – avocat si notar in orasul Munster din landul Westfalia – conduce din septembrie 2018 Baroul Federal din Germania (echivalentul UNBR din Romania), organism care reuneste 167.000 de avocati.

Redam afirmatia presedintelui BFG de la Congresul Avocatilor (vezi video):

„Asa cum am aflat din relatarile de presa, Inalta Curte de Casatie si Justitie a condamnat, intr-un caz puternic mediatizat, doi avocati romani la ani lungi de inchisoare pentru faptul de a-si fi exercitat profesia de avocat.

Singurul motiv pentru care au fost gasiti vinovati consta in apararea constiincioasa si profesionista a clientilor lor. Instanta a considerat ca astfel cei doi au devenit complici ai propriilor clienti si, ca atare, trebuie condamnati odata cu acestia din urma. Aceasta a condus la ample proteste pe plan national ale avocaturii si la indignarea comunitatii internationale a avocatilor.

Din perspectiva noastra, o astfel de condamnare este inexplicabila. Intr-un stat de drept, oricine are dreptul de a beneficia de o aparare competenta si lipsita de teama. Dreptul la aparare este mai vechi decat orice constitutie sau drept consacrat in scris. Ideea ca prin apararea drepturilor unui client in procesul penal, avocatul devine complicele acestuia nu are absolut niciun fundament si nu serveste decat scopului de a ne intimida pe noi, avocatii, si de a ne impiedica astfel sa ne asumam rolul.

Sarcina avocatului nu este aceea de a justifica si apara o anumita fapta, ci de a asista un om, fara compromisuri, cu hotarare, cu angajament si cu verticalitate, intr-o procedura desfasurata legal, in care clientul are calitatea de suspect, de invinuit sau de inculpat.

Nu trebuie sa uitam vreodata ca oricine are dreptul la aparare printr-un avocat independent. Avem aceasta datorie si fata de istoria dreptului nostru european”.