Mizerabil modul prin care "Binomul DNA–SRI" a incercat sa ii inchida gura jurnalistului Andrei Badin (foto), cunoscut pentru luarile sale de pozitii critice impotriva abuzurilor din justitie. DNA si SRI l-au bagat pe Andrei Badin in dosarul unui cunoscut lider PSD, acuzandu-l de o pretinsa luare de mita, astfel incat sa beneficieze de intregul spectacol mediatic pe care parchetul anticoruptie obisnuieste sa il puna in scena. Totul nu a fost altceva decat o actiune prin care s-a incercat compromiterea si intimidarea lui Andrei Badin, caci adevarul a iesit la iveala la Curtea de Apel Bucuresti. Acolo unde judecatoarea Viorica Costiniu, intre timp iesita la pensie, a constatat ca Badin a fost trimis in judecata fara sa existe macar o proba impotriva sa. Drept urmare, Costiniu a dispus achitarea jurnalistului pentru acuzatia de luare de mita, in temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala potrivit caruia “nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”.

Lumea Justitiei prezinta in continuare sentinta prin care Andrei Badin a fost achitat la fond, de catre Curtea de Apel Bucuresti. Jurnalistul a fost trimis in judecata printr-un rechizitoriu semnat din informatiile pe care le detinem de procurorul DNA Ioan Amariei, fiind acuzat ar fi luat mita 5000 de lei prin virament bancar de la presedintele de la acea vreme al Consiliului Judetean Mehedinti Adrian Duicu “pentru a nu continua o campanie de presa care viza, la acel moment, pe Ministrul Mediului si al Schimbarilor Climatice Rovana Plumb”.
Iata ce “probe” a avut parchetul anticoruptie condus la acea vreme de Laura Kovesi in momentul trimiterii in judecata a jurnalistului:

-declaratia data de Duicu in momentul in care se incepuse urmarirea penala impotriva acestuia de catre DNA, in care afirma ca Badin ar fi cerut suma de 50.000.000 lei vechi ca acesta sa inceteze campania denigratoare impotriva Rovanei Plumb;

faptul ca suma respectiva a fost depusa in contul jurnalistului, lucru recunoscut chiar de catre Badin.

In instanta, Andrei Badin a explicat ca banii reprezentau plata unei datorii pe care Duicu, cu care se cunostea de mult si erau in relatii de prietenie, o avea la el, astfel explicandu-se de ce fostul presedinte al CJ Mehedinti i-a virat banii in cont. Mai mult, chiar credibilitatea declaratiei pe care Duicu a dat-o la DNA a fost pusa la indoiala chiar de catre judecatoarea Viorica Costiniu, aceasta aratand ca "aparentele declaratii acuzatoare nu sunt date sub prestare de juramant, ci provin de la persoane aflate intr-o situatie judiciara precara/inculpat, suspect – cercetati in acelasi dosar, cu un interes propriu in cauza, cu efectul unei credibilitati indoielnice a declaratiilor din aceasta perspectiva". De altfel, precizeaza Costiniu, parchetul anticoruptie nu a fost in stare sa probeze ca suma de bani primita de Badin de la Duicu a fost de fapt o mita, si nu restituirea unui imprumut.

Iata fragmente din sentinta prin care judecatoarea Viorica Costiniu a dispus achitarea jurnalistului Andrei Badin, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“In dosar nu apare inregistrat vreun denunt formulat de Duicu impotriva lui Badin Andrei Dan, audiat ca suspect si inculpat la datele de 1.07.2014, 21 si 23.07.2014.

Dintre cele declarate cu referire la Duicu Ioan Adrian, Badin Andrei Dan a aratat ca sunt in relatii foarte apropiate, de prietenie, ca se cunosc de mult, se viziteaza reciproc si se intalnesc ori de cate ori Duicu vine la sfarsit de saptamana in Bucuresti pentru sedinta de luni de la partid, sau Badin vine la Drobeta Tr. Severin, initial pentru o colaborare la postul TV al lui Duicu, ulterior sa-si viziteze rudele si cunostintele dintre autoritatile locale.

Suspectul Badin a mai precizat ca obisnuia sa-si imprumute reciproc diferite sume de bani, mici, intre 1000-3000 lei si ca in iarna-primavara 2012-2013 ii ceruse lui Duicu ca sumele ocazionate de 'micile imprumuturi sa i le restituite la plecarea lui Badin in concediu legal de odihna. In acelasi mod a procedat Duicu cand in urma cu un an-doi i-a restituit 1000 sau 2000 lei prin depunerea in cont'.
Inculpatul Badin Andrei Dan, atat la parchet cat si la instanta, recunoaste ca Duicu i-a depus in contul sau suma de 5000 lei printr-o secretara la numarul de cont transmis de el prin sms acesteia.

El afirma ca aceasta plata reprezinta, conform unei intelegeri mult anterioare, imprumuturi acordate lui Duicu la venirea in Bucuresti, cand nu avea cash incat nu obisnuia sa foloseasca cardul, imprumuturi care urmau sa i se restituie in totalitate la plecarea in concediu - august 2013. El neaga comiterea infractiunii de luare de mita. Badin a apreciat declaratia acuzatoare a lui Duicu, din situatia lui de inculpat, ca o atitudine vindicativa si ca o urmare a emisiunilor acestuia, ce au transmis in direct retinerea, arestarea lui Duicu si alte aspecte in editiile urmatoare ale emisiunii. (...)

In speta, procurorul nu analizeaza din nicio perspectiva continutul infractiunii de luare de mita prevazut de art.289 alin.1 C.pen., nu evalueaza probatoriul in raport de cele patru modalitati de savarsire a acesteia si nici in ce masura din conjunctura imprejurarilor faptei, modalitatea de comitere a acesteia este prin pretindere.

Dupa naratiunea unor aspecte si derularea acestora in timp, procurorul, fara vreo motivatie, aplica prevederile art.308 C.pen. si art.5 C.pen. si apreciaza ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, prev. de art.289 alin1. C.pen., ca Badin ar fi pretins 5000 lei ca folos necuvenit pentru neindeplinirea unui act ce intra in atributiile de serviciu (incetand campania impotriva Rovanei Plumb) ca realizator al emisiunii care prezenta acest subiect, angajat fiind al unei persoane juridice (art.308 C.pen. ).

Singurul care afirma ca Badin a cerut suma de 50.000.000 lei vechi ca acesta sa inceteze campania denigratoare este Duicu Ioan Adrian. Printre martorii audiati si mentionati in citativul rechizitoriului si ulterior audiate si de instanta este si Rovana Plumb, din a carei declaratie, asemenea celei lui Draghia, nu rezulta nicio acuzatie la adresa lui Badin, in sensul legii penale.

Contrar afirmatiei lui Duicu din declaratia sa de inculpat (nu martor, nu denuntator) ca Badin i-ar fi cerut 50.000.000 lei vechi, procurorul retine (f. 272 R) ca 'Badin i-a solicitat acestuia (Duicu) sa-i dea o suma de bani pe care sa o depuna intr-un cont bancar', si nicidecum o anume suma.

(…)

In speta, sunt probe ca inculpatul Duicu a remis inculpatului Badin o suma de bani, intr-un cuantum indicat de Duicu, si nu de Badin. Prin ele insele aceste probe nu sunt si suficient de concludente sa conduca la dovedirea unei vinovatii in sensul infractiunii de luare de mita. Lipsa unor probe sigure, certe, fara echivoc care sa sustina acuzarea ori existenta unor probe dar putin sustenabile pentru acuzare, dau nastere indoielii care ii este favorabila inculpatului.

Aparentele declaratii acuzatoare nu sunt date sub prestare de juramant, ci provin de la persoane aflate intr-o situatie judiciara precara/inculpat, suspect – cercetati in acelasi dosar, cu un interes propriu in cauza, cu efectul unei credibilitati indoielnice a declaratiilor din aceasta perspectiva. Data fiind precaritatea dovezilor instrumentate in faza urmaririi penale, procurorul avea posibilitatea pe parcursul cercetarii judecatoresti sa lamureasca toate aspectele ramase neacoperite sub aspect probatoriu.

Acuzarea si-a focalizat sustinerile pe cele cateva convorbiri interceptate de catre Serviciul Roman de Informatii in temeiul Legii nr.51/1991, excluse inca din camera preliminara pentru motivele deja expuse, si acelea redate fragmentar, selectionate dupa relevanta apreciata de ofiterul judiciar sau procuror in functie de cine a transcris interceptarile.

(…)

Este evidenta disproportionalitatea dintre probatoriul considerat definitoriu de procuror – o replica dintr-o convorbire telefonica (exclusa la 28.11.2014) si propriile supozitii ale acestuia, care, nedovedite prin probe, nu au valoare incriminatorie pe de o parte, si declaratiile testimoniale, inscrisurile care sunt in mai mare concordanta cu declaratia inculpatului decat cu sustinerile acuzarii, pe de alta parte.

Procurorul nu a dovedit ca suma primita de Badin – 5000 lei a fost cu titlu de mita si nu imprumut, iar in lipsa unor probe convingatoare, certe, pertinente, clare, cererea de condamnare a inculpatului Badin Andrei Dan nu poate fi primita fata de incidenta art.16 alin.1 lit.c C.pr.pen.

(...)

Nici oral si nici in concluziile scrise procurorul nu a facut vreo referire si la solutia de clasare cu privire la fapta de dare de mita comisa de Duicu Ioan Adrian. Procurorul se refera la infractiunea comisa de Duicu Ioan Adrian in temeiul art.255 alin.1 C.pen. (1968) corelativa infractiunii de luare de mita comisa de Badin Andrei Dan (art. 289 alin.1 C.pen. in vigoare) in conditiile art.5 C.pen. si face aplicarea art.255 alin.3 C.pen. potrivit caruia 'Mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune'. (Parchetul se afla in posesia interceptarilor ce vizau episodul Duicu-Badin cu mult inainte de audierea inculpatului Duicu potrivit actelor de la dosar)”.

* Cititi aici integral sentinta judecatoarei Viorica Costiniu de achitare a jurnalistului Andrei Badin