Izolarea generala impusa de catre regimul Iohannis-Orban inseamna nu doar golirea spatiilor publice de oameni (dintre care cel mai dureros exemplu este cel al bisericilor, goale de Sfintele Pasti cel mai probabil pentru prima oara in istoria romanilor), ci si golirea oamenilor de umanitate. Dureroasa concluzie ii apartine judecatoarei Adriana Stoicescu (foto), presedinta Tribunalului Timis, si vine in contextul in care starea de urgenta decretata de presedintele Klaus Iohannis a adus la pachet inclusiv o palma grea pe obrazul democratiei romanesti: cenzurarea presei – fapta interzisa explicit de catre Constitutia Romaniei.

Chiar daca Adriana Stoicescu nu ii nominalizeaza, aluzia este la jurnalistii Marius Albin Marinescu (care si-a vazut site-ul Justitiarul.ro inchis de doua ori, chipurile pe motiv de fake news – click aici pentru intregul serial), precum si Sorina Matei si Andrei Badin (dati afara de la B1 TV, absolut intamplator, la numai cateva ore dupa ce televiziunea solicitase ajutor guvernamental prin programul IMM Invest – detalii aici). Mai exact, sefa Tribunalului Timis remarca faptul ca linistea generala care s-a asternut peste Romania odata cu arestarea oamenilor la domiciliu are si aceasta parte crancena: linistea actualului regim prin reducerea la tacere a presei incomode.

Prezentam integral mesajul de forta al judecatoarei Adriana Stoicescu, publicat pe Facebook:

„Bisericile de azi nu sunt altceva decat reflectarea sufletelor noastre impietrite.

Daca am fugi de pustiul din noi asa cum fugim de bisericile goale, poate am schimba ceva.

Sclavi ai luptei pentru supravietuire, ne prefacem neconvingator ca ne pasa si ca Il ascultam (n.r. pe Dumnezeu).

Vrea sa ne creada.

Si inca ne asteapta.

Popor ingenuncheat de prea mult timp, nu mai avem putere sa luptam, nici macar pentru El, cand altii Ii iau Numele in deradere.

Pentru noi nu o mai facem de mult timp.

Transformati in sclavi de cei care ar trebui sa ne poarte de grija, suntem aruncati care incotro, precum o papusa candva frumoasa, azi nefolositoare si scamosata si aproape dezmembrata…

Ne abandonam unii pe altii asa cum ne lasam bunicii in saracie si luam calea bejaniei pentru un ban.

Copiii ce cresc cu ochii pe ecranul unui laptop, uimiti ca au parinti, asteapta viitorul in zadar.

O tara abandonata si uitata, la fel de goala precum Biserica azi.

Ne-au luat speranta.

Ne umilesc batranii.

Azi, ne iau cuvantul si mutileaza adevarul.

Cand in Timisoara se striga „Libertate”, ei se pregateau sa iasa in fata.

De 30 de ani isi iau incet, dar sigur, tara inapoi.

O tara jefuita si macinata de coruptie, in care cativa se plimba cu iahturi, iar cei multi nu au nici macar o caruta.

In care unii copii vin la scoala in BMW iar altii bat kilometri, desculti prin padure, ca sa ajunga intr-o scoala darapanata si fara curent.

Unde ii asteapta niste abecedare vechi si un invatator obosit si cu haina peticita, dar care trebuie sa isi cumpere degraba un laptop pentru a satisface orgoliile marunte ale decidentilor zilei.

O tara in care suprema lor valoare, a celor putini, e casa din Monte Carlo, iar a celor multi e painea de pe masa.

Bisericile goale vin sa ne aminteasca de golul din noi.

Incet, incet ne cuprinde nepasarea.

Linistea lor incepe cu doi, trei ziaristi redusi la tacere.

Linistea lor inseamna Adevarul incarcerat.

O tara care tace, precum o biserica abandonata, in care harul e doar o amintire”.