Procurorul-activist Alexandru Codreanu de la Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov trebuie sa stea in banca lui si sa invete ca avocatii – in general, nu doar cei din oficiu – sunt o parte indispensabila a infaptuirii actului de justitie.

Este principala idee ce se desprinde din mesajele lansate de catre trei judecatoare in ultimele trei zile. Este vorba despre Adina Lupea, de la Curtea de Apel Cluj (foto stanga), Madalina Afrasinie, de la Tribunalul Bucuresti (foto centru) si Adriana Stoicescu, presedinta Tribunalului Timis (foto dreapta). Cele trei au luat atitudine dupa ce procurorul Codreanu a sustinut ca avocatii din oficiu ar trebui sa nu mai existe (click aici pentru a citi).

Prima care a reactionat a fost Adina Lupea. Ea l-a catalogat pe Alexandru Codreanu drept „un accident nefericit in magistratura, un tiran, un despot si unul caruia trebuia sa ii se spuna: stai jos, nota 1!” Mai mult: Lupea a dezvaluit obiceiul lui Codreanu de a bombarda Inspectia Judiciara cu sesizari impotriva unor judecatori incomozi.

Iata postarea de pe Facebook a Adinei Lupea (vezi facsimil 1):

„Desi nu este treaba mea, m-a mahnit teribil schimbul de replici de pe acel grup ce se dorea de bune practici intre practicieni de elita. Desigur, nu sunt in locul moderatorilor, poate le-a fost greu sa gestioneze, insa cred ca nu le-a fost atat de greu cata vreme cei care au ridicat piatra sunt din anturajul favorit. Nu o sa ma transform intr-un aparator al avocatilor, dar cred ca trebuie sa fii jos de tot, ceva de genul "cat de jos poti ajunge?" incat sa iei in deradere un avocat din oficiu. De-a lungul carierei mele am intalnit si de aceia care mimau doua vorbe, dar am intalnit si multi, mult mai multi care pentru mizeria aia de onorariu dadeau tot din ei.Cum poti sa ii insulti in corpore?

Cum poti sa te crezi deasupra tuturor, cand amendezi procurori din alte structuri cand nu ti-au raspuns la adrese infantile? Cum poti sa te autoerijezi in reprezentant al unei asociatii obscure si sa ataci magistrati judecatori? Cum poti sa nu iti dai seama ca ai luat-o pe aratura rau cand casti ochii ca dementul si te pretinzi apostol?

Ma bucura la propriu reactia corpului de avocati care l-au pus la zid pe domnul procuror, care acum se vaieta ca nu se poate exprima liber pe un grup privat.

Domnule Codreanu, acelasi care mi-ati dat colegii pe mana IJ ca nu va conveneau, acelasi caruia nu ii convenea halba mea de bere fara sa vedeti parul din ochii dvs,, ati facut o facultate degeaba.

Ati ales sa faceti o asociatie obscura si sa va erijati in cavaler al dreptatii si pentru ca nimeni nu v-a tras de maneca, ati ajuns sa jigniti si avocatii.

Avocatii au facut aceeasi facultate, au poate mult mai multe provocari decat noi. Magistratii. Ati nimerit in breasla magistratilor dintr-o eroare. Un magistrat adevarat nu insulta participantii la actul de justitie. Sunteti intr-o tabara sinistra, sunteti plin de venin, sunteti o jignire pentru procurori. Sunteti viral numai pentru rautatile debitate, sunteti celebru numai pentru ca ati atacat judecatori, sunteti un nimeni.

Si daca noi judecatorii am fost decenti si nu v-am raspuns pe masura ineptiilor debitate, acum a venit timpul sa platiti.

Nu sunteti singur in breasla si cu siguranta sunteti departe de a fi un guru.

Sunteti un accident nefericit in magistratura, un tiran, un despot si unul caruia trebuia sa ii se spuna:

Stai jos, nota 1!”

La randul ei, judecatoarea Madalina Afrasinie a facut apel la incetarea „canibalizarii” profesiei de avocat, subliniind ca printre aparatorii din oficiu exista si exemple onorabile, care stiu sa construiasca pledoarii solide.

Redam postarea Madalinei Afrasinie (vezi facsimil 2):

„Judecator, pledez si pentru avocatul din oficiu!

Pornind de la postarea unui domn procuror, prin care institutia avocatului din oficiu "este o forma degradanta de exercitare a acestei profesii",

Ma ridic si ma inclin in fata avocatilor, adica si in fata avocatilor care fac oficii!

Da, am intalnit, in cariera mea de judecator de penal, avocati din oficiu care spuneau "lasam la aprecierea instantei " sau, mai grav, "de acord cu cele sustinute de procuror"(cand procurorul cerea ani grei de inchisoare).

Dar am intalnit avocati din oficiu care "s-au batut ca leii" pentru clientii lor!

In comercial, sunt avocati din oficiu care fac niste pledoarii de iti vine sa te ridici si sa ii aplauzi si sa le multumesti pentru felul in care si-au aparat clientul!

Putem spune ca noi, magistratii, suntem perfecti, far' de pacat, altfel incat sa ridicam piatra?

Aceasta profesie ne da dreptul sa umilim?

Cine suntem noi?

Care este rolul nostru in societate?

Dreptul de a ne exprima liber nu inseamna ca avem dreptul de a-i jigni pe ceilalti!

Nu este un razboi intre noi si avocati!

Nu suntem dumnezei, iar avocatii ingeri decazuti!

Poate ne oprim din aceasta canibalizare a profesiei si o readucem acolo unde ii este locul: modelatoare de destine, nu distrugatoare a acestora!

Pentru aceste motive,

Eu, judecator de scaun, sunt alaturi de colegii avocati si imi cer scuze pentru ceea ce li se intampla!”

Nu in ultimul rand, judecatoarea Adriana Stoicescu a scris doua postari pe Facebook, in care deopotriva lanseaza un apel la respectarea avocatilor si subliniaza ca exemplele negative din procuratura nu fac ca intreaga breasla sa fie una blamabila.

Prezentam cele doua mesaje ale Adrianei Stoicescu (vezi facsimile 3 si 4):

„Admonestata fiind, de un coleg procuror, ca fac rau profesiei si magistratilor prin postarile mele, recidivez, pledand cauza avocatilor, alaturi de celelalte colege dragi mie.

Am avut imensa onoare sa invat cate ceva, cat m-a dus pe mine mintea, de la nume ilustre ale avocaturii timisene.

Poate mai sunt cativa carora nume ca Mihai Ruva, Mircea Stoenescu, Mircea Gant sau Petru Pordea, Ioan Hampu sau Mircea Haitonic le trezesc aceleasi sentimente de respect si gratitudine, de bucurie si mandrie ca au stat in preajma lor, intr-o vreme in care judecatorul nu intreba sictirit „cu cheltuieli sau fara?”.

Atunci am inteles pe deplin ce inseamna un judecator care nu are absolut nicio legatura cu minunatia asta de vocatie si mi-am promis mie insami ca, daca vreodata voi deveni judecator, sa nu fiu asa: acra, lipsita de elementar bun simt, superioara fara nici un argument pentru asta..

Avocatura te obliga intai de toate sa fii OM. Empatic pana la a te identifica cu problemele celui care vine in fata ta cu viata in palme, trebuie sa fii preot si psiholog, prieten sau dadaca.

Te obliga sa citesti tot timpul, sa fii la curent, la fel ca un judecator, cu toate ametelile legislative ale timpului nostru.

Nu exista nicio diferenta, in umila mea opinie, intre avocat si magistrat. Doar locul pe care il ocupi in sala de judecata si faptul ca avocatul se ridica in picioare cand intra onorabila instanta.

Da, desigur, rolurile sunt diferite, raspunderea e alta, dar, in esenta suntem COLEGI. Si atat.

Avocatura m-a invatat sa ascult omul si sa il privesc in ochii. Sa citesc dincolo de povestea spusa si sa inteleg ce drama poarta fiecare in suflet si ce povara pe umeri.

Avocatura m-a invatat sa respect oamenii, indiferent ca e presedinte de tara sau femeie de serviciu si sa incerc sa vad samanta de bunatate din fiecare om care vine sa-mi ceara ajutorul.

Avocatura m-a invatat pentru prima data sa fiu judecator.

De aceea ma adresez si ma voi adresa avocatilor in sala cu apelativul „Domnule coleg” .

Fara voi nu poate exista nici justitie si nici dreptate.

Fara voi nu putem exista nici noi.

Dragi colegi, ma inclin in fata muncii voastre!”

„Pentru ca echilibrul este apanajul judecatorului, pledez astazi cauza procurorilor.

A acelora care isi inteleg pe deplin menirea. Si, credeti-ma, sunt foarte multi.

Asa cum cu o floare nu se face primavara, existenta unor personaje care nu au nici in clin nici in maneca cu moralitatea si demnitatea profesiei de procuror, nu inseamna ca intreaga breasla trebuie demonizata.

Exista inca in societate falsul sentiment al „procurorului mai important decat judecatorul”.

Consecinta inevitabila a sovietizarii normelor de drept penal din anii de trista amintire, au fost mentinute si dupa revolutie norme discutabile care, din fericire, au fost transate, fie de instanta de control constitutional fie de cea europeana.

Imensa majoritate a procurorilor munceste pe branci.

Nu au sambete sau duminici, la fel ca noi, juzii din penal.

Sunt manati din spate de termene urgente, presati de numarul mare de dosare.

Stau la audieri zile si nopti, mancand pe apucate. (Da, stiu, avocatii sunt la fel de chinuiti in cursul urmaririi penale).

Se lovesc, la prima mana, de tot ce are mai rau specia umana.

Da, stiu, nu sunt comunicativi si nici deschisi fata de avocati.

Dar asta nu inseamna ca trebuie priviti toti ca potentiali dusmani ai avocatilor…

Faptul ca a existat o portocala, ni se datoreaza si noua, judecatorilor.

Nu este doar vina procurorilor ca sistemul judiciar nu are inca formati anticorpii pentru astfel de personaje.

Nu este vina lor ca, la fel ca in alte profesii, exista oameni care nu isi inteleg rostul, care se cred deasupra legilor si oamenilor.

Asa cum suntem uniti cand e vorba de drepturile banesti asa ar trebui sa fim o singura voce cand trebuie sa spunem stop derapajelor care, in final, distrug esenta statului de drept si a democratiei: drepturile si libertatile fundamentale.

Este greu in lumea noastra sa pastrezi echilibrul.

Vrei, nu vrei, te identifici cu profesia si uiti, uneori sa fii pur si simplu Om.

Procurorii, in imensa lor majoritate, sunt Oameni si nu uita asta.

Si pentru asta trebuie respectati!”