Revenim in editia de astazi cu noi detalii despre ceea ce se petrece in Consiliul Superior al Magistraturii, sub conducerea Margaretei Tint. Iar dupa cazul pe care il prezentam in continuare Inspectia Judiciara are, credem noi, obligatia de a se sesiza de urgenta. Incredibil dar adevarat, deciziile CCR sunt nesocotite flagrant de anumiti judecatori din CSM. Asta intrucat hotararile obligatorii ale Curtii Constitutionale nu au nicio valoare pentru diversi membri ai Consiliului. Mai mult, prin deciziile luate, acestia pun in pericol chiar si cariera unei colege de-a lor.

Concret: Sectia pentru judecatori a CSM a decis in sedinta din 25 iunie 2020 detasarea judecatoarei Iulia Gabriela Lulciuc, de la Curtea de Apel Suceava, la Ministerul Afacerilor Interne, asa cum se poate observa din minuta publicata pe site-ul Consiliului:

”Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotarat: Detasarea la Ministerul Afacerilor Interne a doamnei LULCIUC IULIA GABRIELA, judecator la Curtea de Apel Suceava, pe o perioada de 3 ani, incepand cu data de 01.08.2020. (8 admitere, 3 respingere)”.

Aparent, hotararea CSM poate fi considerata drept una banala, ca multe altele. In realitate insa, hotararea CSM ascunde o nesocotire grava a unei decizii obligatorii a CCR. Si nu doar a unei decizii CCR, ci insasi a Legii 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.

Decizia CCR care lasa in offside CSM

Astfel, Sectia pentru judecatori a dispus detasarea judecatoarei Iulia Gabriela Lulciuc la MAI desi CCR a interzis explicit mutarea magistratilor la institutii si autoritati din afara sistemului judiciar. Interdictia se regaseste in Decizia CCR 45/2018 (click aici pentru a o citi), prin care s-au analizat modificarile aduse Legii 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Cu acea ocazie, CCR a stabilit ca detasarea judecatorilor si procurorilor nu poate fi permisa decat in cadrul Ministerului Justitiei, a unitatilor subordonate acestuia, in institutii din cadrul autoritatii judecatoresti, precum CSM, INM sau Scoala Nationala de Grefieri, precum si la instante sau parchete. Or, detasarea la Ministerul Afacerilor Interne nu se regaseste pe lista institutiilor enumerate de CCR:

“Curtea constata ca detasarea judecatorilor/procurorilor este permisa atat in cadrul Ministerului Justitiei sau unitatilor subordonate acestuia, cat si in cel al structurii autoritatii judecatoresti [la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul National al Magistraturii, Scoala Nationala de Grefieri, precum si in cadrul sistemului instantelor judecatoresti/parchetelor, dupa caz], din moment ce activitatea acestora se afla in legatura directa cu serviciul public de infaptuire a justitiei”.

Totodata, in aceeasi Decizie 45/2018 (atasata la finalul articolului), CCR arata ca functii precum cele din cadrul structurii Guvernului, cum este MAI in cazul nostru, au fie o natura administrativa pronuntata, fata vreo legatura cu activitatea pe care judecatorul sau procurorul o exercita.

Concluzionand, avand in vedere cele de mai sus, detasarea judecatoarei Iulia Gabriela Lulciuc la Ministerul Afacerilor Interne vine in contradictie cu Decizia CCR 45/2018. Aspect observat probabil si de trei judecatori din CSM, care au votat impotriva detasarii.

Nici Legea 303/2004 nu acopera CSM

Dar nu doar atat. Hotararea CSM de detasare a judecatoarei Iulia Gabriela Lulciuc la Ministerul Afacerilor Intrene intra in conflict cu insasi Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Aceasta prevede conditiile in care un magistrat poate fi detasat si institutiile unde poate fi mutat, nicaieri nefiind indicat Ministerul Afacerilor Interne.

Iata ce stabileste art. art. 59 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor:

“1) Sectia corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune detasarea judecatorilor si procurorilor, cu acordul scris al acestora, la alte instante sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Inspectia Judiciara, Institutul National al Magistraturii, Scoala Nationala de Grefieri, Ministerul Justitiei sau la unitatile subordonate acestuia, la solicitarea acestor institutii. Detasarea in cadrul acestor institutii nu se poate dispune pentru functii de demnitate publica.

(1/1) Judecatorii si procurorii pot ocupa functii in institutii ale Uniunii Europene sau in organizatii internationale daca actul international care reglementeaza conditiile de ocupare a acestora conditioneaza in mod expres accesul la functia respectiva de calitatea de judecator sau procuror”.

Artificiul CSM nu sta in picioare

Si totusi cum a fost posibila detasarea judecatoarei Iulia Gabriela Lulciuc la Ministerul Afacerilor Interne, atat timp cat CCR si Legea 303/2004 interzic astfel de mutari in afara sistemului judiciar?

Potrivit informatiilor noastre, judecatoarea Lulciuc a fost detasata la Biroul SIRENE din MAI. Acesta este prezentat de Legea 141/2010 privind infiintarea, organizarea si functionarea Sistemului Informatic National de Semnalari si participarea Romaniei la Sistemul de Informatii Schengen drept: “Structura specializata din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care asigura realizarea schimbului de informatii suplimentare cu birourile SIRENE din celelalte state membre”.

Aceeasi Lege 141/2010 contine la art. 28 alin. (2) o prevedere care da posibilitatea unui judecator sa fie detasat la Biroul SIRENE: “In vederea realizarii atributiilor prevazute la alin. (1), Ministerul Afacerilor Interne solicita Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii, detasarea procurorului sau judecatorului in cadrul Biroului SIRENE national”. Deci, Legea 141/2010 se bate cap in cap cu Legea 303/2004 si cu Decizia CCR 45/2018.

Aceasta este probabil prevederea legala cu care CSM a justificat detasarea judecatoarei Lulciuc la Biroul SIRENE din MAI. Exista insa o mare problema: si anume ca norma din aceasta lege este la randul ei neconstitutionala, daca tinem cont de Decizia CCR 45/2018. Faptul ca intr-o lege exista o prevedere ce nu a fost atacata la CCR, dar care este profund neconstitutionala asa cum CCR a decis intr-o decizie privind o alta lege, nu are cum sa ofere legalitate hotararii CSM de detasare a judecatoarei Iulia Gabriela Lulciuc. Ca sa nu mai spunem ca judecatorii CSM aveau obligatia de a actiona in primul rand in baza Legii 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, care nu da dreptul la detasari la MAI.

Judecatoarea Lulciuc a fost incompatibilizata. Judecatorii din CSM risca sanctiune disciplinara

Decizia CSM de detasare a judecatoarei Iulia Gabriela Lulciuc la MAI poate avea efecte grave atat asupra judecatoarei Lulciuc, dar si asupra judecatorilor din CSM.

In primul rand, prin detasarea ei la MAI, contrar Deciziei CCR 45/2018 si Legii 303/2004, judecatoarea Lulciuc a fost incompatibilizata de judecatorii din CSM. Asta intrucat ea ocupa o functie ce nu este permisa de Legea 303/2004 si nici de dispozitiile constitutionale. Faptul ca exista o lege care da dreptul la aceasta detasare in baza unor prevederi evident neconstitutionale nu este o scuza. Astfel, cariera judecatoarei Iulia Gabriela Lulciuc poate fi pusa in periocol daca la ANI va fi facuta o sesizare.

La randul lor, judecatorii care au dispus detasarea neconstitutionala a judecatoarei Lulciuc sunt pasibili de sanctiune disciplinara, in opinia noastra. Caci in cazul de fata vorbim despre nerespectarea deciziilor CCR, in speta a Deciziei 45/2018 care interzice detasarea la autoritati din afara sistemului judiciar, abatere disciplinara prevazuta de art. 99 lit. ș) din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor: “Constituie abateri disciplinare: (…) nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale ori a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii”.

Iata fragmente din Decizia CCR 45/2018, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“167. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate ale art. I pct. 112 [cu referire la art. 622 ] din lege, Curtea constata ca acestea sunt intemeiate. Astfel, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, 'Functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior', iar conform art. 132 alin. (2) din Constitutie, 'Functia de procuror este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior'. Prin urmare, un judecator sau procuror poate cumula functia sa de autoritate publica numai cu functiile didactice din invatamantul superior, care, potrivit art. 285 alin. (1) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, sunt cele de asistent universitar; lector universitar/sef de lucrari; conferentiar universitar si profesor universitar. De asemenea, art. 285 alin. (2) din aceeasi lege prevede ca in institutiile de invatamant superior functiile de cercetare sunt: asistent cercetare; cercetator stiintific; cercetator stiintific gradul III; cercetator stiintific gradul II si cercetator stiintific gradul I, functii care, conform alin. (3), sunt echivalate cu cele didactice. Totodata, in virtutea functiei pe care o detin de judecator si procuror, acestia pot presta activitati de instruire in cadrul Institutului National al Magistraturii si al Scolii Nationale de Grefieri.

168. Introducerea acestor incompatibilitati chiar in textul Constitutiei a avut in vedere instituirea si mentinerea unui statut neutru si impartial al persoanelor care isi desfasoara activitatea in puterea judecatoreasca sau in cadrul Ministerului Public fata de activitatea celorlalte puteri in stat. Daca in privinta judecatorilor acest obiectiv se afla in corelatie directa cu principiul independentei si al separatiei puterilor in stat, in privinta procurorilor, care, desi nu fac parte din puterea judecatoreasca, ci din autoritatea judecatoreasca, legiuitorul constituant a dorit crearea unui statut care sa le permita mentinerea unei echidistante fata de activitatea puterii legiuitoare si executive. Este de principiu ca functiile de demnitate publica alese [Presedintele Romaniei, deputati, senatori, cele din cadrul autoritatilor administratiei publice locale] sau numite [functiile calificate ca atare de lege din cadrul unor institutii/autoritati publice, precum Guvernul (cu toata structura sa, inclusiv functiile de prim-ministru, viceprim-ministru, ministru, ministru delegat, secretar de stat, subsecretar de stat), Academia Romana, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Secretariatul General al Guvernului, Administratia prezidentiala, Consiliul National al Audiovizualului, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Autoritatea Electorala Permanenta, Agentia Nationala de Integritate, Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat, Institutia Prefectului etc.], reluate in anexa nr. IX - Functii de demnitate publica la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, au, prin natura lor, fie o pronuntata componenta politica, fie o componenta administrativa, care nu are nicio legatura cu activitatea pe care judecatorul sau procurorul o exercita. Curtea observa ca art. 1 din Legea nr. 303/2004 defineste magistratura ca fiind activitatea judiciara desfasurata de judecatori in scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor. Astfel, esenta activitatii lor consta in aplicarea si interpretarea judiciara a legii si in conducerea si controlul activitatii de urmarire penala, dupa caz, neputand desfasura activitati specifice celei de legiferare sau de organizare si punere in aplicare a legii pe calea actelor administrative. In consecinta, rezulta ca functiile de demnitate publica anterior enumerate nu au nicio legatura cu magistratura, drept care legiuitorul constituant a realizat aceasta demarcare foarte clara intre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, care cuprinde instantele judecatoresti, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii, si celelalte doua autoritati ale statului - executiva si legislativa.

169. Spre deosebire de alte sisteme constitutionale (spre exemplu, Germania sau Suedia; a se vedea Avizul nr. 806/2015 privind libertatea de expresie a judecatorilor, adoptat de Comisia de la Venetia, la cea de-a 103-a sa reuniune plenara din 19- 20 iulie 2015), care sunt mai permisive in ceea ce priveste compatibilitatea functiei de judecator cu cele de demnitate publica, in sistemul nostru constitutional normele antereferite sunt foarte stricte cu privire la incompatibilitatile care insotesc functia de judecator/procuror, ratiunea acestora fiind aceea de a evita confuziunea intre aceste functii si orice alte functii publice sau private, indiferent de natura lor (politica sau economica). In caz contrar, daca prin diverse mecanisme legale, s-ar eluda acest text constitutional, activitatea judecatorului/procurorului ar fi pusa sub semnul lipsei de independenta si al partialitatii, dupa caz, iar perceptia cetatenilor cu privire la justitie ar fi grav si iremediabil afectata. Chiar Comisia de la Venetia, in Avizul cu privire la proiectul de revizuire a Legii constitutionale privind statutul judecatorilor din Kargazstan, paragraful 45, adoptat la cea de-a 77-a sa sesiune plenara din 12-13 decembrie 2008, a subliniat urmatoarele: 'In ipoteza incetarii exercitiului functiunii care vizeaza cazurile in care candidatul este implicat in activitati politice interzise, Presedintele emite o decizie. Daca imprejurarile care au dus la incetare (spre exemplu, persoana este membru al partidului politic), judecatorul isi recapata exercitiul functiunii printr-o decizie a Presedintelui. Comisia de la Venetia recomanda, totusi, ca judecatorul mai intai sa demisioneze inainte de a concura pentru o functie politica, deoarece, chiar daca un judecator a candidat si nu a fost ales, acesta va fi identificat cu o anumita tendinta politica, in detrimentul independentei'. De asemenea, Raportul Comisiei de la Venetia asupra independentei sistemului judiciar, Partea I: Independenta judecatorilor, paragraful 62, adoptat la cea de-a 82-a sa sesiune plenara din 12-13 martie 2010, prevede ca 'judecatorii nu ar trebui sa se puna intr-o pozitie in care independenta sau impartialitatea lor ar putea fi pusa la indoiala. Acest lucru justifica normele nationale privind incompatibilitatea functiei judiciare cu alte functii si este, de asemenea, un motiv pentru care multe state restrang activitatile politice ale judecatorilor'.

170. Avand in vedere cele anterior expuse, Curtea constata ca legiuitorul nu poate reglementa nicio exceptie de la textele constitutionale aleart. 125 alin. (3) si art. 132 alin. (2). A evita incompatibilitatea constitutionala, printr-un mecanism formal de suspendare din functie a judecatorului/procurorului, de care Consiliul Superior al Magistraturii ia act, echivaleaza tot cu o incalcare a Constitutiei. In conditiile in care Constitutia fixeaza, in termeni imperativi, incompatibilitatile acestor functii, legiuitorul nu poate sa inlature dispozitia constitutionala. Atat timp cat persoana detine calitatea de judecator sau procuror nu poate exercita decat activitatile specifice acestor functii. Numirea sau detasarea acestora in functii de demnitate publica, indiferent de denumirea pe care acestea o poarta, nu poate fi acceptata prin prisma exigentelor Constitutiei, intrucat se produce, in mod inevitabil, o modificare a felului muncii pe care acestia o presteaza, care, in realitate, justifica drepturile si obligatiile aferente statutului lor. Mai mult, intregul statut al judecatorului/procurorului, in mod axiomatic, se axeaza pe rolul lor constitutional, astfel cum este definit la art. 124 si 125, respectiv art. 131 si 132 din Constitutie. Or, asumandu-si, prin diverse mecanisme [numire/detasare], un rol diferit celui de infaptuire a justitiei si/sau de aparare a intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor, se incalca in mod direct, pe de o parte, principiul independentei judecatorului, principiul separatiei puterilor in stat si dispozitiile referitoare la rolul si incompatibilitatile judecatorului [art. 1 alin. (4), art. 124 si art. 125 alin. (3) din Constitutie], iar, pe de alta parte, dispozitiile constitutionale referitoare la rolul si incompatibilitatile care insotesc statutul procurorului [art. 131 si 132 din Constitutie].

171. Avand in vedere cele anterior stabilite, Curtea isi extinde controlul, din aceasta perspectiva, in temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, si asupra art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) tezele penultima si ultima], pct. 97 [cu referire la art. 58 alin. (1) sintagmele 'ori la alte autoritati publice, in orice functii, inclusiv cele de demnitate publica numite' si 'precum si la institutii ale Uniunii Europene sau organizatii internationale, la solicitarea Ministerului justitiei'], pct. 143 [cu referire la art. 82 alin. (2) sintagma 'functia de ministru al justitiei'] si pct. 153 [cu referire la art. 851 sintagma 'functia de ministru al justitiei'] din lege, dispozitii care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de cele ale art. I pct. 112 [cu referire la art. 622 ] din lege.

172. Astfel, art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) tezele penultima si ultima] din lege, potrivit caruia functiile de judecator, procuror, magistrat-asistent si asistent judiciar sunt compatibile cu activitatile didactice de formare si perfectionare desfasurate de institutiile de pregatire profesionala a altor profesii juridice, precum si cu functiile ce pot fi ocupate pe baza unor conventii internationale la care Romania este parte, cuprinde dispozitii contrare art. 125 alin. (3) si art. 132 alin. (2) din Constitutie, in sensul ca functia de judecator/procuror nu este inerenta unei activitati de formare profesionala in privinta altor profesii juridice, in realitate, fiind vorba despre o alta functie sau raport contractual in care judecatorul/procurorul este prestatorul unui serviciu, ce nu are legatura nici cu instruirea pe care trebuie sa o asigure judecatorilor/procurorilor si nici cu vreo functie didactica din invatamantul superior. Desigur, in masura in care judecatorul/procurorul are calitatea de cadru didactic, in virtutea acestei functii are posibilitatea de a presta activitati de formare profesionala juridica pentru alte categorii de personal. De asemenea nu este permisa nici desfasurarea unor activitati in afara tarii care sa puna in discutie incompatibilitatile constitutionale expres consacrate si rolul constitutional al judecatorului/procurorului. Prin urmare, functia de judecator/procuror este incompatibila cu orice alte calitati oficiale in virtutea carora judecatorul/procurorul presteaza activitati in afara granitelor tarii, cu exceptia celor didactice.

173. Curtea nu neaga posibilitatea judecatorului/procurorului de a fi eligibil pentru ocuparea unei functii la institutii ale Uniunii Europene sau organizatii internationale in ipoteza in care actul international incident conditioneaza expres accesul la functia respectiva de calitatea de judecator/procuror, insa, pentru aceasta, legiuitorul trebuie sa reglementeze o solutie normativa corespunzatoare, in acord cu exigentele Constitutiei. Avand in vedere incompatibilitatea constitutionala expresa, pentru ipoteza in care judecatorul/procurorul opteaza in sensul exercitarii unei astfel de functii, functia detinuta anterior inceteaza, acesta putandu-si relua postul, in conditiile rezervarii sale.

174. De asemenea, pentru aceleasi motive, Curtea constata neconstitutionalitatea art. I pct. 97 din lege [cu referire la art. 58 alin. (1) sintagmele 'ori la alte autoritati publice, in orice functii, inclusiv cele de demnitate publica numite' si 'precum si la institutii ale Uniunii Europene sau organizatii internationale, la solicitarea Ministerului justitiei']. Astfel, cele anterior aratate se aplica si functiilor publice de executie sau conducere, distincte de cele de demnitate publica, din cadrul autoritatilor executiva sau legislativa, cu exceptia Ministerului Justitiei sau unitatilor subordonate acestuia, intrucat acestea din urma se afla in legatura directa cu serviciul public de infaptuire a justitiei. Asadar, nu este admis ca, pe calea detasarii, judecatorul sau procurorul sa incalce normele constitutionale referitoare la incompatibilitati, legiuitorului nefiindu-i permisa crearea unor procedee de eludare a unor interdictii de natura constitutionala. Mai mult, acesta are obligatia de a elimina din dreptul pozitiv solutiile legislative constatate ca fiind neconstitutionale, precum cele ce se regasesc, spre exemplu, in actualul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

175. Avand in vedere cele anterior retinute, Curtea constata ca detasarea judecatorilor/procurorilor este permisa atat in cadrul Ministerului Justitiei sau unitatilor subordonate acestuia, cat si in cel al structurii autoritatii judecatoresti [la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul National al Magistraturii, scoala Nationala de Grefieri, precum si in cadrul sistemului instantelor judecatoresti/parchetelor, dupa caz], din moment ce activitatea acestora se afla in legatura directa cu serviciul public de infaptuire a justitiei”.