28 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

KAPUTT BIG BROTHER – CJUE spune stop interceptarii comunicatiilor tuturor cetatenilor si cere eliminarea din dosare a probeler obtinute prin inregistrarea la gramada: "Curtea precizeaza ca directiva privind 'confidentialitatea si comunicatiile electronice' impune instantei penale nationale sa excluda probele obtinute printr-o conservare generalizata si nediferentiata a datelor referitoare la trafic si localizare incompatibile cu dreptul Uniunii". Centrul de Interceptare al SRI intra in "somaj"

Scris de: Elena DUMITRACHE | pdf | print

7 October 2020 19:21
Vizualizari: 13001

Hotarare monumentala a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) care vine sa anuleze si sa condamne, daca nu direct si practic, cel putin moral, practicile serviciilor secrete si ale parchelor care, in vremea protocoalelor secrete incheiate intre SRI si PICCJ, au inregistrat intr-o veselie populatia Romaniei, pe motiv de siguranta nationala, dar si hotararile instantelor penale care au tinut cont la judecarea unor cauze cu cantec de interceptari facute in baza unor mandate pe siguranta nationala pentru care nu exista o justificare reala. Judecatorii CJUE au confirmat ca dreptul Uniunii Europene se opune reglementarilor nationale care prevad obligarea operatorilor de telefonie si furnizorilor de servicii de comunicatii electronice sa stocheze, la nivel general si nediferentiat, datele de trafic si localizarea ale cetatenilor unui stat.


 

Pentru argumentarea Deciziei, CJUE a facut trimitere la Directiva 2002/58 a Comisiei Europene privind confidentialitatea si comunicatiile electronice care, astfel cum CJUE a interpretat in Hotararea sa, tinand cont de Carta fundamentala a drepturilor omului:

-"nu autorizeaza statele membre sa adopte, printre altele, in scopuri de securitate nationala, masuri legislative care vizeaza limitarea domeniului de aplicare al drepturilor si obligatiilor prevazute de prezenta directiva";

-"se opune reglementarilor nationale, care impun furnizorilor de servicii de comunicatii electronice, in vederea protejarii securitatii nationale, transmiterea generalizata si nediferentiata catre serviciile de securitate si comunicare a datelor despre trafic si localizare";

-"impiedica masurile legislative care le impun furnizorilor de servicii de comunicatii electronice, ca masura preventiva, mentinerea generalizata si nediferentiata a datelor de trafic si la localizare".


CJUE ingropa Ordonanta Pruna


Hotararea CJUE este catastrofala pentru Romania daca tinem cont de faptul ca nu mai departe de 2016, prin dorinta fostei ministrese a Justitiei, Raluca Pruna (foto), a fost emisa ordonanta nr. 6/2016, cunoscuta ca "Ordonanta Pruna", fiind introdus legal Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor (CNIC) - institutie infiintata prin Hotarare CSAT, care nu tine loc de lege - din cadrul Serviciului Roman de Informatii ca autoritate desemnata in relatia cu furnizorii de comunicatii electronice destinate publicului. Adica tot ce se cerea de la furnizorii de comunicatii trecea pe la CNIC al SRI (facsimil 1).


Motivul introducerii CNIC a fost justificat prin faptul ca "activitatea unitatilor de parchet ar fi in mod serios afectata in absenta sprijinului tehnic si a resurselor umane specializate pentru managementul unei infrastructuri de comunicatii", ca urmare a Deciziei nr. 51/2016 a CCR (Click aici pentru a citi), astfel incat OUG 6/2016 a obligat furnizorii de servicii si comunicatii electronice sa colaboreze cu procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii de politie pentru punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica (facsimil 2).

 


Instantele trebuie sa elimine din dosarele penale probele obtinute prin "conservare generalizata si nediferentiata"


Decizia CJUE mai are insa un efect! Acela de creare a posibilitatii eliminarii din dosarele penale a unor probe obtinute printr-o "conservare generalizata si nediferentiata", probe obtinute de la furnizorii de servicii de comunicatii electronice!

CJUE precizeaza astfel ca Directiva 2002/58 privind „confidentialitatea si comunicatiile electronice”, "interpretata in lumina principiului eficacitatii, impune instantei penale nationale sa excluda probele obtinute printr-o conservare generalizata si nediferentiata a datelor referitoare la trafic si localizare incompatibile cu dreptul Uniunii, in contextul unor astfel de proceduri penale, daca persoanele suspectate de fapte penale nu sunt in masura sa ia o pozitie eficienta cu privire la aceste probe". Cu alte cuvinte, instantele care au tinut cont de probele si datele obtinute de procurori gratie stocarii "generalizate si nediferentiate" ar trebui sa procedeze la excluderea acestor probe!


Singura situatie in care un stat poate stoca generalizat si nediferentiat adresele IP atribuite unei comunicatii este atunci cand perioada este limitata la ceea ce este strict necesar.


Pe de alta parte, precizeaza CJUE, "in situatiile in care un stat membru se confrunta cu o amenintare grava la adresa securitatii nationale care se dovedeste reala si actuala sau previzibila, acesta poate deroga de la obligatia de a asigura confidentialitatea datelor referitoare la comunicatiile electronice prin impunerea, prin masuri legislative, stocarii generalizate si nediferentiate a acestor date pe o perioada limitata la ceea ce este strict necesar, dar reinnoibila in cazul persistentei amenintarii".

CJUE subliniaza altfel ca un stat membru poate prevede pastrarea tintita a unor date, precum si pastrarea acestora in lupta impotriva criminalitatii grave si prevenirea amenintarilor grave la adresa securitatii publice, insa "o astfel de ingerinta in drepturile fundamentale trebuie sa fie insotita de garantii efective si supravegheata de un judecator sau de o autoritate administrativa independenta".


Argumentele aduse de CJUE care desfiinteaza practica parchetelor si a instantelor romanesti se regasesc in Hotararile pe care Curtea de Justitie a Uniunii Europene le-a pronuntat in data de 6 octombrie 2020 in Cauzele C-623/17 Privacy international (tribunalul cu puteri de investigare, Regatul Unit) si in cauze conexe C-511/18 (Consiliul de Stat - Franta - Cvadratura netului e.a. si C-512/18 French Data Network), precum si C-520/18 (Curtea Constitutionala – Belgia - Ordinul barourilor francofone si germanofone) in care au fost sesizate cu litigii privind legalitatea reglementarilor adoptate de anumite state membre in aceste domenii, referitoare la obligatia furnizorilor de servicii de comunicatii electronice de a transmite catre o autoritate publica sau de a pastra intr-un mod generalizat sau nediferentiat datele despre utilizatori referitoare la trafic si localizare.


Precizam totusi ca Decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene nu are caracter de obligativitate, CJUE nesolutionand un litigiu national. Revine insa instantelor nationale sa solutioneze cauzele in conformitate cu decizia Curtii!


Iata anuntul Curtii de Justitie a Uniunii Europene:


"Curtea de Justitie confirma ca dreptul Uniunii se opune unei reglementari nationale care impune unui furnizor de servicii de comunicatii electronice, in scopul combaterii infractiunilor in general sau al apararii securitatii nationale, transmiterea sau pastrarea generalizata si nediferentiata a datelor privind traficul si localizarea

Pe de alta parte, in situatiile in care un stat membru se confrunta cu o amenintare grava la adresa securitatii nationale care se dovedeste reala si actuala sau previzibila, acesta poate deroga de la obligatia de a asigura confidentialitatea datelor referitoare la comunicatiile electronice prin impunerea, prin masuri legislative, stocarii generalizate si nediferentiate a acestor date pe o perioada limitata la ceea ce este strict necesar, dar reinnoibila in cazul persistentei amenintarii. In ceea ce priveste lupta impotriva criminalitatii grave si prevenirea amenintarilor grave la adresa securitatii publice, un stat membru poate prevedea, de asemenea, pastrarea tintita a acestor date, precum si pastrarea rapida a acestora. O astfel de ingerinta in drepturile fundamentale trebuie sa fie insotita de garantii efective si supravegheata de un judecator sau de o autoritate administrativa independenta. De asemenea, un stat membru are posibilitatea sa efectueze stocarea generalizata si nediferentiata a adreselor IP atribuite sursei unei comunicatii, atata timp cat perioada de stocare este limitata la ceea ce este strict necesar sau sa procedeze la stocarea generalizata si nediferentiata a datelor referitoare la identitatea civila a utilizatorilor de mijloace electronice de comunicare, fara ca acestea sa fie limitate in acest ultim caz la o anumita perioada


In ultimii ani, Curtea de Justitie s-a pronuntat in mai multe hotarari privind pastrarea si accesul la date cu caracter personal in domeniul comunicatiilor electronice. Jurisprudenta rezultata, in special hotararea Tele2 Sverige si Watson si altii, in care a considerat in special ca statele membre nu le

pot impune furnizorilor de servicii de comunicatii electronice o obligatie generala si nediferentiata de a pastra date referitoare la trafic si localizare, a ridicat ingrijorari in anumite state, temandu-se ca au fost lipsite de un instrument pe care il considera necesar pentru protejarea securitatii nationale si lupta impotriva criminalitatii.

In acest context, Investigatory Powers Tribunal (tribunalul cu puteri de investigare, Regatul Unit) (Privacy International, C-623/17), Consiliul de Stat (Franta) (Cvadratura netului si altii, cauze conexe C-511/18 si C-512/18), precum si Curtea Constitutionala (Belgia) (Ordinul barourilor francofone si germanofone si altii, C-520/18) au fost sesizate cu litigii privind legalitatea reglementarilor adoptate de anumite state membre in aceste domenii, prevazand in special obligatia furnizorilor de servicii de comunicatii electronice de a transmite catre o autoritate publica sau de a pastra intr-un mod generalizat sau nediferentiat datele despre utilizatori referitoare la trafic si localizare.

Prin doua hotarari pronuntate in Marea Camera, la 6 octombrie 2020, Curtea a decis in primul rand ca directiva „confidentialitate si comunicatii electronice” se aplica reglementarilor nationale care impun furnizorilor de servicii de comunicatii electronice sa procedeze, in scopul protectiei securitatii nationale si luptei impotriva criminalitatii, la prelucrarea datelor cu caracter personal, cum ar fi transmiterea acestora catre autoritatile publice sau stocarea acestora. In plus, confirmand jurisprudenta care rezulta din hotararea Tele2 Sverige si Watson si altii, cu privire la caracterul disproportionat al stocarii generalizate si nediferentiate a datelor referitoare la trafic si localizare, Curtea aduce precizari, in special cu privire la intinderea competentelor conferite de aceasta directiva statelor membre cu privire la pastrarea acestor date in scopurile mentionate anterior.


In primul rand, Curtea are grija sa indeparteze indoielile cu privire la aplicabilitatea directivei privind ”confidentialitatea si comunicatiile electronice” ridicate in contextul prezentelor cauze. Intr-adevar, mai multe state membre care au prezentat observatii scrise Curtii si-au exprimat o opinie contrara in acest sens. Acestea au sustinut in special ca directiva respectiva nu ar fi aplicabila reglementarilor nationale in cauza, in masura in care scopul lor este de a proteja securitatea nationala, care intra in sfera lor de competenta exclusiva, dupa cum demonstreaza in special Articolul 4 alineatul (2) a treia teza din TUE. Cu toate acestea, Curtea considera ca reglementarile nationale care impun furnizorilor de servicii de comunicatii electronice sa pastreze datele referitoare la trafic si localizare sau sa transmita aceste date autoritatilor nationale de securitate si informatii in acest scop intra in sfera de aplicare a directivei.


Pe urma, Curtea reaminteste ca ”directiva privind confidentialitatea si comunicatiile electronice” nu permite ca derogarea de la obligatia principala de a garanta confidentialitatea comunicatiilor electronice si a datelor conexe si de la interdictia de stocare a acestor date sa devina regula. Acest lucru implica faptul ca aceasta directiva nu autorizeaza statele membre sa adopte, printre altele, in scopuri de securitate nationala, masuri legislative care vizeaza limitarea domeniului de aplicare al drepturilor si obligatiilor prevazute de prezenta directiva, in special obligatia de a garanta confidentialitatea comunicatiilor si a datelor despre trafic, decat pentru respectarea principiilor generale ale dreptului Uniunii, inclusiv a principiului proportionalitatii si a drepturilor fundamentale garantate de Carta.


In acest context, Curtea considera, pe de o parte, in cauza Privacy International, ca directiva „confidentialitatea si comunicatiile electronice”, citita in sensul Cartei, se opune reglementarilor nationale, care impun furnizorilor de servicii de comunicatii electronice, in vederea protejarii securitatii nationale, transmiterea generalizata si nediferentiata catre serviciile de securitate si comunicare a datelor despre trafic si localizare. Pe de alta parte, in cauzele unite Cvadratura netului e.a., precum si in cauza Ordinului barourilor francofone si germanofone si altii, Curtea a considerat ca aceeasi directiva impiedica masurile legislative care le impun furnizorilor de servicii de comunicatii electronice, ca masura preventiva, mentinerea generalizata si nediferentiata a datelor de trafic si la localizare. Intr-adevar, aceste obligatii de transmitere si stocare generalizata si nediferentiata a acestor date constituie ingerinte deosebit de grave in drepturile fundamentale garantate de Carta, fara ca comportamentul persoanelor ale caror date sunt vizate sa aiba vreo legatura cu obiectivul urmarit de reglementarile in cauza. In mod similar, Curtea interpreteaza articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul general privind protectia datelor, citita in sensul Cartei, ca se opune unei reglementari nationale care le impune furnizorilor de acces la servicii de comunicatii catre publicul online si furnizorilor de servicii de gazduire conservarea generalizata si nediferentiata, in special, datele personale aferente serviciilor respective.


Pe de alta parte, Curtea considera ca, in situatiile in care statul membru in cauza se confrunta cu o amenintare grava la adresa securitatii nationale care se dovedeste a fi reala si actuala sau previzibila, directiva privind ”confidentialitatea si comunicatiile electronice”, citita in sensul Cartei, nu se opune obligarii furnizorilor de servicii de comunicatii electronice la pastrarea datelor referitoare la trafic si localizare in mod generalizat si nediferentiat. In acest context, Curtea precizeaza ca decizia care prevede aceasta ordonanta, pe o perioada limitata la ceea ce este strict necesar, trebuie sa faca obiectul unui control efectiv, efectuat de catre o instanta, de catre un organism administrativ independent, a carui decizie este cu efect obligatoriu, pentru a verifica existenta uneia dintre aceste situatii precum si respectarea conditiilor si garantiilor oferite. In aceleasi conditii, directiva mentionata nu exclude nici analiza automatizata a datelor, in special a celor referitoare la trafic si localizare, a tuturor utilizatorilor de mijloace de comunicatii electronice.


Curtea a adaugat ca directiva „confidentialitate si comunicatii electronice”, citita in sensul Cartei, nu exclude masuri legislative care permit utilizarea stocarii tintite, limitata temporar la ceea ce este strict necesar, a datelor de trafic si localizare, care este delimitata, pe baza elementelor obiective si nediferentiate, in functie de categoriile de persoane in cauza sau prin intermediul unui criteriu geografic. De asemenea, aceasta directiva nu exclude astfel de masuri care prevad stocarea generala si nediferentiata a adreselor IP atribuite sursei unei comunicatii, cu conditia ca perioada de stocare sa fie limitata la ceea ce este strict necesar si nici la cele care prevad o o astfel de pastrare a datelor referitoare la identitatea civila a utilizatorilor de mijloace electronice de comunicare, in acest din urma caz, statelor membre nu li se cere sa limiteze temporar pastrarea. In plus, directiva respectiva nu exclude o masura legislativa care sa permita recurgerea la stocarea rapida a datelor disponibile furnizorilor de servicii in situatii in care apare necesitatea pastrarii acestor date dincolo de termenele limita de pastrare a datelor legale pentru clarificarea unor infractiuni penale grave sau a atacurilor impotriva securitatii nationale, atunci cand aceste infractiuni sau atacuri au fost deja constatate sau cand existenta lor poate fi suspectata in mod rezonabil.


In plus, Curtea a decis ca directiva „confidentialitate si comunicatii electronice”, citita in sensul Cartei, nu impiedica o reglementare nationala care impune furnizorilor de servicii de comunicatii electronice sa utilizeze colectarea de date in timp real, in special, a datelor referitoare la trafic si localizare, atunci cand aceasta colectare este limitata la persoanele pentru care exista un motiv valid de a suspecta ca sunt implicate, intr-un fel sau altul, in activitati de terorism si este supus controlului prealabil, efectuat fie de o instanta, fie de o entitate administrativa independenta, a carei decizie are efect obligatoriu, asigurandu-se ca o astfel de colectare in timp real este autorizata numai in masura in care este strict necesara. In caz de urgenta, controlul trebuie sa aiba loc cat mai repede posibil.


In cele din urma, Curtea abordeaza problema mentinerii efectelor in timp ale unei reglementari nationale considerate incompatibile cu legislatia UE. In acest sens, considera ca o instanta nationala nu poate aplica o dispozitie din dreptul sau national care ii permite sa limiteze in timp efectele unei declaratii de ilegalitate care ii revine, in ceea ce priveste o reglementare nationala care impune furnizorilor de servicii de comunicatii electronice sa mentina stocarea generala si nediferentiata a datelor de trafic si de localizare, considerata incompatibila cu directiva „confidentialitate si comunicatii electronice”, citite in sensul Cartei.


Acestea fiind spuse, pentru a oferi un raspuns util instantei nationale, Curtea reitereaza ca admisibilitatea si evaluarea probelor obtinute prin pastrarea datelor contrare dreptului Uniunii, in contextul unei proceduri penale deschise impotriva persoanelor suspectate de fapte penale grave, este, asa cum se aplica in prezent, dreptul Uniunii, tine numai de dreptul national. Cu toate acestea, Curtea precizeaza ca directiva privind „confidentialitatea si comunicatiile electronice”, interpretata in lumina principiului eficacitatii, impune instantei penale nationale sa excluda probele obtinute printr-o conservare generalizata si nediferentiata a datelor referitoare la trafic si localizare incompatibile cu dreptul Uniunii, in contextul unor astfel de proceduri penale, daca persoanele suspectate de fapte penale nu sunt in masura sa ia o pozitie eficienta cu privire la aceste probe."

Comentarii

# Baran Gheorghe date 7 October 2020 19:26 +13

NU va imbatati cu apa rece!!!Pe statia mea de radiolocatie era scris "Atentie! Dusmanul asculta!!!"

# Ultimul Charlot date 7 October 2020 20:26 +7

Le vin serviciile de hac și ăstora de la CUJE. Aia sunt așa de capul lor și atentează la interesul național și la ochii albaștrii? Securiști, procurori si muuulți judecători sunt devastați. Li se dărâmă șandranaua.

# Nicolae date 7 October 2020 20:26 +9

În sfârșit o veste buna, abia acum mi-am dat seama cum de Iohanis este peste noapte băiat bunsi a întors o ca la Ploesti ca nu este de acord ca SRI sa mai între în dosare..., pai nu tu mai nemernicule ai admis în CSAT acum o întorci. Frica îl face sa la loc comana.

# Maria date 7 October 2020 22:21 0

Ha!Nu este vorba doar de ordonanta Pruna, pe vremea lui Ponta-Maior-Coldea era o practica generalaizata(indiferent de parchet)sa autorizeze la gramada interceptarile!

# un mizantrop date 8 October 2020 02:23 +2

Ce facem cu DIICOT-ul, ca asta functioneaza aproape exclusiv pe interceptari...exceptiile fiind facaturi (de "probe") ordinare? S-ar impune o "reevaluare" a acestui parchet (pe langa desfiintarea DNA, o aberatie juridica), eventual revenirea ca sectie specializata la PG...poate le scrie cineva si fisele de post, ca procurorii DIICOT par sa fi inversat portile...

# santinela date 8 October 2020 07:47 +3

Pai si cind Cucul cotrocenist impreuna cu Pelticul neamului se pregatira sa reintroduca SRI-ul in cauzele penale, hopa Europa le dadu peste bot !

# livia date 8 October 2020 12:36 +1

Ce??? Centrul de Interceptare al SRI intra in "somaj"!Asa decide Curtea Europeana a Drepturilor Omului?Dar tocmai a anuntat impostorul ministru al Justitiei Catalin Predoiu ca(,) colaborarea de politie politica cu SRI nu e rea si ar trebui prelauta? Credeti ca mai conteaza ce spune CEDO in regimul nazisto/PNL-ist? https://romania.europalibera.org/a/catalin-predoiu-consecințele-desfiintarii-protocoalelor/30389870.htmlin regimul nazist al PNL/Iohannis de ocupatie a tarii ?

# Joseph date 8 October 2020 13:07 +3

Acum pe loc ar trebui ca absolut toate SOLUTIILE din vremea protocoalelor adica din ultimii 15 ani sa fie ANULATE fie ca sunt de la DNA SAU DIICOT, E CLAR ,INTERCEPTARILE TREBUIE SA FIE EXCLUSE,ADICA SUNT ILEGALE. Interceptarile nu constituie probe asa cum s-a facut in Ro, totul judecandu-se ilegal

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 27.03.2024 – Oamenii s-au dus peste „Baronul Lamborghini” (Video)

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva