Codul de procedura penala risca sa fie ciuruit pentru a nenumarata oara de catre Curtea Constitutionala a Romaniei, in ipoteza in care fostul ministru al Sanatatii Sorina Pintea (foto 1 stanga) va avea castig de cauza la CCR, unde a atacat doua articole din CPP.

Este vorba despre art. 346 alin. 6 si art. 50 alin. 3, care in esenta spun ca, in cazul declinarii dosarului la o instanta competenta teritorial, se mentin toate probele administrate pana in acel moment de catre instanta initiala. Or, reclama Pintea – aparata de catre avocatul Viorel Mocanu (foto 1 dreapta), fost agent guvernamental al Romaniei la CEDO –, asa ceva incalca dreptul la un proces echitabil, protejat de catre articolul 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Cererea de sesizarea instantei de contencios constitutional a fost admisa vineri, 2 octombrie 2020, de catre judecatorul Mihai Andi Malaliu (foto 2), de la Tribunalul Bucuresti, in dosarul in care Directia Nationala Anticoruptie a defilat-o in catuse si a trimis-o in judecata pe Pintea pentru presupuse fapte de luare de mita. O hotarare surprinzatoare, zicem noi, avand in vedere duritatea care l-a facut celebru pe Malaliu.

Iata mai intai articolele din CPP atacate la CCR:

- art. 346 alin. (6): „Daca apreciaza ca instanta sesizata nu este competenta, judecatorul de camera preliminara procedeaza potrivit art. 50 si 51, care se aplica corespunzator”;

- art. 50 alin. (3): „In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, probele administrate, actele indeplinite si masurile dispuse se mentin”.

Redam articolele din Constitutie si din Conventia EDO invocate:

- art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei: „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”;

- art. 11 alin. (1) si alin. (2) din Constitutie:

„(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”;

- art. 21 alin. (3) din Constitutie: „Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil”;

- art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului:

„1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.

3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul:

a. sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, despre natura si cauza acuzatiei aduse impotriva sa;

b. sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;

c. sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare remunerarii unui aparator, sa poata fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;

d. sa audieze sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;

e. sa fie asistat gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere”.

Vedeti mai jos minuta din cauza nr. 9657/3/2020/a1:

„In baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicata sesizeaza Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. 3 si art. 346 alin. 6 Cod proc.pen. ridicata de inculpata PINTEA SORINA prin avocat ales.

In baza art. 367 alin. 9 Cod proc.pen. respinge ca inadmisibila cererea de suspendare a judecarii cauzei. Cu recurs in 48 de ore de la pronuntare asupra sesizarii Curtii Constitutionale. Pronuntata in camera de consiliu, azi, 02.10.2010”.

Dupa cum probabil v-ati dat seama deja, dosarul DNA vizand-o pe Sorina Pintea nu a intrat inca la judecata pe fond, aflandu-se deocamdata in faza de camera preliminara.

Prezentam argumentele avocatului Viorel Mocanu:

„In esenta, exceptia vizeaza modalitatea neconstitutionala in care legiuitorul a inteles sa reglementeze solutionarea exceptiei de necompetenta teritoriala a instantei de judecata, aceasta fiind in contradictie cu dreptul la un proces echitabil si necesitatea edictarii unor norme juridice clare, coerente si functionale.

Astfel, din topografia articolului 346 Cod de procedura penala, care reglementeaza solutiile posibile ce pot fi dispuse la finalul procedurii de camera preliminara, reiese faptul ca judecatorul poate pronunta, in mod simultan, o solutie care sa transeze nu doar chestiunea teritorialitatii, dar si aspectele ce vizeaza nelegalitatea probelor, a actelor de urmarire penala si caracterul inform al rechizitoriului.

Aceasta concluzie potentiala este intarita de faptul ca disp. art. 346 alin. (6) Cod de procedura penala fac trimitere la prevederile art. 50 Cod de procedura penala care, in alin. (3), mentioneaza expres ca probele administrate, actele indeplinite si masurile dispuse se mentin.

Aceasta concluzie ce se desprinde din actuala reglementare este insa in contradictie cu principiile ce guverneaza procesul echitabil si procedura camerei preliminare si, dat fiind specificul diferit al hotararii pronuntate cu privire la teritorialitate, este de natura fie de a crea confuzii cu privire la regulile procedurale aplicabile, fie de a lipsi de continut o norma imperativa edictata in materie de competenta.

Astfel, hotararea prin care judecatorul se pronunta asupra exceptiei de necompetenta teritoriala este, in conformitate cu prevederile art. 50 alin. (1) si (4) Cod de procedura penala, definitiva, nu este supusa cailor de atac si se pronunta „de indata” ce exceptia este invocata.

De altfel, subliniem ca doar in materie de competenta, legiuitorul a indrodus conceptul obligatoriu al pronuntarii „de indata” a unei solutii, tocmai pentru a se da eficienta principiului celeritarii si necesitatii ca dosarul cauzei sa ajunga la instanta competenta.

In ceea ce priveste hotararile pronuntate in procedura camerei preliminare si care vizeaza legalitatea probelor si a actelor de urmarire penala, respectiv regularitatea actului de sesizare, acestea sunt supuse unui dublu grad de jurisdictie, in sensul ca pot fi atacate cu contestatie, in baza disp. art. 347 Cod de procedura penala.

Or, este evident ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi simultan definitivita si nedefinitiva, ca efect al dispozitiilor continute, ea reprezentand un tot unitar, supus acelorasi norme de drept in materie de cai de atac.

Totodata, desi chestiunea competentei este una urgenta, ce nu suporta amanare sau temporizare, maniera de redactare a textului actual permite golirea de continut a normelor privind necesitatea stabilirii competentei teritoriale, cata vreme se permite pronuntarea solutiei de declinare abia la finalul camerei preliminare iar masurile dispuse si probele administrate se mentin.

Este de observat si faptul ca reglementarea actuala, urmare a necorelarilor legislative, permite si alte solutii potentiale, desi echitatea procedurilor impune ca una si aceesi problema de drept sa fie solutionata pe baza unor norme clare si expres definite.

Astfel, desi obiectul procedurii de camera preliminara definit de prevederile art. 342 Cod de procedura penala consta in „verificarea, dupa trimiterea in judecata, a competentei si a legalitatii instantei, precum si legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala,”, disp. art. 345 alin. (3) Cod de procedura penala, care reglementeaza procedura aplicabila, mentioneaza ca doar in cazul in care judecatorul constata neregularitati ale actului de sesizare sau in cazul in care va va sanctiona cu nulitatea potrivit 280 – 282 Cod de procedura penala actele de urmarire efectuate si probele administrate va trimite in termen de 5 zile incheierea catre procuror in vederea exprimarii punctului de vedere cu privire la remediere. Per a contrario, o astfel de incheiere interlocutorie nu ar trebui sa existe atunci cand este analizata problematica competentei teritoriale.

Pe aceeasi linie, raportandu-ne la competenta judecatorului de camera preliminara, astfel cum este ea definita de art. 54 Cod de procedura penala, se poate observa ca atributiile concrete de verificare/solutionare ce se circumscriu acesteia, conform lit. a) – d), pot fi exercitate doar daca este intrunita cerinta situatiei premisa din ipoteza silogismului juridic:

„Judecatorul de camera preliminara este judecatorul care, in cadrul instantei, potrivit competentei acesteia:

a) verifica legalitatea trimiterii in judecata dispuse de procuror;

b) verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale

de catre organele de urmarire penala;

c) solutioneaza plangerile impotriva solutiilor de neurmarire sau de trimitere

in judecata;

d) solutioneaza alte situatii expres prevazute de lege”.

Opinia apararii este in sensul ca modalitatea de redactare a textului pune in evidenta faptul ca preexistenta unei instante competente (teritorial, material si personal) este de natura a se circumscrie dispozitiilor art. 52 Cod de procedura penala, in sensul ca reprezinta o chestiune prealabila, aspect intarit de disp. art. 345 alin. (3) Cod de procedura penala, care exclude teritorialitatea din sfera elementelor asupra carora procurorul isi poate exprima optiunea de remediere. Astfel, o incheiere interlocutorie distincta ar trebui pronuntata pe acest aspect, prealabil analizarii oricaror alte elemente ce tin de fondul camerei preliminare.

Totusi, aceasta argumentatie este doar una dintre ipotezele posibile; in concret, ca efect al caracterului neclar al normelor aplicabile in prezent si in considerea faptului ca disp. art. 346 Cod de procedura penala nu disting cu privire la solutia ce poate fi dispusa, coroborat cu faptul ca art. 47 alin. (3) Cod de procedura penala permite invocarea exceptiei de necompetenta teritoriala inclusiv pana la inceperea cercetarii judecatoresti, rezulta ca sunt permise multiple variante de solutionare a cauzei.

In consecinta, legea este neclara, fiind necesara interventia instantei de contencios constitutional.

Nu in ultimul rind, prin raportare la art. 50 alin. (3) Cod de procedura penala, se poate observa ca legiuitorul a legitimat in mod nepermis incalcarea principiului continuitatii, fiind impusa calea administrarii integrale a probatoriului cauzei de catre o instanta necompetenta teritorial, pentru ca ulterior, urmare a declinarii, solutia sa fie pronuntata de un alt judecator (care nu a administrat nemijlocit probe).

Obligativitatea mentinerii probelor este de natura a pune judecatorul in imposibiltate de a le readministra, aspect deopotriva neconstitutional, mai ales prin raportare la prevederile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 802/2017 in conformitate cu care probatiunea in procedura camerei preliminare nu mai este cantonata doar la inscrisuri, ci pot fi administrate orice mijloace de proba pentru verificarea unor aspecte de nelegalitate a probelor sau actelor de urmarire penala (martori, expertize etc.)”.

* Cititi aici intreaga exceptie de neconstitutionalitate

sursa foto Mocanu si Pintea: Ziare.com