Declaratia ministresei Justitiei Raluca Pruna, potrivit careia noua Lege a avocaturii, in forma in care urmeaza sa fie votata de Camera Deputatilor in data de 6 iunie 2016 va crea "imunitate absoluta" avocatilor, fiind "ceva neimaintalnit in UE", nu ramane fara reactie din partea practicienilor de la bara. Prodecanul Baroului Bucuresti, avocatul Mihnea Stoica (foto), cunoscut pentru stilul sau franc de a spune lucrurilor pe nume, o linisteste pe Raluca Pruna si ii transmite ca proiectul de modificare a Legii nr. 51/1995 nu asigura imunitate avocatului, ci informatiilor incredintate in confidentialitate acestuia de catre client, aspect care vine sa alinieze Romania la standardele europene privind confidentialitatea asigurata de avocati informatiilor incredintate de client. Modificarea legislativa este cu atat mai utila cu cat procurorii au tendinta de a "eficientiza" combaterea coruptiei, cu riscul de a suprima garantii esentiale, indispensabile procesului penal.

Toate aceste declaratii sunt cuprinse intr-un interviu pe care prodecanul Baroului Bucuresti, avocatul Mihnea Stoica, l-a acordat publicatiei Lumeajustitiei.ro, la scurt timp dupa declaratiile "neinspirate" ale Ralucai Pruna privitoare la imunitatea avocatilor.

Cu acest prilej, avocatul Mihnea Stoica a vorbit pe larg despre modificarile aduse Legii avocaturii, despre prevederile cuprinse in proiectul de lege si despre cum pot fi acestea interpretate. Rabdarea avocatului Stoica de a ne raspunde tuturor curiozitatilor privitoare la noua Lege a avocaturii este cu atat mai laudabila cu cat contine, in mod corect, si critici aduse actului normativ, nu doar laude.

Prezentam in continuare interviul realizat cu prodecanul Baroului Bucuresti, avocatul Mihnea Stoica:

Ce articol din Legea nr. 51/1995 s-a modificat substantial, in opinia dumneavoastra, in asa fel incat sa creeze impresia ca avocatilor li se creeaza o "imunitate absoluta"? Cum percepeti articolul din noua lege, potrivit caruia procurorii nu vor mai putea perchezitiona casele de avocatura si cabinetele individuale, ridica documente si nici sa intercepteze discutiile dintre client si avocat? Cum apreciati noua prevedere, potrivit careia orice perchezitie la sediile cabinetelor si caselor de avocatura se va putea face doar in prezenta decanului Baroului local? Aceasta este imunitatea absoluta despre care vorbea Raluca Pruna?

Proiectul vizeaza, printre altele, si precizarea și clarificarea dispozitiilor art. 35 din lege, care in prezent contin un enunt fragil cu privire la caracterul inviolabil al actelor si lucrarilor profesionale ale avocatului. Aceasta prevedere constituie in prezent o garantie precara, frecvent nesocotita de agentii executivului (fie ei organe judiciare, fie simple organe administrative). Cand organul judiciar perchezitioneaza informatic calculatorul unui avocat, nu este expus numai clientul in legatura cu care este dispusa masura, ci sunt expusi toti clientii avocatului, in legatura cu care exista date in calculatorul supus investigarii. Aceste informatii devin astfel accesibile organelor judiciare. In mod similar, atunci cand se ridica intreaga arhiva a unui avocat, continutul inscrisurilor privind alti clienti – straini de cauza pentru care s-a incuviintat ridicarea inscrisurilor – devine accesibil organului judiciar. Nu vorbim despre o ingerinta justificata. Cu atat mai putin atunci cand ea este exercitata si de functionarii fiscului sau ai altor autoritati administrative.

Proiectul NU ASIGURA IMUNITATE AVOCATULUI, ci informatiilor incredintate in confidentialitate acestuia de catre client. Proiectul consolideaza numai institutia secretului profesional al avocatului, opozabil erga omnes – acum si organelor judiciare. In acest context, excluderea de la ridicare, sechestrare sau confiscare a datelor incredintate avocatului sau prelucrate de catre acesta este adecvata.

Participarea decanului sau a delegatului acestuia la efectuarea perchezitiilor are ca ratiune respectarea garantiilor defipte in favoarea conservarii secretului profesional, dupa standardele internationale specifice profesiei. Garantia ar fi și mai eficienta daca decanului i-ar fi recunoscut explicit dreptul de a sesiza judecatorul cu privire la ingerinta nepermisa in datele confidentiale incredintate avocatului. In mod ideal, decanul ar putea sesiza judecatorul de drepturi si libertati cu privire la depasirea limitelor autorizarii perchezitiei si, ulteriror, ar putea sesiza judecatorul de camera preliminara spre a se exclude probele care incalca secretul profesional incredintat de clienti. Altfel, participarea decanului ramane cam decorativa cata vreme nu este expres prevazut nici macar dreptul sau de a formula obiectiuni la procesul verbal de perchezitie. Anticipez ca in practica se vor inregistra greutati semnificative in privinta consemnarii eventualelor obiectiuni. Prin urmare, nu vorbim despre o imunitate, ci despre o garantie, niciuna nefiind absoluta. Nici macar forma initiala a proiectului de lege nu continea vreo imunitate, cu atat mai putin absoluta. Din contra, proiectul stipuleaza expres ca restrangerile nu sunt aplicabile in ipoteza in care avocatul este implicat in demersuri ilegale, destul de generos enumerate.

Cum comentatii declaratia de luni, 16 mai 2016, a ministrului Raluca Pruna, referitoare la "imunitatea absoluta" a avocatilor, conferita de noua lege?

Cred ca este o declaratie cel putin neinspirata. Altfel nu imi explic cum surprinde o interpretare atat de profund eronata a proiectului de modificare a legii. De altfel, sintagma “superimunitatea avocatilor” trebuie atribuita unui fost consilier al Baroului București, fost membru al Comisiei Permanente a UNBR și fost ministru al justitiei, care a folosit-o pentru prima oara in 25 iunie 2015 in legatura cu proiectul de modificare a legii intr-o abordare popularizata de Evenimentul Zilei și de siteul Hot news. La randul sau, actualul Ministrul al Justitiei a vorbit despre o “imunitate absoluta”, “nemaintalnita in Uniunea Europeana”! Cu exceptia Frantei, Belgiei, Portugaliei Slovaciei si altora, as adauga eu. Afirmatia domniei sale este incorecta. La data declaratiei, un studiu de drept comparat fusese deja publicat pe site-ul UNBR, www.unbr.ro. Legislatiile enumerate exemplificativ si nelimitativ mai sus cunosc reglementari similare. Reglementari infraparlamentare asemanatoare se mai regasesc si in Ungaria si in Cehia.

Toate palesc in fata legii poloneze care interzice in mod absolut ridicarea si, cu atat mai mult, folosirea informatiilor pretinse (pur si simplu) a fi confidentiale: Atunci cand un avocat declara ca documentele specifice cuprind informatii asociate indeplinirii functiei de avocat al apararii, politia sau procurorul nu pot sa descopere continutul acestora nici prin transmiterea documentelor la o instanta in vederea evaluarii.

Este absolut firesc ca o legislatie moderna, care o inlocuieste pe cea desueta, sa surprinda si sa incorporeze stadiul evolutiei in timp a feluritelor institutii de drept. In consecinta, consider ca proiectul de modificare la legii asigura alinierea noastra la standardele europene privind confidentialitatea asigurata de avocati informatiilor incredintate de client. Prin urmare, sunt convins ca adoptarea dispozitiilor criticate de ministru ar fi adecvata si nu ar putea functiona ca instrumente ale “restauratiei” careia domnia sa i se impotriveste.

Admit (si chiar sustin) atat utilitatea cat si eficienta combaterii coruptiei. Nu accept insa eficientizarea acesteia cand aceasta opereaza in detrimentul justitiei suprimand garantii esentiale, indispensabile procesului echitabil.

Cum percepe Baroul Bucuresti pozitia Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania privitoare la "imunitatea absoluta" care ar fi conferita avocatilor, dar si dorinta judecatorilor de a se face o noua analiza publica asupra propunerilor legislative cuprinse in proiectul de modificare a Legii nr.51/1995?

Evident ca apreciem luarea de pozitie a Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania pe care o consideram adecvata. Din pacate, in zilele noastre, am ajuns sa remarcam atitudinile firesti, civilizate si echilibrate, care in realitate ar trebui sa constituie regula, nu exceptia. Ma bucur ca apartine profesiei ingemanate. Interpelarea primului ministru mi se pare absolut legitima si, ca sa parafrazez comunicatul dat publicitatii, reprezinta o expresie a ratiunii. Demersul Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania este cu atat mai mult laudabil cu cat eforturile de aliniere la regimul european al protejarii secretului profesional au fost erodate chiar de catre politicieni care au profesat la un moment dat ca avocati.

Cum comentati pozitia DNA, exprimata in punctul de vedere transmis Parlamentului, potrivit careia prin introducerea unor noi alineate la art. 35 din Legea nr. 51/1995 s ar crea o imunitate pentru avocati, care ar incalca principiul constitutional al egalitatii persoanelor aflate in situatii juridice similare?

In mod evident, nu subscriu acestui punct de vedere intrucat nu consider ca argumentarea lui este viabila. Invocarea egalitatii de tratament in cuprinsul punctului de vedere al DNA i-a inspirat acestuia o aura seducatoare care a si captat in presa. Probabil ca aceasta a fost ratiunea care a determinat ca el sa debuteze cu un asemenea argument. Ma mahneste mai mult conduita acelei parti a presei care a acreditat intr-o maniera vehementa aceasta teorie nefondata. Mi-a indus impresia ca rolul presei de exponent al societatii s-a denaturat si ca mass media a confiscat opinia publica, transformandu-se exclusiv in vehiculul isteriei politice. Cred ca in presa trebuie sa se faca loc si ratiunii. Revenind la punctul de vedere comentat, dispozitia criticata nu instituie un regim special, privilegiat si nu ocroteste avocatul, ci tocmai persoanele care pot fi prejudiciate printr-o ingerinta nepermisa a organului judiciar. Prin urmare, participarea decanului la perchezitia sediului profesional sau domiciliului avocatului garanteaza clientelei straine de cauza conservarea confidentialitatii datelor incredintate avocatului cercetat. Asadar, participarea decanului la perchezitie nu discrimineaza in nicio maniera, cata vreme nu opereaza in favoarea avocatului, astfel incat nu ii genereaza acestuia un statut privilegiat. Mai mult, cred ca DNA a hiperbolizat si preocuparea legiuitorului pentru regimul confidentialitatii in relatia avocatului cu clientul. Astfel, garantia procesuala privind secretul profesional cuprinsa in dispozitiile art. 306 si ale art. 381 din Codul de procedura penala este subrezita de lipsa unei reflectari adecvate in Codul Penal, care nu exclude explicit si expres avocatul din sfera persoanelor care nu pot savarsi infractiunea de obstructionare a justitiei.

In ultimul rand, dispozitia criticata constituie o norma procesuala, nu una de drept subtantial, astfel incat ea nu poate retroactiva. Implicit, forma noua a legii nu ar putea produce efecte in privinta nulitatii actelor efectuate sub imperiul legii vechi. Presupun ca „nulitatea probelor” pe care o invoca DNA constituie o banala eroare materiala, cata vreme nulitatea, ca sanctiune procesuala, nu afecteaza decat actele procesuale.

Adoptarea unor astfel de modificari ar crea o exceptare a unor categorii profesionale de la aplicarea dispozitiilor Codului de Procedura Penala care trebuie sa se aplice tuturor persoanelor, indiferent de profesia pe care o exercita. Actualul Cod de Procedura Penala asigura suficiente garantii privind exercitarea activitatii de avocat precum si confidentialitatea relatiei avocat-client. In prezent, activitatile care determina efectuarea unor perchezitii sau alte actiuni investigative la sediul unor cabinete de avocatura, se pot realiza doar atunci ”cand exista date ca avocatul savarseste sau pregateste comiterea unei infractiuni”, astfel de masuri fiind exercitate cu controlul prealabil al judecatorului. Adoptarea unui astfel de proiect ar avea ca si consecinta nulitatea unor probe deja administrate in dosarele Directiei Nationale Anticoruptie, aflate atat in faza de urmarire penala, cat si pe rolul instantelor de judecata

Vedeti oportuna modificarea din lege, care stabileste ca Ministerul Public va putea face parte din protocolul pentru stabilirea onorariilor avocatilor?

Categoric. Si mizez pe responsabilitatea procurorilor sefi, procurorilor generali si prim procurorilor in exercitarea atributiilor care le revin ca ordonatori de credite.

Ce parere aveti despre modificarea art. 48 din Legea 51/1995 potrivit careia avocatilor li se va permite "orice comunicare publica sau orice publicitate"?

Am sesizat ca dispozitia art. 48 este in mod curent interpretata drept o “dezlegare la publicitate”. In realitate, ea are natura unei norme de trimitere la autoreglementare. Sigur ca aceasta dispozitie permite Uniunii Nationale a Barourilor sa isi exercite cu responsabilitate atributiile si in raport de considerente de oportunitate. Probabil ca, in timp, regimul publicitatii se va relaxa, insa nu anticipez ca va ajunge sa raspunda exigentelor primului amendament (al constitutiei americane).

Cum comentati ca avocatul nu va mai fi obligat sa depuna la barou o declaratie pe propria raspundere privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al fostelor organe de securitate, ca politie politica, precum si al serviciilor de informatii?

Probabil “campul tactic” are o intindere mai mare decat credeam eu. Va rog sa nu supraestimati valoarea declaratiei date baroului. Eu insumi am declarat baroului ca nu sunt nici macar subofiter acoperit in conditiile in care statutul meu militar este de soldat neincorporat. Insa dispozitia esentiala de care societatea a fost privata viza interdictia avocatului de a functiona ca agent acoperit, colaborator sau informator, sub sanctiunea excluderii din profesie ca nedemn. Imi amintesc de punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara si atunci parafrazez Imnul Golanilor: mai bine exclus, decat securist!

Cum vedeti nou proiect de modificare a Legii nr. 51/1995, in ansamblul sau?

Si troienii au recurs tot la o analiza in ansamblu si stiti foarte bine ce au patit. Nu vad proiectul ca pe un dar grecesc insa nu pot sa ignor nici eliminarea interdicitiei avocatului de a functiona ca agent sau ca informator, nici renuntarea la incriminarea faptei de asociere in vederea exercitarii fara drept a profesiei.

Altfel, proiectul este categoric util profesiei in conditiile in care reglementeaza aspecte esentiale exercitarii profesiei (opozabilitatea fata de terti a actelor atestate, registrul de evidenta a patrimoniilor de afectatiune, recunoasterea legala a arbitrajului profesional si altele in egala masura importante). Insa forma sa finala, stirbita, imbraca forma unui compromis semnificativ, greu de digerat.