Fraudarea alegerilor din Romania, a cata in ultimii ani?, aflata iarasi sub anchete ce duc nicaieri, este ingrijoratoare. Erau deja indicii ca in 2019 s-a fraudat din vreme, organizat, pana la capat. Dupa ce s-au eliminat candidati cu sanse mai mari si s-a ruinat orice legitimare democratica prin trecerea la „guvernul meu”, dupa ce nu s-a discutat nimic si s-a fugit de dezbatere, s-a ramas cu diabolizarea unor oameni si cu reluarea a ceea ce a fost mai urat in istorie. Marturiile incep, de altfel, sa explodeze. Au fost „alegeri”, dar nimic credibil pentru un cetatean matur.

Cu alegerile locale din 2020 a devenit doar mai clara „tehnologia” prin care rezultatele „oficiale” sunt astazi altfel decat voteaza cetatenii. Este vorba de „greseli” la numararea voturilor, de „neglijente” in comisii – multi fiind mai preocupati de remuneratie, decat de corectitudine – de softuri si computerizari ce falsifica, de presedinti de comisii corupti si, in final, de misiunea STS-ului.

Fapt este ca nimeni in Romania actuala nu garanteaza corectitudinea alegerilor. Asa cum nu exista un act, sub semnatura, ca in tara este epidemie care sa justifice masurile luate – nu sanitare, ce pot fi firesti, ci militaro-politienesti! De ce nimeni nu garanteaza si nu semneaza?

In nicio tara europeana nu se practica asemenea fraudari. Ele tin, desigur, de o anume inapoiere a unor insi implicati. Dar ele indica si o vointa malefica in spatele lor.

Nu este prima oara in Romania cand calamitatea vine de sus. Actualul „presedinte” este diletant, cum a consemnat si presa internationala, si, vadit, fara scrupule civice si umanitare. Mai grav, el se ia, in pofida Constitutiei , drept „sef al statului” si, dupa ce comite raul, arunca raspunderea pe umerii altora, din afara tarii venind apoi persoane sa-l aprobe.

In Romania actuala se calca in picioare de sus, cu aplombul lipsei de cultura, reguli simple, verificate de istorie, ca si cum nu va fi o scadenta. Va fi, totusi! Pentru tot ce este fals si nedrept cineva plateste pina la urma!

Coruptia, in toate formele, a inflorit ca niciodata in ultimii ani. „Lupta cu coruptia”, la care, in zilele trecute, „presedintele” chema din nou dna-ul, nu rezolva nimic, caci nu se stie despre ce este vorba si nu exista vreo analiza serioasa. Din start, „lupta (der Kampf)” cu coruptia de la Cotroceni-ul de azi este nu pentru asanari in interes public, ci pentru rafuieli.

Se ridica insa intrebarea: este „presedintele” mai putin corupt? Daca justitia – nu cea aservita, pe care o pastoreste, ca nu cumva sa fie independenta efectiv – si-ar face numai datoria, ar fi surprize.

„Presedintele” si-a pus de doua ori „guvernul meu”, in 2016 si 2020, in loc de „guvernul tarii”. Guverne, cum s-a spus, securiste si incapabile! Nu mai tarziu decat zilele trecute, trimisii sai au profitat din nou de lipsa de informare si apatia de la Bruxelles si au plasat iarasi frazari in rezolutii pentru a justifica „european” rafuiala sa in tara.

Unii ziaristi au consemnat faptul ca „presedintele” are obsesia eliminarii social-democratiei. O si declara repetat, chiar daca este la indemana o alta intrebare: „presedintele” ce a facut in sase ani, caci vreo infaptuire nu se poate constata?

Am vrut sa ma conving daca obsesia este, intr-adevar, cum multi ministri, parlamentari, cetateni au semnalat, adesea cu jena, cea a lui Adolf Hitler. M-am intrebat, la randul meu, onest: pana acolo sa fi ajuns stupiditatea?

Contemporaneist fiind, am citit Mein Kampf, caci citesc diversele abordari ale lumii. Stiu despre ce este vorba si din istoriografia perioadei, datorata lui Martin Broszat, Hans Mommsen, Andreas Hillgruber, Joachim Fest si altor istorici de calibru.

Nu sunt PSD-ist, desi cunosc bine doctrina social-democratiei. Nici nu este greu, cunosc liberalismul mai bine decat „liberalii” de azi! Eu consider ca, cel putin in Romania, se cer solutii cu mult mai integrative decat ale liberalismului actual si mai coerente decat ale social-democratiei de azi. Si social-democrati si liberali m-au invitat in guvern, incat nu am resentimente.

Nu am prejudecati si nu cred ca cineva este urmasul lui Adolf Hitler. Dar, in situatia de azi a tarii in care traim, cand un „presedinte” depasit de functie si fara vreo realizare, reia, in orice chip, Mein Kampf, socotesc apararea pluralismului si a democratizarii drept datorie.

Sa citim, insa, ce spune Adolf Hitler (Mein Kampf, Zentralverlag NSDAP, München, 1943). Si, desigur, „presedintele”.

In paginile pe care le consacra social-democratiei, Adolf Hitler se plange ca in anii sai „intr-adevar oamenii nu traiesc unul cu altul, ci se apasa unul pe altul” (p.32). Evaluarea sa este ca social-democratia „a condus lupta pentru vot universal si secret”, incat continua scriind „aceasta activitate a social-democratiei nu mi-a fost nesimpatica” (p.39).

Adolf Hitler isi declara insistent nemultumirea fata de pozitia social-democratiei in chestiunea etnicitatii (p.39) si, mai ales, iritarea fata de audienta mare de care social-democratia se bucura in populatie (p.43). El sustine ca, intrucat este condusa de evrei (p.64), social-democratia nu ar tine de poporul german (p.82). De aceea, vede in social-democratia organizata ca partid „o armata amenintatoare (bedrohlichen Heere)” (p.43), care exercita „o inselare a poporului (Volksbetrug)” (p.40), o „terorizare spirituala (geistige Terrorisierung)”(p.44). Ea ar pune piedici formarii burgheziei, care nu ar fi „nici moral, nici sufleteste matura” incat sa se poata sustine singura (p.45). Social-democratia ar fi „ciuma (Pest)” (p.170). Führerul cerea „lupta fara scrupule (der Kampf rucksichtloser aufzunehmen) (p.192) cu social-democratia, dupa ce pretindea abandonarea „democratiei pacifiste” (p.191) – echivalenta cu o distrugere a democratiei.

Zice “presedintele” in anii in curs altceva rau despre social-democratie? Oricine poate compara si isi poate raspunde.

Cam la fel de necontrolat si cautand evident sa insele oamenii, „presedintele” vorbeste de „Romania captiva”, de „asalturile agresive al PSD”, sugereaza ca acesta vrea sa desfiinteze alegerile si promite ca „razboiul nu s-a incheiat”, precum si alte bazaconii. „Presedintele” debiteaza iresponsabil toate acestea despre un partid care, place-nu place, a contribuit la Romania democratica in care traim . A contribuit incomparabil mai mult decat el si adeptii sai – a contribuit, desigur, la o democratie atat de permisiva, incat si nepregatitii ajung unde nu este cazul.

Cine are timp poate intocmi antologia ineptiilor „prezidentiale” privind „scoaterea din tara” a social-democratiei si eliminarea ei „definitiva”. Mai recent (28 septembrie 2020), “presedintele”, ce iese curent din limitele Constitutiei, dar se pretinde, mai mult decat comic, „al tuturor romanilor”, declara: „Pentru ca Romania sa se modernizeze, epoca PSD trebuie sa se incheie definitiv… Victoria de la locale trebuie confirmata la alegerile din decembrie, cand majoritatea toxica ce a acaparat Parlamentul va putea fi oprita prin votul cetatenilor sa mai produca daune ireparabile”. Cate fraze, atatea aberatii! Teama „presedintelui” este aici, evident, ca nu cumva social-democratia sa-si poata aplica legile prin care se maresc alocatii, salarii, pensii!

Trec peste faptul ca “presedintele” nu stie nici macar cum se elaboreaza o hotarare de guvern. A fost grotesc cand actualul “guvern al meu” emitea hotarari neconstitutionale, iar “presedintele” ataca social-democratia ca nu tace din gura! Nici Emil Bobu, simbol durabil al marginirii decidentilor, nu savarsea asemenea confuzii!

Trec si peste faptul ca “presedintele” ignora, precum in Mein Kampf, ca modernizarea se ramifica – este tehnologica, infrastructurala, economica, institutionala, culturala. Printre componentele ei sunt, de pilda, negocierile. In mod exemplar, in Germania este punct cheie in programe, nu doar al social-democratilor, ci si al crestin-democratilor, de la Adenauer si Erhard incoace, vestitul “drept de codecizie (Mitbestimmungsrecht)”. Se stie de multa vreme ca o modernizare fracturata are urmari nefaste.

„Presedintele” a atacat cooperarea guvernului anterior cu “niste evrei”, in imprejurarile recunoasterii Jerusalimului drept capitala a Israelului. Iti dai seama usor ca atacul nu era original.

“Toxic”, “ciuma rosie” si altele din vocabularul calic al “presedintelui” sunt ale lui Goebbels. “Presedintele” vrea si el sa induca in eroare oameni plini de grija zilei de maine agitand fantome. Este drept, s-au cistigat cu ani in urma alegeri agitand “pericolul comunismului” – cand acesta era mort demult. “Presedintele” si ai sai ii dau acum cu “ciuma”. Curand vine la rand “pericolul asiatic”, caci pe Führer il obsedau si “slavii”.

Dar, peste toate, ce este mai „toxic” decat nepriceperea si reaua credinta? Ce face mai mult rau unei societati, direct si indirect, imediat si in timp, decat incompetenta, lipsa culturii si absenta chibzuintei care-l face pe om sensibil la suferinta altora si democrat?

Nu se traiesc vremuri usoare acum in lume. Numai ca se plateste in plus, din greu, pentru politruci care au in cap demagogie ieftina. De cand cu aceasta demagogie, Romania nu numai ca inainteaza impiedicat, dar a fost impinsa la coada Europei si sta acolo. Nimeni nu spune sa nu te feresti de trecutul clasat, dar fa-o cu cap si nu te plasa de la inceput printre ignoranti!

La inceputul pandemiei, Giorgio Agamben anticipa ca regimuri decrepite vor abuza de stari exceptionale. Apelul Vigano, in frunte cu cardinalul Christian Müller, a semnalat deteriorarea democratiei in unele tari cu astfel de stari. Azi, Romania este campioana si in aceasta privinta. S-a proclamat starea de urgenta (convertind vizibil urgenta sanitara intr-una politico-militaro-politieneasca!) si s-a continuat cu stari de alerta, de fapt pentru a salva un guvern dovedit si demis ca incapabil. Adolf Hitler a guvernat cvasipermanent cu stari de necesitate o tara extraordinara. Cum se vede, ideea are adepti!

Se ridica insa intrebarea, romanii pot fi oare guvernati doar cu Mein Kampf? Imi asum ca democratia, care a dus la dezvoltare rapida societati intregi, este si pentru ei. “Democratia cu conducator (Führer)” nu a dus decat la tragedii. O concluzie din micul tratat al lui Carlo M. Cipola (Le leggi fondamentali della stupidita umana, Il Mulino, Bologna, 2015) se impune: un prost nu este aproape niciodata doar prost! El poate fi pericol public.

Un presedinte veritabil apara cetatenii, indiferent de optiunea lor politica. “Presedintele” declara in afara tarii ca decidentii nu ar fi capabili. El insista ca romanii trebuie educati mai inainte. Noroc cu parlamentari francezi, maghiari si polonezi, care au atras atentia unor carpatici ca au luat-o prin balarii.

Eu cred ca Romania ar trebui acomodata nu cu Mein Kampf, ci cu Montesquieu, Jefferson, Brandeis, cu Helmut Schmidt, Delors si Prodi, cu Gyeremek, Havel si democratii Europei Centrale, cu democratii si juristii ei, cu multi alti democrati. De ce oare nici un intelectual de calitate nu este in trena “presedintelui”?

Socotesc ca orice persoana are libertati si drepturi si nimeni nu are caderea sa o inchida in etnicitatea ei. Etnicismul este doar un narcotic otravitor. Sustin insa ca Romania nu are nevoie de daramarea pluralismului, ci de consolidarea acestuia. Ca tara s-a procopsit, deocamdata, urmare a unor tertipuri jalnice, ce se demasca pe masura trecerii timpului, cu un “presedinte” rudimentar, se va recunoaste intr-o buna zi. Adevarul nu se lasa ascuns la nesfarsit.

De obicei, in Romania, la necazuri, se sare direct in speculatii despre ce fac serviciile secrete ale altor tari. Nu cunosc vreo proba. Tin seama, insa, de un senator prestigios de azi, care spunea ca nu intelege cum cetatenii si-au dat votul unui ins care nu a realizat nimic si nu a promis ceva. Si de ceea ce declara oripilat liderul unui partid apropiat de arcul administratiei actuale, anume, ca „Romania nu are acum presedinte normal”. Asadar, inainte de vedea ce fac sau nu fac unii sau altii, este timpul sa se vada ce voteaza cetatenii Romaniei si cine fraudeaza alegerile.

Sa admitem ca un ins ajunge intamplator la opiniile lui Adolf Hitler. Dar, atunci, se pune intrebarea: nu era responsabil din partea aceluia sa-si fi adunat o minima informare pentru a nu pasi pe carari compromise? Intrebarea merge si mai adanc: atata dispret ai pentru cetatenii carora le ceri voturi incat ii faci sa inghita mizeriile istoriei? Si le mai si ceri sa se „educe”? Si sa fie „normali”?

Cine este needucat? Cine este de fapt anormal?

(Fragment din volumul Andrei Marga – „Statul actual”, in curs de publicare)

Preluare de pe Cotidianul.ro