Parafrazandu-l pe Tutea, m-am dus in opt sau noua procese de presa pentru un popor de idioti! Idioti si lasi. Si fricosi. Atat de fricosi ca nu sunt in stare sa lupte nici pentru drepturile lor fundamentale. Cum ar fi sanatatea. Va meritati soarta. Si eu alaturi de voi. Stiti de ce noi ziaristii nu am reusit sa schimbam prea multe in tara asta in 30 de ani de libertate de exprimare? Pentru ca voi n-ati fost langa noi, lasilor! Erati ascunsi dupa pagini de ziar, apoi in fata televizorului, azi in fata telefonului si savurati doar agresivitatea jurnalistului. Va satisfacea doar sa le zicem alora rahatul, combinatia, in fata, nu sa schimbam ceva, ca pentru asta era nevoie de toti si stateati prea comod in fotolii, nu v-ati fi deranjat. Ne-ati lasat singuri, lasilor! De asta suntem aici dupa 30 de ani.

Daca erati si voi langa noi faceam tara aia dupa care va miorlaiti zilnic, dar pentru care asteptati sa lupte altii, nu voi! Noi ne-am facut datoria. De tampiti si de indragostiti ce eram de meseria asta, ca n-am cunoscut inca jurnalisti curajosi si drepti care sa se fi imbogatit din presa. Niste prosti, aia suntem! Iar voi, categoric, niste lasi, niste fricosi, care asteptati sa lupte altii pentru voi, in timp ce voi stati comozi in fotolii savurand lupta unui ziarist sau a unui ziar curajos. Aaaaaa, ce le-a zis-o! Asa, si? Ce s-a rezolvat? In afara de ca si-a mai facut ziaristul niste dusmani care vor pune pret pe capul lui? Eu mai am putin si nu va exista om cu functie sau interese in judetul asta cu care sa nu ma fi certat. Pentru voi, pentru drepturi, pentru nedreptati. Eu nu tin minte sa ma fi luat la harta cu cineva ca am fost nedreptatita, ma cam descurc singura, am suficient curaj sa lupt pentru dreptatea sau drepturile mele. Dar pentru voi, pentru nedreptatile voastre, pe care le-am considerat si ale mele, pentru lucrurile anormale pe care ni le semnalati sau le-am vazut singuri, mi i-am pus in cap pe toti.

N-aveti curaj nici sa va aparati drepturile! De asta suntem in rahat pana in gat. Ca majoritatii i-a fost frica.

Ce v-ati zis? Da, e ok sa lupte cineva pentru dreptul meu de a nu fi pus in pericol de persoanele carantinate, dar sa nu se stie ca am fost eu cel care a sesizat, nici macar sa se banuiasca. Stau eu pitit si sa rezolve prostii aia de ziaristi totul. Ca ei lucreaza non-stop. Si gratis, ca nu-mi amintesc in ultimii 12 ani de presa sa fi platit cineva informatia pe care o livram, munca pe care facem in slujba voastra, ca noi NU SUNTEM PLATITI DE STAT, desi prestam un serviciu public, gratuit, esential, de care beneficiaza toata lumea. Noi schimbam lucruri cu cuvinte din banii incasati din publicitatea aia care va deranjeaza la ochisori.

Da, asa fac prostii de la Bistriteanul. Lucreaza non stop si dublu fata de acu o luna, chiar nu facem fata avalansei de stiri. Personal, vorbesc cam 6 ore la telefon zilnic, culeg informatii, fac legaturi, coordonez redactia si sunt cu ochii in 100 de directii sa nu-mi scape ceva, sa fac ce trebuie, sa pun presiune acolo unde trebuie sa indreptam lucruri care ne-ar putea duce intr-o directie proasta, care sa insemne imbolnaviri sau pierderi de vieti. Colegii mei sunt franti de oboseala, nu mai exista sambata, duminica, lucram mai mult decat inainte si, absolut constienti, toata echipa, pe mai putini bani. Da, ne-au (s)cazut 90 la suta din contracte si nu stim daca peste o luna vom avea bani de salarii. Suportam ironii, rautati, dispret, oprobriu public laolalta cu succesul si recorduri de rating, ne incurajam cu multumirile sincere venite din partea voastra si traim satisfactia de a ne face treaba bine, onest, chiar si fara bani la un moment dat. Daca ati fi avut aceleasi pretentii de la politicieni cum aveti de la noi si curaj sa-i sunati sambata, la 20:35, altundeva am fi fost…

Le-am inghitit pe toate, mai mult decat trebuia in 22 de ani de presa. Pana in seara asta. Cand mi-a sarit tandara rau de tot din mai nimic, ca asa se intampla sau mi se intampla. Si am avut o revelatie. De ce suntem noi aici dupa 30 de ani de democratie si libertate de exprimare in care am schimbat doar saracia pe opulenta, masini si case, dar rahatul sta ascuns inca bine sub presul numit stat?! Bine, a cam inceput sa puta de ceva ani, iar acum vom vedea cate vieti si imbolnaviri ne va costa faptul ca ne-ati lasat doar pe noi, ziaristii, sa luptam pentru voi, sa le-o zicem verde in fata. Ca sa fi schimbat ceva trebuia sa fiti alaturi de noi, cu nume si prenume. Nu ascunsi si sa savurati razbunarea prin cuvintele noastre. Au ramas doar vorbe si scandal, fapte si schimbari -prea putine.

“…ziaristii lucreaza non stop, ca si politia, asa ca ar fi frumos sa se miste si pentru asa ceva…” – a fost fraza dintr-un mesaj care m-a scos efectiv din minti. Da, doar ca ziaristii astia de la care aveti atatea pretentii de disponibilitate lucreaza non stop si, spre deosebire de politisti, nu sunt platiti de la bugetul de stat. Nu. Sunt platiti din amarata aia de publicitate care va zgarie pe retina.

Si ca sa va explic contextul, sa intelegeti, o sa va spun ca o prietena care in 22 de ani de presa nu m-a abordat NICIODATA sa o ajut cu ceva, imi scrie de doua zile, cu mare delicatete (ca ea), daca pot sa o ajut sa public un material despre niste zapaciti care nu respecta carantina, spre disperarea si spaima vecinilor, oameni mai in varsta, etc. Urmaresc doua zile un coleg mai liber sa ii dau sa faca stirea, un moment in care sa intre, ca avem foarte multe stiri, etc.

Publicam si azi, de la amiaza, ma tot preseaza sa schimb o fotografie, ca sunt speriati vecinii sa nu-i agreseze “salbaticii” din carantina, daca isi dau seama ca a fost facuta din fata casei lor. Intre timp, disperata ca nu voiam sa cedez, nu sterg poze si nu schimb texte, imi trimite mesajul vecinului, in corpul caruia am gasit fraza de mai sus, care m-a aprins. Ziaristii lucreaza non stop… si GRATIS am strigat. Ca ei iubesc ce fac si dragostea, stiti, e oarba…

Doamne, si am avut o revelatie: de asta suntem noi aici dupa 30 de ani de libertate de exprimare in care am schimbat doar caruta cu Mercedesul si opincile cu pantof cu toc! Pai daca ne e frica sa luptam pentru dreptul de a ne simti in siguranta pe strada noastra, daca ne e frica de o poza facuta de altcineva, daca ne e frica sa luptam cu nume si prenume pentru dreptul nostru la sanatate si asteptam pe altii sa o faca pentru noi, atunci ne meritam soarta si chiar n-am inteles nimic din ce ne oferea democratia castigata in 1989.

Frica e blestemul nostru. Nu altceva. Frica. De asumare, de a-ti striga in gura mare drepturile.

Strigati acum dupa autoritati si nu vin. Sunati la redactie sa ne descrieti incompetenta. Unde erati cand am scris de atatea ori ca avem un stat slab, condus de incompetenti unsi politic si ca asta e foarte periculos? Unde erati? Ce faceati?

Vreau sa va mai intreb unde erati acum 4 ani cand am scris ASTA despre Andritoiu, directoarea de atunci si de azi a DSP BN? Daca ii cereati si voi demisia alaturi de mine, poate astazi aveam in fruntea DSP BN pe cineva capabil de organizare si coordonare. Stimabila n-a reusit, in epidemia actuala, sa organizeze nici evidentele si sa raspunda angajatii la telefonul oamenilor, sa le dea indicatii ce sa faca. O sa ne imbolnavim mai multi decat trebuie din asta?! Asa va trebuie, fricosilor. La fel s-au imbolnavit si au murit si altii de nosocomiale din spitale, cand voi ati stat ascunsi dupa televizoare si monitoare admirand ancheta sau curajul jurnalistilor. Ati strigat numai cand v-a afectat pe voi, nu si pe altii. De ce? De frica?

Atunci ne meritam soarta. Taceti dupa monitoare, telefoane si acum. Asa ar fi decent. Si corect. Sa suferim in tacere.

Preluare de pe bistriteanul.ro