28 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

Nu ucideti statul de drept! Nu ucideti dreptul la aparare!

Scris de: prof.univ.dr. Adrian SEVERIN | pdf | print

19 December 2020 11:22
Vizualizari: 4039

Robert Rosu, avocat la firma Tuca, Zbarcea & Asociatii (TZA), s-a uitat peste un contract de cesiune de drepturi litigioase caruia i-a adus unele amendamente din perspectiva regulilor artei. Pentru asta, Robert Rosu a primit 3 ani de inchisoare, retinandu-se ca impreuna cu clientii lui ar fi organizat un grup infractional.


 

Apoi, clientii i-au prezentat avocatului Rosu o hotarare judecatoreasca definitiva prin care, cu 15 ani in urma, li se acorda dreptul de a li restitui o ferma, solicitandu-i sa pledeze pentru punerea in executare a acelei hotarari in fata celor chemati sa faca restitutia efectiva. S-a dus cu ea la comisia de aplicare a legii fondului funciar si a obtinut restituirea in natura.

Avocatul nu este nici detectiv, nici politist, nici procuror pentru a face cercetari de natura a vedea daca un act autentic sau orice alte probe pe baza carora trebuie sa pledeze sunt minate de vreun viciu ascuns. Daca este asa si clientul sau avea cunostinta de o asemenea situatie, clientul este cel care raspunde. Chiar si atunci cand, in exercitiul activitatii avocatiale, afla adevarul, avocatul este tinut de obligatia pastrarii secretului profesional. El nu este denuntator legitim. Unii raufacatori ar putea fi astfel mai greu de prins, dar pretul merita platit pentru a salvgarda integritatea duelului judiciar, ca unica metoda pentru aflarea adevarului. O metoda, poate, deficitara, insa mai buna decat toate celelalte.

Procurorii au zis ca hotararea cu pricina este gresita” (stiu dansii de ce), astfel ca membrii institutiei publice care au pus-o in aplicare au comis un abuz in serviciu, iar Robert Rosu, cel care a pledat in fata lor pentru aplicarea unei hotarari judecatoresti gresite”, fie ea si definitiva, a fost complice la abuz. Si omul s-a ales cu inca o condamnare de 4 ani, dispusa de „partenerii de nadejde ai DNA” de la ICCJ. Aici garantiile date in acest sens de catre Livia Stanciu, de trista amintire, sunt respectate cu sfintenie de succesoarea ei, dr. Corina Corbu.

Hotararea „gresita” nu a fost anulata si nu s-a probat si decis, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva de drept penal, ca ar fi fost produsul unei infractiuni. Pentru a decide ca este abuziva si, de aceea, luarea ei in considerare, un abuz, instantele care i-au judecat pe cei ce s-au folosit de ea si pe avocatul care le-a oferit asistenta juridica in acest sens, ar fi trebuit sa rejudece speta originara. Or, cu privire la aceasta ele nu erau for de apel.

Pentru a isi indeplini mandatul de a pune in executare o hotarare judecatoreasca, avocatul Robert Rosu nu a dat sau primit mita, nu a facut trafic de influenta, nu a falsificat documente si nu a facut uz de fals (asa cum s-a intamplat in alte cazuri celebre).

In prima instanta avocatul Rosu fusese achitat pe considerentul ca faptele de care procuratura il acuza – constituire de grup infractional organizat, trafic de influenta, spalare de bani, complicitate la abuz in serviciu etc. – nu exista.

 

In apelul declarat de DNA, un complet de judecatori al ICCJ, din care nu putea lipsi campionul executiilor judiciare, numitul Ionut Matei, hotararea fondului a fost rasturnata si in loc de achitare, s-a pronuntat o condamnare, dupa contopirea pedepselor pentru faptele retinute, de 5 ani cu executare. Aceasta nu pentru autorul eventual al unor fapte penale, ci pentru avocatul lui. Pentru cei care cunosc principiile asezate la temelia functionarii statului si dreptului, si care nu sunt infectati cu virusul justitiar-populismului, o asemenea condamnare are valoarea unei explozii nucleare in lumea justitiei.

 

Inainte de a merge mai departe, sa ne oprim asupra procedurii si sa observam ca intr-o speta in care in joc este libertatea unei persoane, condamnarea se pronunta de o singura instanta, incalcandu-se astfel principiul dublului grad de jurisdictie. CEDO si-a spus cuvantul, deja, in aceasta privinta, fiind evident ca pentru a se asigura exercitiul corect al dreptului la aparare in doua trepte de jurisdictie, atunci cand instanta de apel este in dezacord cu cea de fond in privinta achitarii, ea trebuie sa caseze prima hotarare cu trimitere spre rejudecare, iar nu sa retina cauza spre a transforma achitarea intr-o condamnare pe care condamnatul nu mai are cum o apela. Aceasta cu atat mai mult cu cat in apel nu au aparut probe noi.

In democratiile asa zis consolidate, reputate pentru calitatea statului de drept, unde, in procesele penale, se recurge la jurati, condamnarea se pronunta numai daca se ajunge la o convingere asupra vinovatiei inculpatului mai presus de orice dubiu rezonabil (ceea ce este si un principiu de drept penal romanesc, mai tot timpul incalcat), cu conditia ca aceasta convingere sa fie impartasita de absolut toti membrii juriului. Dubiul unuia singur duce la achitare. Criteriul lipsei dubiului, pentru a fi o garantie eficienta a dreptului fundamental la libertate, vizeaza nu numai convingerile individuale, ci si pe cea colectiva a judecatorilor.

In Romania se pronunta condamnari si cu votul a doi la unul sau chiar doi la trei judecatori. Mai mult decat atat, se condamna direct in apel dupa achitare in fond, ceea ce, in unele cazuri, a facut ca judecatorii care s-au pronuntat pentru achitare la fond si in apel, insumati, sa fie mai multi decat cei care au decis condamnarea. Asupra unor asemenea crase incalcari ale principiilor statului de drept, nici ministrii justitiei nici partidele diverselor majoritati parlamentare ale ultimului deceniu si jumatate nu au avut timp sa se aplece. Acestea au fost mai preocupate sa ii puna pe judecatori sub controlul procurorilor nemultumiti de invalidarea rechizitoriilor lor.

 

Revenind la fondul problemei de la care am pornit, se sparie gandul. Condamnarea avocatului Robert Rosu acrediteaza ideea ca orice avocat al carui client este condamnat pentru ca in sarcina sa a fost retinuta savarsirea unei fapte penale, ar trebui, la randul sau, sa primeasca aceeasi pedeapsa intrucat, aparand un infractor, in loc sa il denunte ca bandit” si dusman al poporului”, a devenit complicele acestuia sau, cel putin, l-a favorizat.

Dupa cum bine observa dl Sebastian Bodu, o asemenea ipoteza, desi aparent se poate naste numai in mintile ratacite, are precedente in istoria Romaniei. Asa s-a intamplat, sub presiunea bolsevica, cu avocatii care i-au aparat pe cei inculpati in asa zisul proces al tradarii nationale” intentat demnitarilor regimului Ion Antonescu. Cu acest precedent s-a pus capat statului de drept pentru multa vreme.

 

Sesizand un asemenea pericol, cei care trebuiau sa reactioneze imediat erau Uniunea Nationala a Barourilor din Romania si mai ales Consiliul Superior al Magistraturii.

Cea dintai a facut-o printr-un comunicat in care isi exprima complezent ingrijorarea, fara a anunta nici o masura concreta de autoaparare civica; dupa care maharii sai s-au intors pe cealalta parte pentru a-si continua somnul.

Cel de al doilea, a reactionat insa agresiv la adresa ingrijoratilor” si ingrijorarilor, prin gura noului sau presedinte, judecatorul Bogdan Mateescu. Acesta a afirmat ca hotararile judecatoresti sunt pilonii statului de drept” si ca este inadmisibil” ca hotarari definitive sa fie atacate” nu numai public, ci si privat. (Desigur, dl Mateescu a folosit verbul a ataca” nu in sensul limbajului juridic, care nu ii este chiar la indemana, si potrivit caruia, intr-adevar, nu exista cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti definitive, ci in jargonul mitingist al magistratilor #rezist.)

Ce inseamna atacuri”?! Adica sa spui crimei” crima” si criminalului” criminal”, sunt atacuri”?! Dl Mateescu, urcat cu scriptele lasitatii si colaborationismului oportunist pe un scaun nemeritat, crede ca scaunul are capacitatea de a face instantaneu din bou savant sau din mardeias de cartier, gentleman, si din inaltimea iluzorie a acestuia ne mai da si lectii. A nu ataca” decizii criminale inseamna a fi partas la crima. Legea ne obliga sa il suportam pe Mateescu in calitate de sef al unei institutii umilite inclusiv prin aceea ca a ajuns a fi reprezentata de unul ca el, dar nu si in calitate de moralist.

 

Statul de drept” inseamna guvernarea legii”, iar nu a hotararilor judecatoresti, in timp ce acestea nu stabilesc adevarul, ci numai adevarul judiciar, intre cele doua fiind o distanta care se masoara cu buna credinta, competenta si independenta judecatorului. Cand acestea lipsesc, fie si in cea mai mica parte, cum este si in cazul condamnarii avocatului Robert Rosu, hotararea judecatoreasca devine un act criminal, si nu pilon care sustine suprematia legii. Iar criminalii, fie ei si in roba, trebuie opriti inainte de a transforma omorul in genocid.

Pe de alta parte, CSM nu este sindicatul (si cuvantul „sindicat” poate fi inteles in acest context cu sensul pe care il are in engleza americana) judecatorilor si procurorilor, ci garantul independentei justitiei. Or, nu poate exista o justitie independenta si un act de justitie adevarat fara avocati siguri ca nu exista nici un pericol in faptul de a-si exercita profesia cu loialitate absoluta fata de cel care apeleaza la apararea lor.

Condamnarea unui avocat pentru a-si fi asistat clientul este nu pilon al statului de drept, ci atentat la adresa statului de drept si a dreptului la aparare lato sensu, fara de care stat de drept, adica, repet, guvernarea legii, nu exista. Si un presedinte al CSM care sare spre a scapa asemenea condamnari de o justa calificare si de oprobiul public cuvenit, este nedemn de functia pe care o detine.

Daca lucrurile nu sunt imediat puse la punct, de acum incolo orice avocat va ezita sa isi utilizeze toate abilitatile profesionale in apararea clientilor sai, ceea ce, desigur, va afecta dreptul la aparare al acestora, in timp ce justitiabilii vor trai intr-o imensa stare de nesiguranta, nestiind daca, facand apel la un avocat, nu cumva platesc un al doilea procuror care, pentru a scapa de puscarie, va pune concluzii „patriotice” de condamnare alaturi de reprezentantul oficial al Ministerului Public.

Iata de ce, sub aspect practic imediat, dincolo de remediile judiciare in mare parte, potrivit legislatiei actuale, iluzorii, un act de gratiere individuala, inclusiv sub imperiul reactiei avocatilor, dar si a magistratilor responsabili si a opiniei publice, in general, apare ca indispensabil.

Statul de drept nu este monopolul magistratilor; mai ales atunci cand justitia este politizata. Statul de drept este un bun al intregii natiuni. El a fost castigat cu sange, asa cum a fost castigata si libertatea. Si trebuie aparat acolo unde si atunci cand este pus in pericol. Daca este nevoie, si cu pretul vietii.

In decembrie 2020, la treizeci de ani de la farsa judiciara a procesului sotilor Ceausescu, in decembrie 1989, o justitie care nu mai are nici o legatura cu suprematia legii, ci reprezinta mult prea des triumful faradelegii, tine sa aniverseze acel sinistru episod, despre care voiam sa credem ca reprezinta ultima suflare a unei justitii abuzive, acoperita, cel putin, de alibiul excesului revolutionar, prin condamnarea avocatului Robert Rosu. Avocatii ceausestilor, imposibil de deosebit de acuzatorii publici, devin astfel model pentru noua revolutie #rezist din justitie. Cine nu e ca ei, ca Robert Rosu va pati!

Un asemenea model este inacceptabil. Iar cand el este sustinut si de voci din varful CSM, care rasuna sinistru in tacerea asurzitoare a barourilor sau pe fondul lamentatiilor abia murmurate de purtatori de cuvant ai acestora, viitorul apare sumbru.

In acest context, avertismentul pastorului Martin Niemöller, trebuie sa ne fie calauza: „Mai intai au venit sa ii ia pe comunisti, si n-am scos o vorba. Nu eram comunist. Apoi i-au arestat pe social-democrati, si am tacut. Nu eram social-democrat. Cand au venit sa ii ia pe sindicalisti, nu m-am scandalizat. Nu eram sindicalist. Cand au venit sa ii ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Cand au venit sa ma ia pe mine am vrut sa vorbesc si sa protestez, dar nu mai era nimeni care sa ma auda si nu mai ramasese nimeni care sa ma aparere".

Dupa ce i-au luat pe atatia, a venit vremea sa ii ia si pe avocati. Adica, sa ne ia tuturor dreptul la aparare. Vorbiti macar acum, caci, in curand, nu va mai fi nimeni care sa va auda!

Comentarii

# Lorenzo de Medici date 19 December 2020 11:59 +11

Și uite așa duios Dictatura trecea. Prin fața unui popor care, preocupat să poarte aiurea o mască, cică împotriva unui inamic invizibil, pentru că așa i s-a spus, nu a mai văzut ceea ce era, totuși, vizibil. Storcirea drepturilor și libertăților sale fundamentale de către un regim politic, pe cât de incult, pe atât de agresiv. Așa, cercul pare că se închide. De la Dictatură am plecat, in 1989, la Dictatură ne întoarcem în 2020. Se pare că ne place așa, de aia nu protestăm. Altă explicație rațională nu vad.

# imun/teanu date 19 December 2020 14:19 +2

Idolul lor, celebrul Zdreanta, zicea: "m-am facut procuror (porco!) ca sa bag la puscarie". Nu mai este secret ca asa Zdreanta are orgam. Cand "acest" Bogdan Marinescu a morfolit aceasta "riposta" si el a avut?

# Neanae date 19 December 2020 14:36 +3

Ce ne facem Dle Severin cu Bobiță Matileț, lovit in onoare? Cum oare i se poate explica fără sa sufere? Ceva desene animate? Din care sa priceapă ca avocații au și ei acolo un rol. Sa apere și/sau sa susțină clienții care sunt convinși ca au si ei niște drepturi. Judecătorul decide soarta clientului. NU A AVOCATULUI - acesta înghite sentința și trece la următorul client! Recomand judecătorilor ca Bobiță sa citească “Le mizerie del processo penale” al marelui Francesco Carnelutti (“Mizeriile procesului penal”! merge de învățăminte și pentru cel civil) Procurorii la fel, ar avea ceva uriaș de învățat! Lăsați avocații in pace! Judecători și procurori, nu puteți fi DICTATORI, ATOTPUTERNICI, CĂLĂI! Ciocul mic, puneți mâna și cătați-vă-ți, impungeți-va degetul cu un ac și o sa vedeți ca iese un lichid roșu, nu apa chioara ...

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 27.03.2024 – Oamenii s-au dus peste „Baronul Lamborghini” (Video)

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva