Partidul National Liberal a dat dovada de un cumplit populism in prima parte a acestui an, cand a fortat votarea in Parlament a legii privind taierea pensiilor de serviciu pentru judecatori, procurori si nu numai („pensiile speciale”, dupa cum suna binecunoscuta formula demagogica incetatenita in mentalul colectiv).

Si nu doar populismul este problema PNL, ci si urechismul. Nu o spunem noi, ci insasi Curtea Constitutionala a Romaniei, care vineri, 5 iunie 2020, a publicat Decizia nr. 153 din 6 mai 2020, prin care a declarat neconstitutionala legea initiata de liberali privind taierea pensiilor pentru magistrati (click aici pentru a citi).

Pe scurt, ideea generala care se desprinde din motivarea deciziei CCR este ca oamenii lui Ludovic Orban au ingrosat obrazul si au trecut prin Parlament legea mentionata in ciuda solidei jurisprudente din ultimii 20 de ani in care CCR a argumentat neconstitutionalitatea eliminarii pensiilor pentru magistrati. Este vorba nu doar despre celebrele deciizii 20/2000 si 873/2010, ci si despre altele, in care sunt reluate argumentele din documentele anilor 2000 si 2010. Dar dincolo de asta, liberalii nici macar n-au fost in stare sa argumenteze corespunzator necesitatea eliminarii pensiilor de serviciu, facand pur si simplu un „amalgam” (cuvantul apare ca atare in motivarea pe care o puteti citi in anexa) care incalca orice standard privind claritatea actelor normative.

Pe fondul problemei, instanta de contencios constitutional reia argumentele cunoscute deja de 20 de ani (inca de la Decizia nr. 20/2000): pensia de serviciu pentru judecatori si procurori reprezinta o garantie a independentei acestora si o minima compensatie pentru interdictiile pe care sunt nevoiti sa le indure pe parcursul carierei. Deci nicidecum un privilegiu, subliniaza CCR.

Prezentam principalul pasaj din decizia Curtii Constitutionale:

„105. Curtea subliniaza caracterul constant al jurisprudentei sale referitoare atat la regimul juridic general al reglementarilor in domeniul pensiilor, cat si al pensiei de serviciu a magistratilor. Atat inainte, cat si dupa revizuirea Constitutiei, pronuntandu-se asupra diverselor reglementari care s-au succedat in domeniu, Curtea a statuat, in mod consecvent, asupra aceleiasi interpretari a normelor constitutionale de referinta, sens in care a invocat, de fiecare data, in deciziile sale, jurisprudenta consistenta creata, relevanta in raport cu obiectul concret al fiecarei cauze. Fata de aceasta jurisprudenta, Curtea constata, in acord cu sustinerile autorilor sesizarii, ca legea criticata nesocoteste deciziile instantei de contencios constitutional mentionate.

106. Astfel, legea adoptata porneste de la o premisa contrara deciziilor Curtii Constiutionale prin care s-a statuat in mod expres faptul ca pensiile de serviciu nu constituie un privilegiu.

107. De asemenea, sub aspectul reglementarii generale a categoriilor de destinatari vizate, legea contravine deciziilor Curtii Constitutionale prin care, cu referire la exigentele impuse de principiul egalitatii consacrat de art.16 din Constitutie, Curtea a subliniat ca acordarea sau neacordarea pensiilor de serviciu trebuie sa se bazeze pe o analiza a statutului specific diverselor profesii (parte dintre acestea regasindu-se in jurisprudenta invocata de Avocatul Poporului), pentru a stabili, in mod fundamentat, daca acest statut justifica un tratament diferit sub aspectul reglementarii pensiei.

108. Totodata, cu referire la statutul magistratilor, analizat cu precadere in sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, legea criticata nesocoteste atat solutia cat si considerentele deciziilor mentionate, prin care Curtea Constitutionala a statuat, in mod consecvent, ca abrogarea reglementarilor referitoare la pensia de serviciu a magistratilor (judecatori, procurori, magistrati-asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si Curtea Constitutionala, judecatori ai Curtii Constitutionale) incalca dispozitiile constitutionale care consacra independenta justitiei. Acest principiu constitutional trebuie sa fie respectat de orice reglementare referitoare la salarizarea si, respectiv, reglementarea pensiilor in materie. Nivelul adecvat al remunerarii si al cuantumului pensiilor magistratilor reprezinta o compensatie partiala a lipsei unor drepturi fundamentale, din categoria drepturilor exclusiv politice (dreptul de a fi alesi in Camera Deputatilor, Senat, in functia de Presedinte al Romaniei ori in organele administratiei locale, precum si dreptul de a fi alesi in Parlamentul European) si a drepturilor social-economice (dreptul la negocieri colective in materie de munca, dreptul la greva, libertatea economica), precum si a incompatibilitatilor stabilite la nivel constitutional pe parcursul intregii cariere profesionale [potrivit art.125 alin.(3) din Constitutie, functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior, o dispozitie similara fiind prevazuta in privinta procurorilor de art.132 alin.(2) din Constitutie]. Acestor incompatibilitati li se adauga interdictiile prevazute de Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Pe de alta parte, stabilirea nivelului pensiei tine seama de responsabilitatile si riscurile profesiei de magistrat, care privesc intreaga durata a carierei acestuia.

109. Cu referire la efectele deciziilor sale, atat in cauzele mentionate, cat si, in mod constant, in jurisprudenta sa, Curtea a subliniat ca ”potrivit dispozitiilor art.147 alin.(4) din Constitutie, deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, avand aceleasi efecte pentru toate autoritatile publice si toate subiectele individuale de drept. (...) Mai mult, in acord cu jurisprudenta sa, spre exemplu, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.1 din 17 ianuarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.16 din 26 ianuarie 1995, sau Decizia nr.414 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.291 din 4 mai 2010, autoritatea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. (...). Prin sintagma «considerente pe care dispozitivul deciziei Curtii se sprijina» se intelege ansamblul unitar de argumente, care, prezentate intr-o succesiune logica realizeaza rationamentul juridic pe care se intemeiaza solutia pronuntata de Curte. (...) Aceasta structura este una unitara, coerenta, intregul ansamblu argumentativ constituind fundamentul concluziei finale, astfel incat nu poate fi acceptata teza potrivit careia in continutul unei decizii a Curtii ar putea exista considerente independente de rationamentul juridic care converge la solutia pronuntata si, implicit, care nu ar imprumuta caracterul obligatoriu al dispozitivului actului jurisdictional. Prin urmare, intrucat toate considerentele din cuprinsul unei decizii sprijina dispozitivul acesteia, (...) autoritatea de lucru judecat si caracterul obligatoriu al solutiei se rasfrange asupra tuturor considerentelor deciziei.” (a se vedea Decizia nr.392 din 6 iunie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.504 din 30 iunie 2017)

110. Cat priveste, in sine, rolul Curtii Constitutionale si efectul deciziilor pe care aceasta le pronunta, instanta constitutionala a subliniat in mod consecvent ca ”este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania [art.1 alin.(2) din Legea nr.47/1992], cu plenitudine de jurisdictie in privinta atributiilor sale. (...) Decizia Curtii Constitutionale face parte din ordinea juridica normativa [a se vedea Decizia nr.847 din 8 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.605 din 14 august 2008], (...). Totodata, intrucat nu poate fi separata de efectele de drept constitutional pe care aceasta le produce, decizia se prezinta ca un tot unitar sub aspectul naturii si efectelor sale juridice. (...) Deciziile simple (sau extreme) de admitere a sesizarilor de neconstitutionalitate sau cele sub rezerva de interpretare constituie un izvor formal distinct al dreptului constitutional, preiau forta juridica a normelor constitutionale pe care le interpreteaza si se adreseaza tuturor subiectelor de drept. Prin urmare, desi are caracter jurisdictional, art.147 alin.(4) din Constitutie confera deciziei antereferite forta normelor constitutionale, pe care nu o limiteaza la cazul dat, ci ii atribuie un caracter erga omnes, ceea ce inseamna ca ea trebuie respectata si aplicata de catre toate subiectele de drept carora li se adreseaza. De aceea, Curtea apreciaza ca, desi decizia sa nu se identifica cu norma/actul legislativ, efectele sale sunt similare acestuia, astfel ca, prin intermediul acestora, decizia stabileste reguli de conduita ce se impun a fi urmate, drept care face parte din ordinea normativa a statului.” (Decizia nr.650 din 25 octombrie 2018, par.451)

111. Astfel fiind, Curtea subliniaza ca legiferarea cu incalcarea deciziilor Curtii Constitutionale este incompatibila cu statul de drept, consacrat de prevederile art.1 alin.(3) din Constitutie. In acest sens sunt, de altfel, si motivele de neconstitutionalitate formulate in sesizari, subsumate principiilor constitutionale cuprinse in art.1 alin.(3) si (5).

112. Pentru toate aceste considerente, Curtea constata ca sunt intemeiate criticile autorilor sesizarilor referitoare la nerespectarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cu consecinta incalcarii, prin legea criticata, a dispozitiilor art.147 din Constitutie care consacra caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, precum si a dispozitiilor art.l alin.(5) cu referire la art.1 alin.(3) din Constitutie, care consacra suprematia Constitutiei si respectarea legii in statul de drept.

113. Conchizand asupra criticilor de neconstitutionaliate analizate, Curtea retine ca legea criticata are un caracter profund eterogen, vizand statute profesionale diferite, precum si functii de demnitate publica, tratate impreuna din perspectiva pretinsului deziderat de eliminare a ”pensiilor speciale”, fara a se respecta, in consecinta, exigentele impuse atat din punctul de vedere al formei specifice fiecarui domeniu de reglementare, cat si al fondului reglementarilor. Astfel, in procedura de adoptare s-au incalcat ordinea constitutionala de sesizare a Camerelor Parlamentului si regulile aplicabile dezbaterilor parlamentare pentru parte din domeniile de reglementare. De asemenea, legea a fost adoptata cu incalcarea exigentelor de calitate a reglementarii, respectiv fara nicio documentare sau fundamentare, cercetare sau studiu de impact, ca simpla reactie de ”abrogare” a unor prevederi legale pretins a crea ”sentimente” negative si cheltuieli bugetare semnificative. Tot astfel, legea a fost adoptata cu incalcarea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale si in pofida avizelor negative (Consiliul Legislativ, Consiliul Economic si Social, Consiliul Superior al Magistraturii), respectiv a punctului de vedere al Guvernului, in care s-au semnalat jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in aceasta materie si caracterul obligatoriu al acesteia.

114. Curtea a subliniat in repetate randuri, in jurisprudenta sa, importanta respecarii procedurii parlamentare de adoptare a legilor. In ansamblul normelor constitutionale, dispozitiile care cuprind reguli cu caracter procedural incidente in materia legiferarii se coreleaza si sunt subsumate principiului legalitatii, consacrat de art.1 alin.(5) din Constitutie, la randul sau acest principiu stand la temelia statului de drept, consacrat expres prin dispozitiile art.1 alin.(3) din Constitutie”. Curtea Constitutionala a invocat in acest sens si recomandarile Comisiei de la Venetia, cuprinse in raportul intitulat Rule of law checklist, adoptat la cea de-a 106-a sesiune plenara (Venetia, 11—12 martie 2016), in care sa retinut ca procedura de adoptare a legilor reprezinta un criteriu in aprecierea legalitatii, care constituie prima dintre valorile de referinta ale statului de drept (pct.II A5). Sub acest aspect sunt relevante, intre altele, potrivit aceluiasi document, existenta unor reguli constitutionale clare in privinta procedurii legislative, dezbaterile publice ale proiectelor de legi, justificarea lor adecvata, existenta evaluarilor de impact inainte de adoptarea legilor. (Decizia nr.128 din 6 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.189 din 8 martie 2019, paragrafele 31-33) Aceste considerente desprinse din raportul intitulat Rule of law checklist au fost intarite, recent, de Comisia de la Venetia, cu prilejul Avizului referitor la modificarea legilor justitiei, context in care a subliniat ca ”(...) intr-un stat cu adevarat democratic, bazat pe statul de drept, este obligatoriu sa se asigure ca, in toate etapele procesului de reforma, toate partile interesate sunt implicate fie direct, fie printr-o consultare adecvata. Comisia a fost extrem de critica pentru situatiile in care actele Parlamentului care reglementeaza aspecte importante ale ordinii juridice sau politice au fost adoptate intr-o procedura accelerata (…). O asemenea abordare a procesului legislativ nu poate oferi conditii pentru consultari adecvate cu opozitia sau cu societatea civila. Mai ales atunci cand se adopta decizii cu privire la probleme de importanta majora pentru societate, cum ar fi reformele judiciare, consultari ample si de fond care implica diferitele forte politice, contributia sistemului judiciar si a societatii civile, este o conditie esentiala pentru adoptarea unui cadru legal care este practicabil si acceptabil pentru cei in cauza si in conformitate cu standardele democratice.” (par.32-34 din Avizul privind modificarile Legii nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si al procurorilor, Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara si Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii adoptat de Comisia de la Venetia la a 116- a plenara, Venetia, 19-20 octombrie 2018).

115. Tot astfel, Curtea a subliniat importanta respectarii exigentelor de calitate a legii, cu referire la motivarea si fundamentarea actelor normative, precum si obligativitatea deciziilor sale in unitatea lor data de considerente si dispozitiv. In acelasi raport anterior citat, (Rule of law checklist, adoptat la cea de-a 106-a sesiune plenara, Venetia, 11—12 martie 2016, par.111), Comisia de la Venetia a subliniat ”importanta adoptarii de catre Parlament a legislatiei in conformitate cu decizia Curtii Constitutionale”, aceasta conformare constituind un criteriu al statului de drept.

116. Astfel fiind, incalcarea dispozitiilor constitutionale referitoare la procedura legislativa, a exigentelor de calitate a legii mai sus analizate, precum si a celor care consacra caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale determina ca legea ce face obiectul sesizarii sa fie neconstitutionala in ansamblul sau, in raport cu dispozitiile constitutionale cuprinse in art.1 alin.(3) si (5), art.65 alin.(2) lit.j) si art.75 alin.(l) cu referire la art.73 alin.(3) lit.l), precum si cu art.147 alin.(4)”.

* Cititi aici intreaga Decizie CCR nr. 153/2020