Presedintele Klaus Iohannis si premierul Ludovic Orban ar trebui dati pe mana autoritatilor internationale pentru felul in care calca in picioare independenta si prestigiul judecatorilor Curtii Constitutionale a Romaniei. Ideea a fost exprimata de catre judecatorul Nicolae Popa (foto), fost presedinte al CCR si al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, magistratul sugerand sesizarea Comisiei de la Venetia si a Conferintei Curtilor Constitutionale.

Intr-un interviu publicat de Gandul.ro joi, 3 decembrie 2020, fostul sef al ICCJ a denuntat presiunile puse de tandemul Iohannis-Orban asupra instantei de contencios constitutional si mai ales limbajul folosit de catre cei doi politicieni la adresa judecatorilor CCR cand acestia pronunta decizii prin care desfiinteaza abuzurile regimului PNL.

Sustinandu-si cu exemple din istorie pledoaria pentru independenta judecatorilor constitutionali, magistratul Nicolae Popa a subliniat ca purtarea lui Iohannis si a lui Orban nu este o noutate, existand deja precedentul de trista amintire al presedintelui Traian Basescu, care si el se dezlantuia la adresa judecatorilor CCR atunci cand acestia pronuntau decizii incomode.

Alt subiect despre care a vorbit judecatorul Popa l-au constituit abuzurile din justitie, precum si cooperarea dintre parchete si serviciile secrete. Conex, Nicolae Popa si-a exprimat nemultumirea – chiar daca voalat – legata de Parchetul General, care nu se oboseste sa faca lumina in legatura cu protocolul SRI-PICCJ din 2009, pe care apare semnatura presedintelui de la acea vreme al Inaltei Curti, Nicolae Popa, chiar daca acesta sustine ca nu a semnat niciodata un asemenea document.

Redam principalele declaratii ale judecatorului Nicolae Popa:

„GANDUL.RO: Domnule profesor, in ultima perioada, Curtea Constitutionala a devenit tinta unor atacuri extrem de dure din partea decidentilor politici. Premierul Ludovic Orban a mers pana acolo incat a declarat ca „trebuie facut ceva, trebuie eliminati politrucii”, iar presedintele Romaniei a lansat ideea ca este nevoie de o “modernizare a Constitutiei” si a capitolului legat de rolul si atributiile Curtii Constitutionale. Dumneavoastra ati fost judecator CCR si presedinte al acestei institutii, cum catalogati aceste declaratii, aceste atitudini?

Prof. univ. dr. Nicolae Popa: Asemenea afirmatii, care sunt de fapt atacuri conjugate impotriva autoritatii unor institutii de baza ale democratiei constitutionale, reprezinta continuarea unei practici politice nefaste de mai multa vreme – sa ne amintim, spre exemplu, de modul incalificabil in care fostul presedinte Traian Basescu caracteriza Curtea Constitutionala, atata timp cat unele decizii ale Curtii il nemultumeau. Raspunzand intrebarii dumneavoastra, precizam ca nu plecam de la premisa ca activitatea Curtii este intotdeauna in afara oricarui comentariu critic. O curte constitutionala va fi expusa unor remarci mai mult sau mai putin critice, cu o simpla conditie, ca aceste remarci sa fie facute cu buna credinta si, daca se poate, cu profesionalism. In masura in care se pune sub semnul intrebarii institutia ca atare, critica merge mult prea departe, iar un atare comportament al decidentilor politici la varf afecteaza statul de drept, fapt ce ar trebui semnalat autoritatilor internationale, spre exemplu Conferintei Curtilor Constitutionale sau Comisiei de la Venetia. Teoretic vorbind, un stat de drept poate exista si fara o justitie constitutionala, dar nimeni nu poate pune in discutie problema justitiei constitutionale intr-un stat in care ea exista deja, fara a fi suspectat de idei totalitare.

Membrii Curtii Constitutionale sunt alesi de Parlament, in proportie de 2/3 si numiti de Presedintele Romaniei, in proportie de 1/3. Desi nu este prevazut in Constitutie sau in legea organica a curtii, intre membrii Curtii Constitutionale au existat si exista fosti magistrati (judecatori sau procurori la instantele de varf) alaturi de specialisti reputati din activitatea didactica si stiintifica. Pe membrii actualei curti ii cunosc bine (atat pe cei 6 veniti din instantele supreme, cat si pe cei proveniti din invatamantul superior).

Marturisesc ca nu i-am identificat pe „politrucii” la care face trimitere prim-ministrul. Usurinta si lipsa de responsabilitate cu care se profereaza asemenea etichetari ma fac sa reflectez asupra nivelului cultural al autorilor acestor etichetari. Este adevarat, Curtea Constitutionala actioneaza si intr-o „zona gri”, la confluenta dintre lege si sfera politicii, lucru intalnit la toate curtile din lume, fara ca, prin aceasta, sa se transforme in remorci ale puterii.

Se uita faptul ca aceasta autoritate constitutionala solutioneaza si litigii organice (conflicte juridice de natura constitutionala); vegheaza la respectarea de proceduri pentru alegerea Presedintelui Romaniei, confirmand si rezultatele sufragiului sau verifica indeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de catre cetateni. (...)

GANDUL.RO: In alte tari au existat astfel situatii, in care o curte constitutionala sa fie pusa pe coji de nuci, sa fie catalogata in toate felurile? Curtea a amanat, pentru data de 8 decembrie 2020, imediat dupa alegerile parlamentare, o decizie legata de legea care stabileste un nou sistem de impozitare a pensiilor asa-zis speciale. Atacurile politice pot fi percepute drept presiuni fatise puse pe umerii judecatorilor CCR in conditiile in care, se stie, numirea lor are la baza factorul politic?

Prof. univ. dr. Nicolae Popa: Este posibil ca aceste atacuri la adresa Curtii sa aiba ca substrat o campanie de presiuni asupra judecatorilor in perspectiva unor tinte politice de moment si de perspectiva. Sunt increzator in capacitatea profesionala si morala a membrilor Curtii de a rezista unor asemenea stratageme nedemne. (...)

GANDUL.RO: Sunteti un cunoscator profund al Dreptului, ati condus ani buni si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Justitia, in ultimii ani, a derapat grav de la principiile de baza care guverneaza intr-un stat de drept, in democratie. Presa a semnalat ani in sir abuzurile si fratia unora dintre reprezentantii justitiei cu serviciile secrete. Stiti bine, de proastele obiceiuri se scapa foarte greu. Mai poate spera Romania la o redresare? La ce mai e bun CSM-ul?

Prof. univ. dr. Nicolae Popa: Intrebarea dumneavoastra readuce in discutie un subiect care ar putea fi dezbatut, intr-un cadru larg, multe zile. Este vorba de functionarea justitiei si necesitatea perfectionarii activitatii instantelor judecatoresti. Cand am terminat mandatul la Curtea Constitutionala (2004) si am trecut (prin concurs in CSM) la conducerea Curtii Supreme de Justitie (asa se chema atunci) am gasit instanta suprema in plin proces de reorganizare, de framantari interne.

La nivel national, se pregateau proiecte legislative de organizare a instantelor, de clarificare a statutului magistratilor, de organizare, intr-o noua viziune, a activitatii Consiliului Superior al Magistraturii.

Incepand cu anul 2005, ministrul justitiei de atunci, „bagat pe gat judecatorilor” , dupa marturisirea noului presedinte de republica, Traian Basescu, era vorba de fostul procuror ceausist, Monica Macovei, a declansat un adevarat razboi cu sistemul judiciar, pretinzand ca va realiza rapid o reforma in justitie. Fara o baza de cunoastere adecvata si fara principii clare nu a putut face mare lucru. Ceva a realizat totusi, a reusit sa puna intreg sistemul in imposibilitatea de a functiona cat de cat rational.

Reforma nu s-a realizat, s-au obtinut totusi cateva clarificari privind locul judecatorului si responsabilitatea sa in procesul perfectionarii actului de justitie. Odata cu admiterea Romaniei in Uniunea Europeana s-a declansat si procesul MCV, inovat doar pentru Romania si Bulgaria. Acesta, in loc sa fie un bun prilej de clarificare a obiectivelor reale ale procesului judiciar, a complicat, in loc sa simplifice adoptarea celor mai potrivite masuri de perfectionare a sistemului judiciar. Controlorii europeni au fost preocupati in cel mai inalt grad de activitatea procurorului, pe care, treptat, l-au impins in prim-planul activitatii judiciare, iar Romania a fost ani in sir prezentata ca o imensa oaza de infractionalitate. Ma intrebati despre abuzuri facute in procesul judiciar si de cooperarea justitiei cu serviciile secrete. Da, asemenea lucruri au existat si, poate, mai exista. Mult trambitata reforma nu s-a finalizat. Ca fost judecator la instanta suprema, port inca speranta revitalizarii activitatii judiciare, sunt increzator in capacitatea judecatorilor cu experienta de a reaseza sistemul cu fata la realitate. Este posibila o conciliere cu destinatarii actului de justitie si gasirea masurilor rationale de a degreva activitatea judecatorului de aceasta conflictualitate juridica paroxistica. Stiu ca nevoile sistemelor judiciare sunt covarsitoare peste tot, in complexitatea societatilor moderne ultra reglementate si a „juridicizarii” procesului politic. (...)

GANDUL.RO: O ultima intrebare. In privinta protocolului de cooperare al Inaltei Curti cu PICCJ si SRI, din 2009, care purta semnaturile fostului sef al SRI, George Maior, al procurorului general de atunci, Codruta Kovesi si a dumneavoastra, s-au lamurit lucrurile? Pentru ca dumneavoastra, la data la care a fost desecretizat, ati declarat ca nu ati semnat acel protocol, ati contestat semnatura. A lamurit Parchetul General situatia? Daca altcineva a semnat in locul dumneavoastra, acuma se stie cine? Care e adevarul pana la urma?

Prof. univ. dr. Nicolae Popa: La intrebarea aceasta raspunsul meu este NU, in sensul ca nu s-a clarificat cum a ajuns semnatura mea pe acest document, pe care eu nu l-am vazut niciodata. Precizez ca sesizarea parchetului a fost facuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie, asa cum am stabilit cu doamna Cristina Tarcea, presedintele de atunci al Curtii. Eu am avut o intalnire, la solicitarea mea, cu fostul procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in care am afirmat faptul ca nu am negociat niciodata un atare document. Apoi am discutat cu procurorul-sef al Parchetului militar, unde am sustinut acelasi lucru. Nu mai stiu nimic de atunci. Astept! Si, a propos de ordinea semnaturilor, credeti ca as fi consimtit vreodata sa-mi pun semnatura dupa cea a procurorului general de atunci? Dupa cate se cunoaste, Inalta Curte de Justitie nu exista „pe langa Parchetul general”, ci Parchetul general este „de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie”. Dar acest lucru apare ca o ipoteza de lucru, repet, eu nu am vazut niciodata acest document si poate ar fi bine sa se desecretizeze si alte documente care au stat la baza „inventarii” acestor protocoale”.

* Cititi aici intregul interviu