Interviu eveniment cu avocatul Marian Nazat din Baroul Bucuresti, unul dintre aparatorii de la Inalta Curte ai liderului politic social-democrat Liviu Dragnea, trimis dupa gratii pentru 3 ani si 6 luni intr-un dosar pritocit de DNA, imediat dupa alegerile europarlamentare din mai 2019. Pentru prima data de la condamnare lui Liviu Dragnea, avocatul Marian Nazat vorbeste despre cum a perceput judecata fostului lider PSD din fata judecatorilor de la instanta suprema, despre fortele care au stat in spatele acestei condamnari, dar si mai ales despre efectele Deciziei CCR care, pe lege, ar fi trebuit sa schimbe tot cursul dosarului lui Dragnea.

Astfel cum dezvaluie in interviul acordat jurnalistului Florin Saiu, publicat pe blogul sau personal, mariannazat.ro, avocatul Marian Nazat (foto stanga alaturi de Liviu Dragnea) considera ca ceea ce s-a intamplat in ultimii 2-3 ani cu Liviu Dragnea, a carui demonizare concertata a fost dusa la extrem, reprezinta cea mai ampla si perfida actiune de manipulare din perioada postdecembrista.

La aceasta campanie au contribuit masiv si cei care au incercat sa acrediteze ideea ca Dragnea este un patriot rau care se opune globalizarii, care “a pus gand rau multinationalelor, ca s-a stricat la cap cu aducerea rezervei de aur in tara, ca s-a luat in gura cu ambasadorii „Marilor Licurici”, ca a schimbat legile Justitiei ca sa ne apropie si mai mult de… rusi, al caror aliat si este”. Aceste “baliverne”, opineaza avocatul Nazat, fac parte din dezinformarea care “e pe masura prostiei gloatei cu smartphone!”

Altfel, in cadrul interviului, Marian Nazat face si o interesanta comparatie intre campania anticoruptie dusa in Romania in ultimii ani si miscarea Mani Pulite din Italia anilor ’90.

Publicam in continuare interviul realizat de Florin Saiu cu avocatul Marian Nazat si publicat pe blogul personal al acestuia mariannazat.ro:

La 3 iulie 2019, Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a hotarat ca toate completurile cu trei judecatori de la Inalta Curte care au judecat dosare de coruptie fara a fi specializate in astfel de cauze sunt constituite nelegal. Ce efecte poate genera aceasta decizie? Si, in completarea acestei prime mirari, spuneti-ne, stimate domn, concret, ce sanse are Liviu Dragnea sa scape de puscarie?

Efectele pe care le genereaza obligatoriu orice hotarare a Curtii Constitutionale, desigur ! Efecte care rezulta, deocamdata, din chiar minuta deciziei, potrivit careia dosarele nefinalizate inca, aflate pe rolul completului de 5 judecatori, vor fi rejudecate in fond de catre completuri specializate, prin admiterea apelului. Iar cele aflate pe rolul instantei de fond, tot la Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, vor continua, in conditiile in care, din 23 ianuarie 2019, prin hotararea colegiului de conducere, toate completurile sunt specializate. Ca tot veni vorba, ma mir ca nimeni nu se gandeste la abrogarea anacronicei Legi nr.78/2000, care contine destule texte absurde, asa cum este si art.29. Fiindca poate sa creada cineva ca judecatorii de acolo nu au aptitudinea profesionala de a judeca faptele de coruptie fara apostila formala a conducerii? Unele dispozitii ar trebui preluate in Codul penal si cu asta, basta, s-ar pune piatra funerara peste o lege facuta in pripa, din interese politice, in urma cu 20 de ani.

Cat il priveste pe Liviu Dragnea, sansele ca el sa fie eliberat sunt invers proportionale cu cele de condamnare din mai 2019, situatia lui fiind nitel mai complicata, intrucat exista o hotarare definitiva. Numai ca printre motivele sale de apel a fost si cel vizand nelegala compunere a completului de judecata de la fond, prin nerespectarea faimosului deja articol. De altfel, prin opinie separata, un judecator din Completul de 5 a considerat ca fondat apelul sub acest aspect si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la un complet specializat. Intr-o logica juridica normala, neafectata de vibratiile „campului tactic”, decizia CCR ar trebui sa profite tuturor inculpatilor care au invocat chestiunea in discutie fie ca exceptie de neconstitutionalitate, fie ca motiv de apel, deci si lui Liviu Dragnea. Oricum, sa avem rabdare pana la publicarea hotararii in extenso, deoarece abia atunci vom sti exact cine sunt beneficiarii admiterii exceptiei privind constatarea conflictului constitutional dintre cele doua entitati. Eu sunt sceptic, prea s-a consumat multa energie publica si institutionala pentru incarcerarea sa. Desi, eliberarea lui ar reactiva grupurile de presiune, de agitatie, devenite brusc somere, iar opozitia s-ar intoarce la programul electoral victorios si atat de drag deunazi: „Muie PSD !”, „DNA, DNA, sa vina sa va ia !” si „Penalii la puscarie!” si cum traim in stradocratie, ma tem ca argumentele juridice sunt de prisos…

Partidul aflat la guvernare a facut, fara indoiala, eforturi considerabile pentru a-si scapa liderul de spectrul inchisorii, dovada si aceasta sesizare a lui Iordache. Il intreb acum pe omul Marian Nazat: merita politicianul Liviu Dragnea sa fie condamnat? A fost inchis respectandu-se litera legii?

Intrebarea dumneavoastra pleaca de la o premisa tendentioasa, regasita in spatiul public, in zona „rezist”, dar si, din pacate, in tabara politica a opozitiei – liberali si pluseristi -, si anume existenta incercarii partidului de guvernamant de a-si scapa liderul de spectrul inchisorii. Pai, daca s-ar fi dorit acest lucru, o ditamai formatiunea politica, „Ciuma rosie”, cum este alintata de catre hastagisti, ma indoiesc ca astazi Liviu Dragnea s-ar mai fi aflat in puscarie. Tema aceasta n-a reprezentat decat un program politic, o gaselnita propagandistica pentru partidele situate in opozitie si nimic altceva. Subiectul este extrem de incitant, demonizarea lui Liviu Dragnea pe parcursul ultimilor 2-3 ani constituie cea mai ampla si perfida actiune de manipulare din perioada postdecembrista. Politologii si sociologii onesti (cati or mai fi…) au, iata, o ipoteza de lucru la indemana si n-ar trebui s-o rateze. Linsarea mediatica, si nu numai, a unui om prin campanii de presa de-o virulenta obscena, constituirea unor comandouri alcatuite din mercenari ai urii, din huligani civici oricand gata sa ocupe piata si strada, diabolizarea prin colportarea de minciuni gogonate sunt cateva dintre ingredientele mizerabilei actiuni de manipulare.

Intorcandu-ne la condamnarea lui Dragnea. A fost dreapta ori ba?

„Merita politicianul Liviu Dragnea sa fie condamnat ?”… Sunt doua lucruri care ma oripileaza din modul de formulare a intrebarii. Intai, este vorba despre un om, iar nu despre un politician, legea nu face distinctie, nu? Politicienii sunt judecati pe baza unei legislatii comune pentru toti locuitorii Romaniei, nu exista nicio discriminare in acest sens, dincolo de imunitatea parlamentara recunoscuta prin Constitutie. Ma tem insa ca la fel ca dumneavoastra au gandit destui, n-a mai contat inculpatul Liviu Dragnea, ci politicianul cu aceleasi nume ! De aici si isteria publica din incinta Iinaltei Curti de Casatie si Justitie la fiecare termen de judecata, una specifica Evului Mediu, Dumnezeule, am fost martorul unor scene de-o salbaticie inimaginabila, sinistra… O rusine imposibil de sters din memoria noastra colectiva!

Apoi, o hotarare judecatoreasca nu trebuie sa fie meritata sau nu, ci legala si temeinica ! Ca Liviu Dragnea a fost condamnat prin nesocotirea literei legii rezulta peremptoriu din chiar decizia CCR din 3 iulie 2019, ce alta dovada mai graitoare ?

Dar ca sa apreciati singur daca Liviu Dragnea a „meritat” sa fie condamnat, am sa va dau un exemplu de motivare, regasita in sentinta primei instante (o precizare, decizia din apel nu-i inca redactata!). De pilda, in lipsa de probe, doi dintre cei trei judecatori, pentru ca al treilea l-a considerat nevinovat pe Liviu Dragnea, apreciaza de cuviinta sa inlature prezumtia de nevinovatie prin doua intrebari retorice, stati sa vi le citesc!

Va rog!

Citez: „Or, daca inculpata a sustinut ca a avut printre temele de discutii si pe cele referitoare la buget, confirmate de inculpatul Dragnea Nicolae Liviu care, dupa precizarile sale, s-ar fi purtat doar in prezenta martorei Magheru si secretarului judetului, de ce nu ar fi credibila sustinerea inculpatei Alesu Floarea ca ar fi discutat despre situatia celor doua angajate doar cu Liviu Nicolae Dragnea?”; „Or, daca cu inculpata Stoica Anisa Niculina a purtat o discutie intr-un spatiu aglomerat, dupa sedinta biroului permanent, legata de angajarea acesteia, de ce nu ar fi credibila si sustinerea inculpatei Alesu Floarea potrivit careia ar fi avut o discutie pe holul de la iesirea din sala de sedinta a Consiliului Judetean, inainte de inceperea conferintei de presa, referitoare la rezolvarea situatiei celor doua angajate, Botorogeanu Adriana si Stoica Anisa?”

Aiuristic, desi prea putin concludent!

Va simtiti confortabil sa cititi o asemenea motivare, sa stiti ca, maine-poimaine, dumneavoastra sau un apropiat de-al dumneavoastra ar putea fi condamnat printr-un arbitrariu scandalos al judecatorului ? Precedentul este extrem de primejdios, caci, in logica aceasta, toti suntem clienti siguri ai carcerei ! Iata, deci, raspunsul meu, al juristului, iar nu al omului, pe ultimul sa-l lasam in pace, eventual sa-l iscodim despre activitatea lui publicistica.

Vom ajunge si la activitatea publicistica… Deocamdata sa limpezim cat de cat) scenariile insinuate pe seama condamnarii lui Liviu Dragnea! Cum (in ce context), unde (in Romania, la Bruxelles, la Washington etc.), cand (care a fost momentul/punctul culminant al luarii deciziei) si, mai ales, cine apreciati ca a „instrumentat” dosarul/dosarele lui Dragnea? Cine l-a vrut scos de pe scena politica si de ce? Alcatuiti un (contra)scenariu, nu un adevar absolut (ar fi imposibil, de altfel)!

Inca nu m-am apucat sa ticluiesc romane de fictiune, stimate domn ! Eu nu pot decat sa pun cap la cap niste intamplari petrecute in ultimele luni si sa invit la reflectie, la analiza, asa cum am facut-o deja. Chiar ziarul dumneavoastra a preluat articolul meu – Cronica unei executii publice – publicat pe blogul mariannazat.ro, in care mi-am exprimat un punct de vedere. Apoi, tot acolo, am scris despre demnitatea profesionala si despre cum poti ajunge in puscarie in epoca „statului de drept”. Recunosc, m-a izbit sa constat o multitudine de coincidente, plecand de la luarea cu asalt a instantei la termenele de judecata de catre grupurile de presiune pro si contra si trecand prin radicalizarea cretinilor de pe maidanele de socializare si pana la interventia brutala a unor ambasade straine de la Bucuresti. Apropo, Ministerul de Externe din Modrogan doarme cumva ? Era sa-l uit pe Klaus Iohannis, insul care in campania electorala din 2014 declara nonsalant ca nu are nimic impotriva prezentei ofiterilor acoperiti in justitie, in presa… Quod erat demonstrandum… Altceva ma sacaie in toata aceasta poveste, ca si in aceea a lui Adrian Nastase.

Ce?

Similitudinile campaniei anticoruptie de la noi cu miscarea Mani Pulite din Italia anilor ’90. Americanii au cerut atunci presedintelui Bettino Craxi sa le ingaduie amplasarea unei noi baze militare in „Cizma”, in afara celei de la Positano, precum si folosirea unor investigatori proprii in combaterea traficului de droguri pe filiera Napoli-Marsilia. Adica o politie supranationala. Batranul Craxi a refuzat, desigur, avand in spate si sprijinul socialistilor condusi de Mario Andreotti. Asa s-a nascut miscarea Mani Pulite din justitia peninsulara, din dorinta Americii de a pedepsi o clasa politica potrivnica intereselor puterii de dincolo de Ocean. Prigoana s-a dezlantuit cu iuteala, parlamentarii socialisti au fost urmariti si pusi sub acuzare, totul regizat ca la Hollywood. Dupa un deceniu si ceva, finalitatea juridica a ultra-mediatizatelor procese a starnit rumoare si zambete amare, doar cativa au primit pedepse penale. Oricum, prea putin pentru un spectacol atat de costisitor si de zgomotos, extenuant. Pe plan politic, insa, miscarea a avut efecte devastatoare, clasa politica vinovata de infruntarea yankeilor a disparut de pe scena, ca si democratia cristiana. Unii, scapati din menghina mainilor curate, au constituit alte formatiuni, cu pronuntat caracter nationalist, dar totul era schimbat. Deloc intamplator, doua dintre varfurile de lance ale luptei contra coruptiei, Di Pietro si Colombo, au devenit politicieni cu oaresce anvergura, semn ca scopul lor viza si altceva, nu numai dorinta de a igieniza societatea murdarita de un sistem putred, cladit pe bustarella.[1] In Romania, lucrurile nu difera, suntem in aceeasi situatie. Sa nu uitam cariera de europarlamentar a Monicai Macovei si nici traseele profesionale ale multora dintre erorii acestei lupte. Lucrurile astea, stimate domn, le-am aflat nu demult de la unul dintre profesorii mei din facultate si din pacate spusele sale au rezistat probei timpului. Nu credeti ca istoria se repeta, mai ales cand provii din acelasi trunchi etno-genetic ?

La 4 iulie 2019, asadar la doar o zi de la decizia CCR, sustinatori ai PSD-ului protestau in fata inchisorii Rahova, locul unde este incarcerat Liviu Dragnea. Miscare spontana (putin probabil) sau construita, cert e ca oamenii scandau, printre altele, urmatoarea fraza: „Ne-au furat votul si ne-au arestat patriotul!” Trimiterile sunt evidente. Si acum intrebarea: il considerati pe Liviu Dragnea un patriot?

Acum aflu de protestul acela „spontan (putin probabil)”. Apropo, ce mai e spontan in viata de azi, stimate domn ? Mda, intrebare cu talc… Patriot… Spuneti-mi, va rog, de cate ori ati auzit in spatiul public cuvantul cu pricina in ultima perioada ? Daca il rostesti, risti sa fii injurat de… incorectitudine politica, de reactionarism! Huo, ba, comunistule ! Pentru a fi patriot, ai nevoie de o patrie, gresesc? Dumneavoastra sunteti sigur ca mai avem patrie ? Eu am serioase indoieli (astept sudalmele „recentilor” !)… Globalizarea multilateral dezvoltata a sugrumat usor-usor patriotismul si, curand, il va scoate definitiv din dictionare. O Europa Unita, chipurile, te sileste sa-ti uiti radacinile si cum naiba sa mai fii patriot in lipsa patriei ? Pe de alta parte, in colonii, cum este si Romania, politica de stat nu cultiva patriotismul. Dimpotriva, il transforma intr-un delict grav, aspru sanctionat !

Revenind la intrebare…

Revenind la intrebare, n-am un raspuns precis. Destui l-au acuzat pe Liviu Dragnea ca vrea sa scoata Romania din Europa, ca a pus gand rau multinationalelor, ca s-a stricat la cap cu aducerea rezervei de aur in tara, ca s-a luat in gura cu ambasadorii „Marilor Licurici”, ca a schimbat legile Justitiei ca sa ne apropie si mai mult de… rusi, al caror aliat si este, sa te crucesti, zau ! Baliverne cu toptanul! Dezinformarea e pe masura prostiei gloatei cu smartphone! Numai ca toate masurile respective nu sunt pe placul si in folosul patriei cu capitala la Bruxelles… Asadar, cum poate fi Liviu Dragnea patriot? E un dusman al poporului european si „merita” sa stea la puscarie pentru organizarea referendumului mult hulit de junckeri si timmermansi si pentru instigarea unei persoane care a recunoscut ca „domnul Dragnea nu mi-a impus sa le tin angajate pe cele doua, puteam sa iau o masura de sanctionare a acestora, dar nu am luat-o.(…)

Nu, inculpatul Liviu Dragnea nu a exercitat asupra mea niciun fel de constrangere ori presiune pentru mentinerea pe functie a celor doua persoane.

Nu, nu cunosc ca inculpatul Liviu Dragnea sa-si fi exercitat influenta din perspectiva celor doua functii indeplinite asupra vreunei persoane din conducerea DGASPC Teleorman»”.

Cum ati devenit aparatorul lui Liviu Dragnea ? A avut vreo legatura faptul ca in trecutul fiecaruia se regaseste, mai mult sau mai putin, satul Islaz?

Simplu, semnand un contract de asistenta juridica ! Probabil ca a contat si amanuntul comun din biografia amandurora, Islazul, la mine cu influente definitorii (radacina materna si copilaria), la el mai putin (o halta prilejuita de popasul tatalui sau, sef de post acolo cativa ani). Oricum, ne-am cunoscut abia in clasa a IX-a, cand am si fost buni prieteni, prietenia aia inocenta de adolescenti care ramane de-a pururi in lada de amintiri a oricui. Drumurile noastre s-au despartit mai apoi, fiecare cautandu-si rostul si ne-am reintalnit tarziu, el venind la Bucuresti si trezindu-se azvarlit de papusarii din umbra pe un culoar cu iesire la… Rahova. Daca am fi stiut atunci, in 1976, ce ne asteapta, ne-am fi mutat grabnic in alta soarta ! E traumatizant sa fii cioclul in roba al prietenului tau din copilarie…

V-ati imbogatit aparandu-l pe Liviu Dragnea sau ati facut-o manat de alte considerente ?

Daaa ! Cu o droaie de injuraturi, de obscenitati, de uitaturi piezise si otravite, ca in perpetua mahala damboviteana. Onorariul a fost simbolic, cum sa uiti ca odinioara ai stat la aceeasi masa, ai impartit aceleasi visuri, ai sperat impreuna cu celalalt sa schimbi lumea? Sufletul omului, chiar si al avocatului, stimate domn, este mai complicat decat li se pare mutantilor – rezist ! Privindu-i, ii dau dreptate lui I.D. Sirbu: „Nu ne mai tragem din maimuta, ne tragem spre maimuta.”

Sa ne intoarcem un pic la „patriotismele” mari… Credeti ca politica Uniunii Europene promoveaza tratamente preferentiale intre propriii membri, ba chiar supunerea si conducerea partenerilor mici in functie de interesele celor mai mari? Cate fete are astazi Europa? Cate fete are astazi Romania?

Neindoielnic, caci existenta unei Europe impartite pe viteze ce inseamna, nu tratamente preferentiale ? Amintiti-va de reactia suratelor noastre de Uniune dupa episodul cu jandarmii din Piata Victoriei si puneti-o in balanta cu tacerea acelorasi dupa maltratarea „Vestelor Galbene” de la Paris. Acesta este cel mai relevant si mai proaspat exemplu al onorabilelor, dar sunt atatea, mentinerea rusinosului si umilitorului Mecanism de Cooperare si Verificare e altul. Apoi, esticilor, deci nici noua, nu li s-a incredintat vreun post de conducere in structurile Uniunii Europene la negocierile de saptamana trecuta…

Ma tem ca nu sunt in stare sa va zic cate fete are Europa, n-am studiat cazul. Nu-s nici politolog, nici sociolog! Asa, la prima vedere, exista o fata germana, o alta franceza si una engleza (ultima miscata, blurata, evanescenta), iar apoi cealalta – poloneza, maghiara si ceha -, care se cazneste sa-si configureze un chip. Noi nu suntem decat figurantul care duce, sub potopul de injuraturi al vechililor cu papion, o tava si traverseaza scena, pret de cateva secunde, asemenea personajelor anonime din unele piese de teatru. Figura aparte face Italia, in contrast cu placida, anodina Spanie.

Fetele Romaniei?

Romania ? Sa cuget nitel, raspunsul nu-i de saga. Mda, ea are in interior doua fete principale: una vetusta, arhaica, traditionala, aflata sub vremile moderne si traitoare in majoritate in mediul rural, in orasele delabrate din Moldova, Dobrogea si vechea tara Romaneasca; alta, nerabdatoare sa rastoarne randuielile trecute si sa devina exportatoare de cetateni universali, transfrontalieri – pretutindenarii oricand dispusi sa-si ia casa in spinare si s-o mute oriunde in lumea larga. Vasazica, o fata compusa si din asistatii sociali si cealalta, din proletariatul corporatist. La mijloc trudeste stratul gros al buimacilor, al dezamagitilor de toate si de tot, capii aceia de locuitori din nesuferitele statistici.

In exterior, diaspora romaneasca are o singura fata – frustrata si fandosita, cu aere de chirite, care au uitat cum se spune la sapaliga, de pilda. Culmea, legiuitorul de la Bucuresti ii declara oficial pe pribegii nostri drept cetateni de prim rang, niste supracetateni, carora le recunoaste favorul de a vota pe durata a trei zile, pe cand norodul ramas in vatra strabuna, cetatenii inferiori, au la dispozitie o singura zi. Rasplata fireasca, fiindca diaspora s-a lasat folosita ca masa de manevra electorala la alegerile din ultimii cinci ani. O noua escaladare a razboiului romano-roman izbucnit dupa 1989 tocmai din cauza diversitatii de fete…

Una peste alta, vorba lui Ion D. Sirbu, „suntem un popor batran, pervers, las, dar deosebit de siret si de rezistent la rele.” Un popor de misologi astazi, termen folosit de Socrate pentru a-i desemna pe cei care refuzau logica, argumentarea, discutiile, dialogul…

Sa sincronizam acest dialog – incordat de altfel – (si) cu un eveniment editorial. Tocmai ce-ati publicat la Editura RAO al treisprezecelea volum: „Prizonier in «campul tactic»”. Vorbiti-ne despre aceasta carte (cu antene solide in lumea justitiei romanesti). Prin ce imbold intim s-a infiintat printre noi? Sau e rezultatul unui automatism de care nu va mai puteti lepada: scrisul ?

Sa vorbesti despre cartea ta mi se pare cea mai ingrata situatie in care esti pus. Volumul pomenit e, de fapt, un jurnal al ultimilor doi ani, iar „campul tactic” este un laitmotiv al insemnarilor mele. O carte-cronica despre canibalizarea programatica a Romaniei, prin inlocuirea justitiei, a unor institutii fundamentale cu lumpencratia sofisticata si fanatizata a globalizarii. Nu-i asa, dau o bere pentru Romania care gandeste deschis ?! La urma urmei, daca avem in literatura universala jurnale de front, de lagar, de bord, de calatorie ori de bordel, de ce n-am avea si un jurnal de „camp tactic”? Cititorii mei de azi si, poate, de maine au posibilitatea sa inteleaga si altfel lumea in care autorul a trait la un moment dat. Nu-i asta gandul mai mult sau mai putin recunoscut al fiecarui condeier?

De ce scriu? Pentru ca nu pot suporta altfel uratul efemeritatii mele pamantene, simplu.

Schitati, va rog, pentru cititorii nostri mai putin obisnuiti cu formulele juridice complicate, tabloul Justitiei dambovitene! Explicati-le, stimate domn, romanilor pe intelesul lor: exista sau nu exista Dreptate in Romania? Este ea impartita in functie de anumite criterii sau este legata la ochi?

Ceva, ceva as putea sa va schitez doar din Justitia penala, dar si ea are mai multe fete, aidoma tarii care o produce. E justitia din dosarele atent monitorizate, de pe listele scurte ale „campului tactic”, pe care o infatisez in cartea recent lansata. E alta din dosarele multe, cu neinsemnatii „leprosi”, o fata arar adusa in lumina reflectoarelor.

Dreptatea ? O himera, nimeni n-a vazut-o, niciodata si nicaieri. Basca siluirea ei de catre vremurile mereu schimbatoare si cinice. O iluzie, ce mai, ca si viata de apoi… Sarmana, cei care sunt legati la ochi sunt oamenii, nu ea, intrucat ei refuza s-o vada ! Fie ca le este frica, fie ca au alt interes, fie ca sunt prost alcatuiti, fie ca sunt corupti… Un singur lucru este important – legalitatea si temeinicia hotararilor judecatoresti ! Daca ele sunt si drepte, cu atat mai mult, avem o justitie ideala !

Sunteti recunoscut pentru vederile de stanga, dar ce sistem social, ce doctrina credeti ca s-ar plia cel mai bine profilului romanului? In ce sistem credeti ca ar putea trai cel mai bine romanul?

Ha, ha ! Pana in 1989, cu osebire dupa 1987, credeam ca sunt de Dreapta, numai ca postcomunismul dambovitean m-a silit sa ma autoevaluez. Iar din compararea celor doua sisteme m-am trezit cu nostalgia anilor ’70, perioada de aur a Romaniei, ma hazardez sa recunosc. Sigur, nu am avut rude la Canal si nici cunostinte, cum n-am avut nici neamuri deposedate samavolnic de averi la intrarea tancurilor sovietice, istoria m-a tratat cu gratie.

Sunt un om cu vederi de Stanga, desi n-am citit o iota din operele lui Lenin, Marx si Engels. Chiar asa, o sa-mi propun de acum inainte sa-i studiez, desi mare lucru n-am sa invat de la ei, cursurile la scoala vietii in cele doua regimuri antagonice imi sunt suficiente. Dar stangismul meu e unul utopic, contrar firii vicioase a omului, motiv pentru care am renuntat sa mai si votez. Oricum, cele doua mari curente ideologice au cazut in desuetudine. Este oare cineva in masura sa ne lamureasca acum ce inseamna Dreapta sau Stanga in politica de aici si de aiurea ? Sa fim seriosi! Daca a milita pentru sanse egale la viata si la munca, la cultura, la sport, la asigurari sociale, la demnitate a tuturor muritorilor inseamna a fi de Stanga, raspund raspicat: DA, sunt de Stanga! Marturisesc, totusi, ca detest capitalismul actual, de asta sunt sigur, dar nu vad perspectivele unei lumi mai bune. De aici si resemnarea… Ma tem ca noi, intelectualii manuitori de cuvinte, de idei, mai mult incurcam lumea decat s-o limpezim.

De sute de ani, romanii au incercat fel de fel de solutii social-politice, dar niciuna una n-a fost multumitoare. De unde sa stiu eu, asadar, ce ni s-ar potrivi mai bine? Repet, mie mi s-ar potrivi de minune anii ’70, insa atunci aveam doar 9 ani si mi se parea ca Romania era Raiul pe pamant. De-as fi avut 20, 30 sau 50 de ani, poate ca imaginea s-ar fi schimbat, ca intr-un caleidoscop. Observ, totusi, inclusiv din cartile care trateaza perioadele ante si interbelica, si nu ma sfiesc s-o spun, ca democratia capitalista ni se potriveste cel mai putin.

Incotro se indreapta Romania, domnule Marian Nazat?

Saraca, de unde sa stie ea! Spre ce o mana euro-vacarii de la Bruxelles, cu biciul si cu zaharelul, ca pe o vita injugata la plug ! Romania a intrat intr-un vartej din care nu se mai poate salva prin ea insasi, ci prin altii. Adica prin cei care-i hotarasc cu adevarat destinul. Tineti minte cum Stefan cel Mare cauta sprijin ba la poloni, ba la unguri, ba la turci, ca si Mihai Viteazul, ca si toti domnitorii nostri mai mici sau mai mari ori mai buni. Nu la fel a procedat si Ion Antonescu ? Apoi, comunismul ne-a fost impus de afara, ce faceau atunci americanii si occidentalii? Un singur lucru n-am incercat in aceste doua mii de ani – sa primim sub Arcul de Triumf, cu urale si flori, armata populara a Chinei. Nu c-ar fi o solutie ? Macar am fi siguri ca asiaticii ne-ar construi autostrazile mult visate…

Ah, daca Decebal nu s-ar fi sinucis atunci, soarta noastra ar fi fost, poate, alta… Atunci ne-am ratat actul originar si ne-am pecetluit destinul arar netragic. Fatalitatea, bat-o vina !

Una peste alta, ne indreptam spre ce se indreapta lumea intreaga, stimate domn ! Ca doar o avea si Romania un capitolas in Cartea cerului din care sa aflam ce soarta i-au harazit astrele natiunilor globului. Va promit ca daca ajung primul s-o citesc, va acord un interviu pe cinste si in exclusivitate, la buna revedere!