Seductia robei (IV) – Despre transcendenta legii

Scris de: Av.dr. Ioan CHELARU, Vicepresedinte UNBR

04.06.2019 13:19
Vizualizari: 807

Motto...

PRINCIPIUL SI CULTURA: Legea universala a justitiei este sa actionam in exterior in asa fel incat folosirea libera a vointei noastre sa fie compatibila cu libertatea oricui, potrivit unei legi universale.

I.Kant, Critica ratiunii practice


Nu cunosc nicio minte lucida din acest veac care sa nu admita principiul egalitatii dintre oameni sau ”imperialismul” de necontestat al drepturilor omului.
Cu toate acestea, nu suntem egali, unii sunt mai egali decat altii. Nu toti au parte de procese corecte, mai ales din pricina unei inegalitati statutare a actorilor justitiei, dar fara a fi aceasta singura cauza. Insa ca valori acceptate, drepturile omului au valabilitate hegemonica atat pentru cei care le accepta, cat si pentru cei care le contesta.

Mai mult, constat ca acestea incep sa fie manipulate de catre diversi actori ai noii ordini mondiale pentru a-si impune interesele. Nu e o idee conspirationista, ci un fapt constatat de mai multi cercetatori ai lumii contemporane. In realitate se vede si cu ochiul liber ca acesti actori folosesc panica si frica oamenilor fata de terorism sau crima organizata, raspandite in intreaga lume prin noile mijloace media. Astfel, oamenii au ajuns sa fie de acord sa-si sacrifice drepturile lor, in special dreptul la viata privata, in favoarea dreptului la securitate. Constat, cu mare parere de rau, ca in anumite state cu veche traditie democratica, cetatenii ajung sa fie de acord cu supravegherea electronica in masa, cu intruziuni in viata personala, care au luat o amploare fara precedent. Cultura suveranitatii drepturilor fundamentale ale omului, a respectului acestora, care s-a impus in epoca luminilor a ajuns sa fie sacrificata de intunericul in care ne duce frica. Polarizarea indusa de discursul urii isi spune cuvantul.

Am vazut recent, ca si in alocutiunile din Romania rostite de Papa Francisc, a aparut cu predilectie chemarea limpede la o altfel de viata, la o altfel de traire, fara frica, la fratietate si intrajutorare, intr-o libertate reala nu mimata.

Convingerea mea este ca sistemul legislativ al unei tari, modul in care este armonizat face dovada gradului de civilizatie, a unui nivel de cultura sociala in mod generic. Pentru Romania sunt probleme dificile acum, generate si de confuzie: prospetimea relativa a tuturor Codurilor, legiferarile multiple, ambigue, stufoase, pe domenii specifice, arunca sistemul judiciar si intreaga societate in derapaje ingrijoratoare.

Orice avocat responsabil se confunda in mintea lui, de multe ori cu intrebari de ordin dilematic, cu blocaje interpretative grave. Si atunci, doar cei buni vor sti sa urce la principii, sa recunoasca si sa perceapa cum poate ajusta realitatea la lege, in baza acelei reguli simple: cand dispozitiile legii sunt egale si contradictorii, interpretarea se face conform principiilor de drept clasic, iar acestea nu se vor schimba vreodata.

Mereu am spus ca indiferent unde ne duce realitatea, viata, lumea, mersul lumii, evolutia tehnica, progresul nemasurat, consumismul, viziunea corporatista, capitalismul, mondializarea, sa fim mereu deschisi pentru a redeschide capitolul originar al legiferarii. Doar astfel, cred eu, ne vom reaseza, ne putem recalibra interpretarea si jurisprudenta. Aceasta din urma are cel mai mult de suferit prin excesiva diversitate de opinii. Inainte de interpretarea pe care o da magistratul pe speta, avocatul o face cu diligenta si reponsabilitatea unei bune culturi juridice atunci cand califica si incadreaza in lege o actiune dedusa judecatii.

Mare valoare aduce prestatiei nostre faptul de a adanci din pura curiozitate intelectuala profunzimea Tablelor de pe Sinai, a celor X Table Romane, de a lectura Legile lui Platon si nu numai. Ne folosesc neindoielnic elocinta si ditirambii lui Cicero, Argumentele lui Ulpian. Este exemplar sa putem utiliza disciplina discursiva si logica intrinseca a dreptului canonic, sa cunoastem ontologic originea legii asa cum a fost formulata de scoli si curente de filosofie a dreptului. Istoria insasi, a diverselor institutii civile si penale, reprezinta o buna baza pentru a intelege ce se petrece astazi cu noi si lumea juridica.

Cateodata, in sala de sedinta vad nivelul calitatii prestatiei unor colegi de ai nostri. Se simte absenta culturii in general si a culturii specifice noua, chiar daca nu lipseste informatia. De fapt, in mod paradoxal, chiar abundenta informatiei, supra-informarea, devine o frana cuturala pentru ca doar mintile stralucite pot distinge adevarul in hatisul informational, pot identifica dezinformarea si manipularea cu care ne confruntam din ce in ce mai mult. In acest secol computerizat, informatia este supra-abundenta si, culmea, da grave erori din cauza distribuirii ei de-a valma. Nu este garantata nici acuratetea argumentarii, nici limpezimea interpretarii.

Am spus si repet: profesiunea noastra este una de vocatie si ceea ce ne-a diferentiat intotdeauna si ne-a tinut in randul elitelor a fost cultura profunda a avocatului, recunoscuta si respectata de intreaga societate. Daca este dublata de pasiune si metoda studiului individual, este greu de crezut ca un avocat nu va reusi, chiar daca scoala de Drept s-a schematizat extrem, modular si s-au imputinat modelele umane atat de la Marile Catedre din Universitatile noastre, cat si de la cele apartinand elocintei Maestilor Barourilor romanesti. Procedurile care se indreapta tot mai mult spre forma preponderant scrisa, supraaglomerarea instantelor care nu lasa timp pledoariei sunt factori care duc la disparitia treptata a adevaratilor oratori ai barei, aceiasi care au adus prestigiul avocaturii si au tinut-o, inclusiv in vremurile de trista amintire ale comunismului, in randul elitelor.

DESPRE ATITUDINE SI CRIZA

Am vorbit, in mai multe randuri, despre modul in care criza actuala a avocaturii romanesti ne are si pe noi insine drept cauza, poate chiar intr-un procent ingrijorator si nu mai revin critic asupra noastra. Am devenit o casta paupera, iar aici cauzele sunt multiple, de asemena, nu revin. Ma ingrijoreaza ce se petrece in social, la orice nivel de bunastare materiala sau intelectuala. S-a creat ostilitate impotriva Justitiei in genere, nu doar impotriva noastra. Parca traim sub baricade de amenintare perpetua din partea unei parti a societatii care se prolifereaza, a media, a unor organisme civile, a ideilor absurde despre un tip de dreptate fara fundament, de teorii si conspiratii halucinante, Europa nu este increzatoare etc. Sunt creatii manipulatorii. Noi singuri stim cum stau lucrurile, de fapt. Manipulare inseamna alterarea realitatii, a adevarului, un concept fundamental cu care lucreaza justitia. Traim in epoca fake news, a dezinformarii, iar despre modul in care sunt stranse probele pentru aflarea adevarului nici nu mai vorbesc. Oamenii nu sunt lasati sa gandeasca prin mintea lor, nu mai au timpul fizic sa verifice informatiile care li se ofera, gandirea critica dispare. Un slogan rostogolit face ca respectul care ni se datoreaza sa nu mai existe, de vreme ce un intreg corp profesional este blamat.

Si lumea iese in strada, dezinformata, fara a putea cunoaste adevarul. Asadar, nu doar noi avem o situatie grea acum, Justitia in general, legea insasi se afla in criza de limbaj, terminologia stiintei noastre se indreapta spre abstractia sociologica, a devenit din sintetica, descriptiva. Dreptul devine aculturat. Nu doar la noi, ci in tot Occidentul, legea nu mai are limpezime si sinteza. Un articol de lege, de exemplu, poate avea si zece randuri, punctele si literele sunt imense, desi sunt simplu-enumerative. Or, pentru ca o lege sa fie respectata, ea trebuie in primul rand cunoscuta!

Astfel, vointa legiuitorului devine intunecata, confuza, bizara, ne indepartam de ratiunea legii astfel incat interpretarea rationala devine dificila si locul acestei interpretari este luat de suspiciuni de clientelism. Si cum spun colegii nostri mai tineri: „suntem in ceata”. Asta ni se trage, la noi cel putin, din modalitatea insasi prin care se desemneaza grupurile de lucru care redacteaza proiectele. Acolo ar trebui numiti oameni de cercetare, savanti, profesionisti exemplari pe domenii specifice de legiferare. Pe vremuri se spunea ca si pentru meseria de cizmar iti trebuie o calificare, numai pentru cea de a elabora legi nu. Lipsa de experti in acest domeniu este acuta. Studiile de impact sunt simulacre, in fapt. Tematica unui act normativ trebuie bine analizata de catre un juriu bransat, competent, care sa cunoasca necesitatea reglementarii si impactul legii, posibilitatea reala de aplicare si consecintele sociale. Doar experienta si competenta garanteaza valabilitatea extinctiei legilor, nu actul precar neanalitic si nici autoritatea modelului preluat din alte legislatii. Se lucreaza de parca nu o facem pentru realitatea specifica noua, ca picati de undeva de pe luna. Sa nu mai spun despre conflictele constitutionale, pentru ca acestea ma dor pe mine cel mai tare. Prezenta ubicua si incrancenarea politica au facut, din pacate, sa nu pot incheia proiectul meu de inima: revizuirea Constitutiei.

Oricum ar fi, tensiunile politice din perspectiva principiala nu au ce cauta in interogatia intima a profesionistului, fie el avocat, notar, procuror, judecator, asupra literei de lege. Si totusi se intampla la noi cu prisosinta. Termeni ca justitie, dreptate, coruptie, DNA, puscarie, gratiere fac deliciul si istoria campaniilor electorale intr-o maniera cert nedemocratica. Suntem vinovati? Suntem!

CONCLUZII DE FINAL

Se schimba lumea, se schimba limbajul dreptului, se innoiesc generatii, dar eu nu ma consider scos din uz sau expirat. Comunic la fel de bine si cu cei vechi si cu studentii mei nou-nouti si cu tineretul din profesie. Tot cred cu putere in vocatie, pasiune, studiu individual metodic, cred ca este folositor si benefic dialogul interior si meditatia asupra originii si istoriei legilor lumii. Imi doresc tinuta, si cultura juridica, disciplina si colegialitate. Eu raman sedus de roba, cu toate acestea, pana la capat.

Av.dr. Ioan CHELARU,

Vicepresedinte UNBR

Comentarii

# Gilu date 4 June 2019 18:12 0

Cand citesti un tratat de drept procedural , scris de vreun ilustru teoretician , tresari de satisfactie , in fata unei logici fara cusur , a exprimarii clare , a explicarii pe inteles a principiilor de drept si asa de ... si asa de ... Mai ca iti vine sa crezi ca asa se intampla ! Eroare colosala ! Completele sunt puse cu mana ( avand misiune clara ) , judecatorii primesc ordine in plicuri de culoare galbena , justitia se implica in alegeri , spala pe partea dreapta si coseste pe partea stanga , urlicii Statului Paralel haituiesc fara teama judecatori ai CCR , striga sub ferestrele ICCJ " la puscarie " , haituiesc victima asa zisei justitii pana o depun la penitenciar ; acolo , alt pitecantrop mai mare peste destinele detinutilor ii promite ca va fi violata , etc , etc. , iar domnia voastra ne vorbiti despre iluzia unei asistari eficiente a unui condamnat dinainte de a fi judecat .Domnule avocat , rusii de pe vremea lui Stalin numeau Facultatea de Drept , " Facultatea Inutilului "

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

ATENTIE

Mesajele cu continut indecent nu vor fi postate.

Inainte de a posta, cititi regulamentul: Termeni legali si Conditii