Lumea Justitiei prezinta inca o dovada despre implicarea SRI in dosarele penale, in perioada in care la conducerea serviciului se aflau directorul George Maior  (foto dreapta) si generalul Florian Coldea (foto centru, langa Laura Kovesi). In cazul pe care il publicam astazi Serviciul Roman de Informatii este demascat ca a fost cel care a administrat probele, fara sa existe vreun control din partea procurorilor DNA.

Informatia bomba apare in Decizia 562/2019 din dosarul 2341/102/2017 prin care judecatorii Iulian Constantin Balan si Sonia Deaconescu de la Curtea de Apel Targu–Mures au achitat-o definitiv pentru o inchipuita acuzatie de luare de mita facuta de DNA pe directoarea economica a Primariei Targu–Mures, Kiss Imola. Curtea de Apel Targu – Mures arata ca totul a inceput intr-un dosar al DNA Oradea in care se faceau cercetari fata de mai multe persoane, fara sa fie vizata si Kiss Imola. In respectivul dosar, Tribunalul Bihor a emis autorizatii de interceptare care au fost puse in aplicare de SRI. In urma inregistrarii comunicatiilor mai multor persoane, s-a sustinut ca s-ar fi identificat 15 fapte posibile de coruptie fara legatura cu obiectul initial al dosarului. Toate acestea au format obiectul unor disjungeri si unor conexari succesive cu alte dosare, intre care si dosarul cu privire la directoarea economica a Primariei Targu-Mures.

Ca si in alte cazuri, si aici SRI a transcris interceptarile, dupa care le-a trimis DNA. Instanta precizeaza ca art. 91/2 alin.1 teza a doua din Codul de procedura penala din 1968 nu prevedea punerea in executare a interceptarilor de catre SRI, ci faptul ca procurorul procedeaza personal la interceptari sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Curtea Apel Targu – Mures invoca in hotararea de achitare Decizia CCR 26/2019 prin care s-a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre PICCJ, Parlamentul Romaniei, ICCJ si celelalte instante judecatoresti, cauzat de incheierea protocoalelor secrete intre PICCJ si SRI. Decizie prin care s-a stabilit ca administrarea probelor de catre alte organe decat cele judiciare incalca competenta materiala a organelor de urmarire penala, ceea ce atrage aplicarea sanctiunii prevazute de art. 281 alin (1) lit. (b) din Codul de procedura penala, respectiv nulitatea absoluta a actelor prin care s-a administrat aceasta. Motiv pentru care a decis ca procesele de redare a convorbirilor telefonice sunt lovite de nulitate.

Dupa care vine bomba: Curtea de Apel Targu-Mures dezvaluie ca probele din acest dosar au fost administrate exclusiv de SRI, fara vreun control din partea parchetului. In plus, Curtea de Apel Targu-Mures mai subliniaza ca procurorii nu avea vreo nici cea ma mica banuiala cu privire la existenta presupusei fapte.

Iata pasaje din decizia Curtii de Apel Targu–Mures, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“In dosarul 68/P/2009 al DNA Oradea s-au desfaurat cercetari cu privire la mai multe persoane, intre care nu se regasea si inculpata. Cercetarile aveau ca obiect existenta si functionarea unui sistem clientelar in cadrul relatiilor dintre Administratia Nationala a Apelor Romane si mai multe societati comerciale. Pentru descoperirea faptelor care faceau obiectul acestui dosar, Tribunalul Bihor a emis autorizatiile prin care autoriza, respectiv prelungea autorizarea interceptarii si inregistrarii comunicatiilor ale mai multor faptuitori, intre care martorul..., administratorul SC...Targu Mures. SRI a introdus datele necesare in sistemul national de interceptare, dupa care a pus la dispozitie procurorului de caz rezultatele activitatii de interceptare. In acelasi timp, impreuna cu suportii optici, SRI a inaintat note de redare cu caracter informativ. Ca urmare a unei vaste activitati de supraveghere, s-au identificat 15 fapte posibile de coruptie fara legatura cu obiectul initial al dosarului. Toate acestea au format obiectul unor disjungeri si unor conexari succesive cu alte dosare, intre care cauza de fata. Convorbirile care au determinat constituirea acestei cauze sunt convorbirile din 1,2 si 28 septembrie 2010, in care martorul discuta cu inculpata, director economic al Primariei Targu Mures, cu privire la solicitarea de catre inculpata a unei sponsorizari pentru Liga Campionilor la fotbal in sala organizata la Tg Mures si la solicitarea de catre martor a achitarii restantelor pe care Primaria Tg. Mures le avea in urma lucrarilor executate de societatea administrata de el. (…)
Contextul procesual in care SRI a semnalat parchetului aceste convorbiri, in legatura directa cu vastele capacitati tehnice puse in slujba interceptarii unui numar ridicat de persoane, si fara vreo legatura aparenta cu faptele pentru care a fost autorizata interceptarea – determina mobilitatea in care trebuie interpretate si aplicate Deciziile Curtii Constitutionale 51/2016 si 26/2019 privitoare la legitimitatea activitatii de punere in executare de catre SRI a activitatilor dispuse prin autorizatiile emise de instantele competente. In cauza, Decizia 51/2016 prin care se constata ca sintagma 'ori de alte organe specializate ale statului' din cuprinsul dispozitiilor art.142 alin. (1) din Codul de procedura penala este neconstitutionala, nu este direct aplicabila, deoarece convorbirile au fost interceptate sub vechiul Cod de procedura penala. Totusi, art. 91/2 alin.1 teza a doua din Codul de procedura penala din 1968 nu prevedea punerea in executare a interceptarilor de catre SRI, ci prevedea ca porocurorul procedeaza personal la interceptarile si interceptarile prevazute in art. 91/1 sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Nici Decizia 26/2019 prin care se constata existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Parlamentul Romaniei, pe de-o parte, si Inalta Curte de Casatie si Justitie si celelalte instante judecatoresti, pe de alta parte, generat de incheierea intre Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Serviciul Roman de Informatii a Protocolului 00750 din 4 februarie 2009 nu este direct aplicabila, deoarece temeiul juridic in baza caruia parchetul s-a adresat SRI pentru punerea in executare a autorizatiilor de interceptare nu a fost Protocolul vizat de Curte, ci incheierea de autorizare prin care Tribunalul Bihor a dispus ca autorizatia de interceptare sa fie pusa in executare de SRI. Totusi, este aplicabil considerentul de principiu al Curtii, ca administrarea probelor de catre alte organe decat cele judiciare incalca competenta materiala a organelor de urmarire penala, ceea ce atrage aplicarea sanctiunii prevazute de art. 281 alin (1) lit. (b) din Codul de procedura penala, respectiv nulitatea absoluta a actelor prin care s-a administrat aceasta.

Probele obtinute sunt discutiile care constituie pretinsa fapta de luare de mita. Ele sunt probe administrate exclusiv de SRI, fara vreun control din partea parchetului. Parchetul nici nu avea vreo banuiala cu privire la existenta acestei fapte, nici nu ar fi putut-o descoperi in cadrul procesului in care era sesizat fara vastele resurse si extinsele demersuri ale Serviciului Roman de Informatii. Ca urmare, procesele de redare a convorbirilor telefonice sunt lovite de nulitate”.

* Cititi aici integral decizia Curtii de Apel Targu -Mures