Romanii urmariti penal se pot trezi oricand anchetati de Serviciul Roman de Informatii in dosarele care-i vizeaza, in cazul in care aceste spete sunt considerate unele de siguranta nationala. Iar acum suspectii sau inculpatii nu vor mai putea protesta, invocand faptul ca SRI – condus de Eduard Hellvig (foto) – a fost bagat in cauzele lor nu prin lege, ci prin ordonanta de urgenta. Marti, 16 noiembrie 2021, Parlamentul a rezolvat si partea cu legea: Camera Deputatilor, in calitate de for decizional, a votat aproape unanim proiectul legii de aprobare a celebrei Ordonante Pruna. Si fara niciun amendament – deci exact in forma emisa de cabinetul lui Dacian Ciolos in 2016. Tot in 2016, la 9 mai, proiectul a trecut tacit de Senat, din cauza ca parlamentarii erau prea ocupati cu campania electorala pentru alegerile locale ca sa dezbata si sa voteze Ordonanta Pruna.

Ne referim la OUG 6/2016, prin care guvernul Ciolos, la initiativa ministresei Justitiei Raluca Pruna, a transformat SRI in „organ de cercetare penala special”. Exact aceasta este formularea care apare in Ordonanta de Urgenta 6/2016: „Prin exceptie, organele Serviciului Roman de Informatii pot fi desemnate organe de cercetare penala speciale” (art. IV pct. 2 din ordonanta, care modifica art. 13 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii). In plus, SRI poate efectua interceptari in cauzele de siguranta nationala: „De asemenea, organele de cercetare penala speciale pot efectua, in cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute in titlul X din Codul penal si infractiunilor de terorism, din dispozitia procurorului, punerea in aplicare a mandatelor de supraveghere tehnica” (art. I pct. 1 din ordonanta, care modifica art. 57 alin. 2 din Codul de procedura penala).

Si nu este doar atat: Ordonanta Pruna nu doar ca a inviat de facto Directia a VI-a Cercetari Penale a Securitatii comuniste, ci a si infiintat absolut hoteste Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor (CNIC), printr-o formulare menita sa-i amageasca pe romani cum ca aceasta entitate ar fi aparut inca din 1992, odata cu adoptarea Legii SRI 14/1992. Lumea Justitiei v-a prezentat in detaliu caracterul scandalos al acestei manevre legislative in primul episod din serialul dedicat verificarilor pe care presedinta ICCJ Corina Corbu le-a facut la CNIC (click aici pentru a citi).

Luju.ro scria cu acea ocazie:

„Nicaieri in legislatia Romaniei nu exista o lege de infiintare anterioara a CNIC, desi in unele rapoarte de activitate ale SRI din 2009 incoace s-a precizat ca acest centru ar fi fost infiintat ca urmare a unei hotarari secrete a CSAT – organ administrativ, care nu are dreptul sa legifereze in domeniul ingerintelor in drepturile omului. Insistam asupra CNIC, subliniind ca aceasta entitate nu are personalitate juridica si nici lege de infiintare (desi, conform articolelor 61 si 115 din Constitutie, numai Parlamentul putea infiinta o structura care sa activeze in domeniul ingerintelor in drepturile omului), centrul nascandu-se, conform bilanturilor de activitate ale SRI, dintr-o hotarare secreta a CSAT (organ administrativ, fara drept de legiferare), care nu a fost niciodata declasificata si adusa la cunostinta opiniei publice. (...)

Aceeasi Ordonanta Pruna a vrut sa acopere lipsa din legislatia romaneasca a actului de infiintare a Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor. De asemenea, OUG 6/2016 a completat Legea 304/2004, in sensul ca presedintele Inaltei Curti sa aiba atributii de control asupra CNIC. Totusi, repetam: completarea Legii 304/2004 prin OUG 6/2016 nu dicta ca rapoartele ICCJ sa fie facute publice, motiv pentru care instanta suprema, in mandatul Cristinei Tarcea, le-a secretizat printr-o norma infralegala (Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a ICCJ). (...)

Ca urmare a acestei inselatorii legislative, daca citesti Legea 304/2004 modificata, se intelege ca CNIC ar fi fost infiintat inca din 1992, prin articolul 8 din Legea 14, cand de fapt art. 8 a introdus pentru prima data in legislatia Romaniei sintagma 'Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor' abia in 2016, prin Ordonanta Pruna. Cu alte cuvinte, Ordonanta Pruna a comis o inselatorie legislativa de proportii, pentru a crea impresia celor care lectureaza azi Legea 304/2004 ca CNIC ar fi existat inca din 1992, cand in fapt el nu a fost niciodata infiintat si nu exista lege de infiintare a acestei structuri-fantoma”.

Putini deputati au miscat in front in fata SRI. Placuta surpriza a lui Orban & co.

Revenind la sedinta de marti, 16 noiembrie 2021, a Camerei Deputatilor, va spunem ca proiectul legii de aprobare a OUG 6/2016 a trecut cu 283 de voturi „pentru”, 10 „impotriva” si 8 abtineri, in timp ce doua deputate PSD (Alexandra Presura si Elena Stoica) nu au votat. Exceptandu-i pe Daniel Ghita (PSD, contra), Ana-Loredana Predescu (PSD, abtinere) si Mircea Rosca (PNL, abtinere), toate celelalte abtineri si voturi „impotriva” au venit din partea unor deputati neafiliati vreunor grupuri parlamentare. In afara de trei fosti AUR-isti (Francisc Toba, Mihai Lasca si Anamaria Gavrila), toti ceilalti neafiliati care s-au opus ori s-au abtinut sunt membri ai Partidului National Liberal care au parasit grupul parlamentar al formatiunii politice in semn de solidaritate cu fostul presedinte al PNL Ludovic Orban, recent exclus din partid.

De altfel, contactat de Lumea Justitiei, Orban si-a explicat votul „impotriva” in felul urmator: „Mi se pare o formulare neclara, care poate sa permita abuzuri in derularea anchetelor penale. In mod ciudat, a intrat pe ordinea de zi acum, dupa ce a stat 5 ani in Parlament”.

Intrebat de ce crede ca urgenta includerii pe ordinea de zi a aparut abia acum, Ludovic Orban a replicat: „Nu pot sa va dau raspunsul. Intrebati-i pe cei care au pus-o pe ordinea de zi! Nu noi am stabilit prioritatile legislative”.

In rest, dupa cum vedeti in facsimilul de mai jos (click aici pentru lista nominala), voturile favorabile au fost date de:

- 94 de deputati PSD;

- 68 de deputati PNL;

- 55 de deputati USR;

- 29 de deputati AUR;

- 20 de deputati UDMR;

- 16 deputati ai minoritatilor nationale;

- 1 deputat neafiliat (Norbert Apjok, exclus din UDMR din cauza ca si-a falsificat diploma de studii superioare, fapt pe care l-a recunoscut, dar a refuzat sa demisioneze din Parlament).