Mult laudata lege a micii reforme - Legea 202/2010, pritocita de Ministerul Justitiei condus de Catalin Predoiu si Lidia Barac (foto), menita declarativ sa scurteze durata proceselor si sa mai ia de pe umerii judecatorilor si procurorilor miile de dosare pe care le au de rezolvat in fiecare zi, are o mare hiba: incalca dreptul cetateanului la un recurs in fata instantelor de judecata. Mai exact, articolul 278, indice 1, din Codul de Procedura Penala a fost modificat astfel incat, in cazul in care o plangere impotriva actelor unui procuror este respinsa de procurorul ierarhic superior si de prima instanta, decizia instantei ramane definitiva, omul nemaiavand dreptul de a face recurs. Prevederile acestei legi vin in contradictie cu legislatia europeana, care mentioneaza necesitatea existentei a doua grade de jurisdictie in materie penala/ posibilitatea exercitarii unui recurs efectiv ori de cate ori o persoana se considera lezata. Nu ar fi prima data cand Romania nu vrea sa se alinieze standardelor europene, legislatia incoerenta si in contradictie cu cea europeana fiind cele mai des intalnite critici ale CEDO in deciziile de condamnare a Romaniei.

Legiuitorul roman a incalcat doua prevederi europene, intr-o singura fraza

Pana la adoptarea Legii Micii reforme, Codul de Procedura Penala prevedea, la articolul 278 indice 1, in sectiunea „Plangerea in fata judecatorului impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata” faptul ca: „Judecatorul, solutionand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate. Judecatorul pronunta una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plangerea, prin sentinta, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata, mentinand rezolutia sau ordonanta atacata;
b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului, in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, dupa caz. Judecatorul este obligat sa arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicand totodata faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin care anume mijloace de proba;
c) admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, in complet legal constituit, dispozitiile privind judecata in prima instanta si caile de atac aplicandu-se in mod corespunzator.
Hotararea judecatorului pronuntata potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi atacata cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, precum si de orice alta persoana ale carei interese legitime sunt vatamate.
Dupa intrarea in vigoare a Legii micii reforme, articolul 278, indice 1 a fost modificat, in sensul ca la punctul 10 se prevede: „hotararea judecatorului pronuntata conform alineatului 8 este definitiva”. O asemenea modificare este de natura sa aduca Romaniei un nou val de condamnari la CEDO, pana cand legea va fi din nou modificata, pentru nerespectarea Drepturilor Omului.

Dreptul la un recurs efectiv este garantat in legislatia europeana

Articolul 13 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale prevede, la sectiunea „Dreptul la un recurs efectiv” ca “Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale. De asemenea, in articolul 2 din Protocolul numarul 7, la capitolul “Dreptul la nivel dublu de jurisdictie in materie penala”, se arata faptul ca ”Orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege. Acest drept poate face obiectul unor exceptii in cazul infractiunilor minore, asa cum acestea sunt definite de lege, sau cand cel interesat a fost judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie ori a fost declarat vinovat si condamnat ca urmare a unui recurs impotriva achitarii sale”.

UPDATE - Luni, 13.12.2010, ora 21.00 - Replica Ministerului Justitiei

Faţă de articolul „Legea „Micii Reforme” încalcă dreptul la recurs garantat de CEDO, în cazul plângerii contra actelor procurorului” publicat pe site-ul “Lumea Justiţiei”, Ministerul Justiţiei face următoarele precizări:

Potrivit art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale.

Din interpretarea textului convenţiei rezultă că dreptul la un recurs efectiv trebuie înţeles în sensul posibilităţii unei persoane de a sesiza o instanţă cu o acţiune prin care să solicite constatarea încălcării unui drept sau libertăţi, încetarea acestei încălcări şi repararea prejudiciului produs.

Termenul de recurs în acest context nu are semnificaţia de cale de atac, ci pe aceea de remediu şi de acces la o instanţă. În acest sens, modificarea adusă de Legea nr. 202/2010 art. 278¹ din Codul de procedură penală, potrivit căreia hotărârea judecătorului care soluţionează plângerea împotriva actelor procurorului este definitivă, nu încalcă dreptul la un recurs efectiv prevăzut de convenţie. Mai mult decât atât, însăşi plângerea reglementată potrivit art. 278¹ constituie un recurs efectiv în sensul convenţiei.

Cât priveşte invocarea art. 2 din Protocolul nr. 7 la convenţie, potrivit căruia orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară, arătăm că dispoziţiile acestuia nu sunt aplicabile cu privire la art. 278¹ din Codul de procedură penală, care reglementează plângerea împotriva actelor procurorului.

În concluzie, Legea 202/2010 – Legea „Micii Reforme” – este în deplină concordanţă cu prevederile Convenţiei şi respectă în totalitate drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de către aceasta.