VIETILE OAMENILOR, DISTRUSE PENTRU NIMICURI – Judecatoarele Monica Nicola si Livia Mango de la CA Cluj au sesizat CCR cu prevederile din CP si CPP care ingreuneaza regimul circumstantelor atenuante, obligandu-i pe magistrati sa pronunte pedepse aspre chiar si pentru fapte mai putin grave. Iata exceptia: „Dispozitiile incalca prevederile referitoare la proportionalitatea pedepsei, infaptuirea justitiei, prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare” (Incheierea)

Scris de: Valentin BUSUIOC

16.03.2021 15:22
Vizualizari: 6480

Nu ne este dat sa intalnim la tot pasul instante care isi dau seama de caracterul profund nedrept al legii si din proprie initiativa incearca s-o corecteze, atacand-o la Curtea Constitutionala a Romaniei. De data aceasta, vorbim despre o exceptie de neconstitutionalitate ridicata din oficiu in legatura cu mai multe prevederi din Codul penal si cel de procedura penala.



La 4 martie 2021, in dosarul nr. 2259/117/2019, magistratele Monica Nicola si Livia-Marcela Mango de la Curtea de Apel Cluj au sesizat CCR cu exceptiile de neconstitutionalitate ale unor articole din CP si CPP care pur si simplu ii inlantuiesc pe judecatori, obligandu-i sa pronunte pedepse exagerat de aspre in raport cu gravitatea redusa a faptei si cu persoana inculpatului. Avem in vedere faptul ca actualele coduri ii permit completului de judecata sa aplice circumstantele atenuante o singura data la reducerea limitelor speciale ale pedepsei, chiar daca in final, prin contopirea pedepselor, va rezulta o condamnare exagerata. Or, principiul proportionalitatii (incalcat in cazul de fata) este stipulat chiar de catre Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Cele doua judecatoare precizeaza ca vechiul Cod penal avea dispozitii mai omenoase, care le permiteau magistratilor sa pronunte condamnari chiar si sub limitele speciale, astfel incat sa-i dea o pedeapsa cu suspendare unui inculpat care a prezentat o conduita corespunzatoare si a beneficiat de circumstante atenuante, iar nu sa-l nenoroceasca, aruncandu-l direct in inchisoare.


Oricum o dai, tot nu iese bine


In cazul concret de fata, inculpatul nu doar ca si-a recunoscut vina, dar are intregul context de partea lui si nici nu prezinta vreun istoric infractional. Cu toate acestea, chiar daca intentia judecatoarelor Nicola si Mango ar fi sa pronunte o condamnare finala cu suspendare sau cu amanarea aplicarii pedepsei, Codul penal si cel de procedura penala nu le dau voie. De altfel, veti vedea mai jos cum cele doua magistrate detaliaza posibilitatile matematice de contopire a pedepselor in dosarul despre care vorbim acum. Din nefericire, toate variantele dau ca rezultat doar condamnari de peste 3 ani de inchisoare – deci care trebuie executate in regim de detentie.

Or, asa ceva i-ar distruge pur si simplu destinul lui Matei Pacurar (foto), un pictor din Arad in varsta de 25 de ani (nascut la 15 iunie 1995), admis cu nota 10 la studiile doctorale ale Universitatii de Arta si Design din Cluj-Napoca. Caci el a fost trimis in judecata de catre DIICOT pentru introducere in tara, fara drept, de droguri de mare risc si detinere de droguri de mare risc fara drept – fapte pe care tanarul le-a recunoscut, adaugand ca nu are nicio treaba cu consumul de droguri.

Pe scurt, situatia de fapt sta in felul urmator: in 2014, intr-o excursie cu bursa Erasmus in Argentina (documentandu-se pentru lucrarea de disertatie), Matei Pacurar a cumparat ca suvenir mai multe frunze de coca, aducandu-le in Romania ca sa le foloseasca intr-un tablou, frunzele fiind un leitmotiv al artei sale. Mai in gluma, mai in serios, putem spune ca Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism nu a avut prea mult simt artistic si nu este populata cu prea multi critici de arta, asa ca l-a trimis in judecata pe pictor. La fond, Tribunalul Cluj l-a condamnat la 3 ani, 2 luni si 10 zile de inchisoare cu executare.

Repetam: baiatul nu este nici pe departe vreun interlop, ci pur si simplu s-a nimerit sa pice in acest context nefericit. Iar judecatoarele Monica Nicola si Livia Mango au inteles perfect situatia, motiv pentru care s-au pus in miscare din proprie initiativa si au atacat la CCR nedreptatile continute in Codul penal si in Codul de procedura penala.

In plus, judecatoarele de la CA Cluj avertizeaza ca infractiunile legate de droguri nu sunt singurele unde Codul penal prevede pedepse exagerat de aspre, o situatie asemanatoare gasindu-se in CP, de exemplu, si in cazul contrabandei, unde un amarat prins in vama cu cateva pachete de tigari este automat aruncat in inchisoare.


In cazul de fata, magistratele critica urmatoarele prevederi legale:


- Art. 76 alin. 1, 3 Cod penal: „(1) In cazul in care exista circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc cu o treime.

(2) Daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, in cazul retinerii circumstantelor atenuante se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.

(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data, indiferent de numarul circumstantelor atenuante retinute”.

- Art. 80 alin. 2 lit. d Cod penal: „Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 5 ani”.

- Art. 83 lit. a Cod penal: „Instanta poate dispune amanarea aplicarii pedepsei daca pedeapsa stabilita, inclusiv in cazul concursului de infractiuni, este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani”.

- Art. 318 alin. 1 Cod procedura penala: „In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala”.

- Art. 480 alin. 1 Cod procedura penala: „Acordul de recunoastere a vinovatiei se poate incheia numai cu privire la infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a inchisorii de cel mult 15 ani”.


In opinia completului Nicola-Mango, textele de mai sus contravin urmatoarelor prevederi din Constitutia Romaniei si Conventia EDO:


- Art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Principiile legalitatii si proportionalitatii infractiunilor si pedepselor”, care dispune:

(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau omisiune care, in momentul savarsirii, nu constituia infractiune potrivit dreptului intern sau dreptului international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai mare decat cea aplicabila la momentul savarsirii infractiunii. In cazul in care, ulterior savarsirii infractiunii, legea prevede o pedeapsa mai usoara, se aplica aceasta din urma.

(2) Prezentul articol nu aduce atingere judecarii si pedepsirii unei persoane care s-a facut vinovata de o actiune sau omisiune care, in momentul savarsirii, era incriminata pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea natiunilor.

(3) Pedepsele nu trebuie sa fie disproportionate fata de infractiune”.

- Art. 3 si 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale:

Art. 3: „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.

Art. 8: „(1) Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.

(2) Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acesta este prevazut de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora”.

- Art. 1 alin. 3-5 din Constitutia Romaniei privind statul de drept, separatia si echilibrul puterilor si principiul legalitatii

- Art. 11 alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei, care dispune:

(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

- Art. 16 alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei, care dispune:

(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege”.

- Art. 20 din Constitutia Romaniei, care dispune:

(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile”.

- Art. 23 alin. 11 din Constitutie, care dispune:

Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata”, iar, potrivit art. 6 par. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, „orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita”.

- Art. 24 alin. 1 din Constitutia Romaniei, care dispune: „(1) Dreptul la aparare este garantat”.

- Art. 126 alin. 1 din Constitutia Romaniei, care dispune: „(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege”.

- Art. 148 alin. 2-4 din Constitutia Romaniei privind aplicarea cu prioritate a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene (n.r. prioritate fata de Constitutie).

Incheiem, exprimandu-ne din nou placuta surprindere ca exista judecatori care se implica efectiv in dosarele pe care le au pe masa, formuland din oficiu exceptii de neconstitutionalitate. Dupa istorica victorie la Curtea Constitutionala a judecatoarelor CA Oradea Florica Roman si Aurora Popa in ceea ce priveste despagubirile pentru arestatii nevinovati (click aici pentru a citi), speram ca din ce in ce mai multi magistrati vor imbogati jurisprudenta CCR pe partea deciziilor de admitere.


Prezentam principalele pasaje din exceptia de neconstitutionalitate:


Obiectul cauzei: Inculpatul a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunilor de:

1) introducere in tara, fara drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, pentru care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea unor drepturi si

2) detinere de droguri de mare risc fara drept, pentru care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Prima instanta a stabilit ca inculpatul se face vinovat de comiterea acestor infractiuni, constand in acea ca, la data de 18.02.2019, a introdus in Romania prin punctul de trecere al frontierei de stat din cadrul Aeroportului International Avram Iancu din Cluj-Napoca, fara drept, cantitatea de 35,7 grame frunze de coca, iar apoi a detinut fara drept pentru consum propriu, aceeasi cantitate de frunze de coca, pana in momentul ridicarii ei de catre organele politiei de frontiera.

In consecinta a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani, 1 luna si 10 zile inchisoare pentru prima infractiune si la pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru a doua infractiune, iar in urma aplicarii regulilor referitoare la concursul de infractiuni a aplicat pedeapsa finala de 3 ani, 2 luni si 10 zile inchisoare, cu executare in regim de detentie.

Instanta de fond a retinut circumstanta atenuanta prev. de art. 74 alin. 2 lit. b Cod penal si prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedura penala (n.r. circumstante atenuante, respectiv recunoasterea vinovatiei).

Instanta de apel este investita cu solutionarea apelurilor declarate de catre inculpat si de catre DIICOT.

Apelul DIICOT vizeaza inlaturarea prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedura penala si aplicarea de pedepse in limitele speciale prevazute de lege, nereduse cu o treime, aratand ca in prima instanta s-au administrat probe, judecata neavand loc in procedura reglementata de art. 374 si urmatoarele Cod procedura penala.

Inculpatul isi sustine nevinovatia, aratand ca este artist plastic, admis cu nota 10 la studii universitare de doctorat la Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca. In anul 2019 avea de sustinut lucrarea de dizertatie, pentru care s-a documentat in strainatate, primind burse Erasmus in Spania si Argentina. In ultimul stat a efectuat o vizita in muntii Anzi, vizitand satele si orasele traditionale incase, iar de la un targ de suveniruri a cumparat trei pungulite de frunze de coca cu suma totala de 70 de pesos, echivalentul a 7 lei. Intentiona sa foloseasca frunzele pentru lucrarea de dizertatie, frunzele reprezentand un element central al picturilor sale. A pus frunzele in bagajul de cala, la suprafata. Nu a stiut ca sunt interzise, a fost controlat pe aeroporturile din Buenos Aires si Londra, la intoarcerea in tara, fara a fi probleme. A crezut ca daca nu este in regula sa le aiba in bagaj ii vor fi confiscate, nu s-a gandit la alte consecinte. Nu este consumator de droguri.

Pedepsele minime legale sunt de 7 ani inchisoare pentru prima infractiune, respectiv 6 luni inchisoare pentru a doua infractiune, pedeapsa minima finala pentru concursul de infractiuni fiind de 7 ani si 2 luni inchisoare.

In conditiile retinerii circumstantei atenuante prevazute de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal (imprejurari legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului), pedepsele minime ar fi de 4 ani si 8 luni inchisoare, respectiv 4 luni inchisoare, iar pedeapsa rezultanta ar fi de 4 ani 9 luni si 10 zile inchisoare.

In conditiile retinerii circumstantei atenuante prevazute de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal si a prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedura penala pedepsele minime sunt de 3 ani, 1 luna si 10 zile inchisoare pentru prima infractiune si de 3 luni inchisoare pentru a doua infractiune, iar in urma aplicarii regulilor referitoare la concursul de infractiuni pedeapsa finala este de 3 ani, 2 luni si 10 zile inchisoare.

In toate cazurile, daca se stabileste vinovatia inculpatului in comiterea celor doua infractiuni, se poate dispune executarea doar in regim de detentie a pedepsei.

Raportat la faptele concrete presupus a fi comise de inculpat, constand in introducerea in tara de droguri de mare risc si detinerea acestora fara drept pentru consum propriu, substantele interzise fiind achizitionate in alt stat cu suma de 70 de pesos, echivalenta cu 7 lei, vazand gravitatea concreta a acestora, instanta de control judiciar considera ca prevederile legale antementionate care impun aplicarea unor pedepse minime conform celor mai sus detaliate, in toate ipotezele cu executare in regim de detentie, contravin art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, pedeapsa fiind disproportionata in raport cu faptele concret comise. (...)

Prin limitarea la 5 ani a pedepsei maxime prevazute de lege pentru infractiunile pentru care este incidenta renuntarea la aplicarea pedepsei, respectiv la 2 ani a pedepsei aplicate, inclusiv pentru concursul de infractiuni, pentru amanarea aplicarii pedepsei, in conditiile in care aplicarea sporului de pedeapsa pentru concursul de infractiuni este obligatorie, legiuitorul se indeparteaza si de considerentele din expunerea de motive care a insotit proiectul noului Cod penal – adoptat prin angajarea raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului. 

La punctul 2.13 din expunerea de motive se arata ca „In reglementarea sistemului pedepselor principala preocupare a fost aceea de a crea un mecanism care, prin flexibilitate si diversitate, sa permita alegerea si aplicarea celor mai adecvate masuri, pentru a putea asigura in acest fel atat o constrangere proportionala in raport cu gravitate infractiunii savarsite si periculozitatea infractorului cat si o modalitate eficienta de recuperare sociala a infractorului.

O asemenea abordare este sustinuta pe de o parte de reglementarile similare din majoritatea codurilor penale europene, care in ultimul deceniu au manifestat o preocupare constanta in acest sens, dar si de realitatile practicii judiciare care, desi a evidentiat in perioada postdecembrista o infractionalitate din ce in ce mai variata sub aspectul modalitatilor faptice de comitere, a motivelor ori a scopurilor urmarite, nu a avut la dispozitie un sistem sanctionator adaptat acestor noi realitati.”

La punctul 2.17 din expunerea de motive se arata ca „individualizarea judiciara a sanctiunilor reprezinta, la randul ei, una dintre institutiile fundamental revizuite prin prevederile proiectului.

In scopul de a realiza mecanisme juridice care sa permita instantei alegerea celei mai potrivite forme de tragere la raspundere penala, proiectul codului penal propune o noua reglementare in aceasta materie. Aceasta forma de individualizare are ca principala preocupare stabilirea modului in care condamnatul va suporta coercitia aplicata ca urmare a infractiunii savarsite, operatiune de asemenea sensibila deoarece are aptitudinea de a influenta direct si intr-o proportie semnificativa procesul de recuperare sociala a infractorului. Caracterul proportional al pedepsei in raport cu gravitatea infractiunii si periculozitatea infractorului nu trebuie sa se reflecte doar in natura, durata sau cuantumul acesteia ci si in modul de executare, pentru ca altfel exista riscul ca efortul depus pentru reintegrarea infractorului sa produca efecte contrare scopului urmarit.

Reintegrarea sociala a infractorului prin mijloace alternative la executarea pedepsei este conditionata in acelasi timp de evaluarea conduitei acestuia pe parcursul procesului penal si de atitudinea fata de actul de justitie. Astfel, infractorul care s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor, nu poate beneficia de renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei ori de suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, intrucat intre conduita acestuia pe parcursul procesului penal si natura si scopul acestor masuri exista o vadita incompatibilitate.

Pentru aceste considerente au fost reglementate doua institutii noi, respectiv renuntarea la pedeapsa si amanarea aplicarii pedepsei, si a fost regandita institutia suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, care sunt concepute intr-o succesiune progresiva determinata de gravitatea infractiunii comise, periculozitatea infractorului, gradul de interventie pentru indreptarea condamnatului si consecintele asupra acestuia”.

In realitate, modul in care au fost reglementate aceste institutii se indeparteaza de intentia legiuitorului declarata in expunerea de motive indicata si incalca dreptul de apreciere al instantelor judecatoresti cu privire la interpretarea si aplicarea legii, in conditiile in care instantele judecatoresti sunt cele care au competenta constitutionala de a infaptui justitia. 

In vechea reglementare (art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala anterior) instantele aveau posibilitatea de a dispune achitarea si de a aplica o amenda administrativa in situatiile in care fapta nu prezenta gradul de pericol social al unei infractiuni.

De asemenea, in vechea reglementare (art. 76 Cod penal anterior), in cazul retinerii de circumstante atenuante, era posibila coborarea graduala a pedepsei sub minimul special. Spre exemplu, in cazul in care minimul special era de 5 ani, pedeapsa putea fi coborata sub acest minim, dar nu mai jos de 1 an.

Astfel cum a retinut Curtea Constitutionala in Decizia nr. 368/2017, paragraful 26 teza ultima, „prezumarea eludarii legii de catre instantele judecatoresti cu ocazia infaptuirii actului de justitie nu poate fi avuta in vedere la stabilirea scopului legitim al unei reglementari”.

Aceeasi limitare avand drept criteriu cuantumul pedepsei prevazute de lege se constata si cu privire la incidenta renuntarii la urmarire penala si a acordului de recunoastere a vinovatiei, cu observatia ca in privinta acestora din urma limitele prevazute de lege pentru acte incheiate de procuror sunt mult superioare celor pentru care judecatorul poate dispune masuri similare (7 ani inchisoare pentru renuntarea la urmarire penala, 15 ani inchisoare pentru acordul de recunoastere a vinovatiei, versus 5 ani inchisoare pentru renuntarea la aplicarea pedepsei, 7 ani inchisoare pentru amanarea aplicarii pedepsei).

Pentru a beneficia de o pedeapsa mai redusa in cursul urmaririi penale sau in fata instantei, pentru infractiuni de gravitate concreta redusa, inculpatul este obligat sa recunoasca comiterea acelor infractiuni in conditiile stabilite de procuror sau descrise in rechizitoriu, fiind practic la dispozitia procurorului si fiind incalcata prezumtia nevinovatiei sale. Orice nuantare a situatiei de fapt si a pozitiei sale subiective poate determina aplicarea unei pedepse cu cel putin o treime mai mare.

Pentru a beneficia de aplicarea prev. art. 478 si urmatoarele, art. 374 si urm. Cod procedura penala, si a se reduce limitele de pedeapsa cu o treime, inculpatul este practic obligat sa isi asume comiterea infractiunii, ceea ce incalca prezumtia de nevinovatie, prev. de art. 4 Cod procedura penala, art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Instanta de control judiciar considera ca si prevederile art. 318 alin. 1 si art. 480 alin. 1 Cod procedura penala au legatura cu solutionarea cauzei, chiar daca privesc institutii ce vizeaza urmarirea penala, intrucat, pe de o parte, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti...”, iar pe de alta parte, daca nu existau limitarile mentionate, este posibil ca in cauza sa se fi dispus o alta solutie in cursul urmaririi penale, diferita de trimiterea in judecata.

Situatii similare se intalnesc in practica judiciara si in cazul infractiunii de contrabanda comise de 2 sau mai multe persoane impreuna, caz in care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, chiar daca fapta concreta consta in introducerea in tara a catorva pachete de tigari fara timbru.

Analizand proportionalitatea sanctiunii in cauza Lacatus impotriva Elvetiei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut, la paragraful 115, ca „sanctiunea impusa reclamantei nu a constituit o masura proportionala nici cu scopul luptei impotriva criminalitatii organizate, nici cu cel al protejarii drepturilor trecatorilor, rezidentilor si proprietarilor de afaceri. In cazul de fata, Curtea considera ca masura in care reclamanta, care este o persoana extrem de vulnerabila, a fost pedepsita pentru faptele sale intr-o situatie in care foarte probabil nu avea alte mijloace de subzistenta si, prin urmare, nu avea alta optiune decat cersitul pentru a supravietui, a afectat demnitatea sa umana si insasi esenta drepturilor protejate de articolul 8. In consecinta, statul parat a depasit marja de apreciere de care s-a bucurat in acest caz”. (...)

Sintetizand, dispozitiile art. 76 alin. 1, 3 Cod penal, art. 80 alin. 2 lit. d Cod penal, art. 83 lit. a Cod penal, art. 318 alin. 1 Cod procedura penala incalca prevederile din tratatele internationale la care Romania este parte referitoare la proportionalitatea pedepsei fata de infractiune si normele constitutionale referitoare la egalitatea in fata legii, la statul de drept, separatia si echilibrul puterilor in stat si principiul legalitatii, si pe cele referitoare la infaptuirea justitiei, iar dispozitiile art. 480 alin. 1 Cod procedura penala incalca prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare.

In concluzie, sanctiunile trebuie sa fie efective, proportionale si convingatoare. Proportionalitatea este o notiune-cheie in individualizarea pedepselor in dreptul penal. Pedeapsa trebuie sa fie justa, echilibrata, sa nu aiba un cuantum extrem de ridicat, dar niciunul aproape inexistent din punct de vedere aflictiv, sa fie proportionala cu gravitatea faptei si persoana infractorului.

Dreptul penal trebuie sa fie echitabil si sa asigure valorificarea drepturilor victimei si ale acuzatului, respectand demnitatea umana si egalitatea tuturor in fata legii. Echitatea fundamenteaza principiile generale ale dreptului penal substantial si, in numele echitatii, aceste principii se cer a fi valorificate”.


Mai jos puteti admira cateva dintre picturile artistului:

 



* Cititi aici intreaga exceptie de neconstitutionalitate

Comentarii

# maxtor date 16 March 2021 15:38 0

bravo,bravo!

# SOMEONE TO SEND A PSYCHIATRIST TO SUCEAVA! date 16 March 2021 17:34 +4

Cineva să trimită un psihiatru la Judecătoria Suceava. :-? Studiu de caz: C26 - zăgan anca-alioara: în 9 martie a.c. a produs o veritabilă furtună socială în Bukowina, blagoslovindu-l pe fostul șef al Regiei Naționale a Pădurilor cu DOAR 2 ani de închisoare pentru accidentarea mortală a unei fete de 12 ani pe o trecere de pietoni din interiorul localității Ilișești; circumstanțele acestui oribil eveniment rutier: solovăstru a venit cu AUDI A5 aparținând RNP cu o viteză estimată la 100 de kilometri la oră, într-o zonă cu 2 treceri de pietoni succesive (în preajma școlii și a bisericii), o zonă restricționată la maximum 30 de km/h, cu presemnalizările trecerilor de pietoni prin indicatoare rutiere și cu presemnalizarea locului din preajma școlii cu indicatoare rutiere și marcaje pe carosabil corespunzătoare avertizării „Atenție, copii”. :sad:

# SOMEONE TO SEND A PSYCHIATRIST TO SUCEAVA! date 16 March 2021 17:35 +4

Bun, la doar 2 zile de la acest abject exercițiu de mușamalizare judiciară, a comis o altă scintilație judiciară, de natură să pună pe gânduri orice om de bună credință, referitor la ceea ce ajuns astăzi să fie „rolul social al magistratului”: a condamnat la 4 ani și 8 luni de închisoare pe un amărât de 22 de ani care a fost prins furând dintr-un market sucevean produse în valoare de 345 de lei. Prin urmare, până la a discuta tezisme sclifosite despre constituționalitatea individualizării pedepsei în raport de gravitatea socială a faptei, TRIMITEȚI O ECHIPĂ DE PSIHIATRI LA SUCEAVA! Aveți cazuri 100% tipic patologice la Judecătoria Suceava și parchetul de pe lângă judecătoria Suceava! :eek:

# SOMEONE TO SEND A PSYCHIATRIST TO SUCEAVA! date 16 March 2021 17:36 +4

Căci, e greu, dacă nu imposibil de acceptat: - curmarea IREVERSIBILĂ a unui suflet nevinovat de om - în mintea strâmbă a zăgancei „valorează” 2 ani de închisoare; :-? - furtul unor nenorocite de produse în valoare derizorie de 345 de lei (72,76 euro la cursul lunii feb. 2019) produce un veritabil „cataclism” judiciar în mintea calfei judiciare, rezultând astfel o pedeapsă de 4 ani și 8 luni de temniță. :eek: SOMEONE TO SEND A PSYCHIATRIST TO SUCEAVA! :sigh:

# Ghid metodologic pentru „hoți” transinstituționali. date 16 March 2021 17:41 +3

În România furtul, ca noțiune generică de dobândire nelegală a unor bunuri materiale, NU ESTE PROHIBIT ci este condiționat de anumite circumstanțe. Astfel, furtul este permis cu singura condiție ca rezultatul material al furtului să fie partajat cu alți membri ai GRUPULUI INFRACȚIONAL ORGANIZAT, astfel încât rotițele și angrenajele acestui uriaș sistem mafiotic să fie bine unse și să funcționeze fără poticneli sau scârțâieli. Studiu de caz: prostanul din speța de mai sus, o speță generică din categoria celor care au furat un pachet de cafea și au primit vreo 9 luni de închisoare cu executare, sau a celor care au furat câteva batoane de salam și altele de-ale gurii, în valoare de… 723,05 lei și la CAB au încasat 3 ani de temniță.

# Ghid metodologic pentru „hoți” transinstituționali. date 16 March 2021 17:41 +4

La nivel european există o speță revoluționară din punct de vedere jurisprudențial: Decizia Curții de casație a Italiei, în speța Roman Ostrikov, care a fost prins furând dintr-un supermarket bunuri alimentare de valoare derizorie. Raportat la aceste „abominabile fapte” Curtea de Casație a Italiei anulează condamnarea pentru furt, motivând: „Condiția inculpatului și circumstanțele în care a avut loc sustragerea mărfurilor dovedește că el a intrat în posesia acestei mici cantități de mâncare aflându-se în fața unei necesități imediate și esențiale, acționând, prin urmare, într-o stare de necesitate” Facem precizarea că citatul de mai sus nu constituie cumva vreo justificare sau vreun îndemn la a fura! Nu! Decizia de mai sus justifică anumite comportamente de imediată stringență și care în Kolonia Penitenciară și Experimentală Rröemenika sunt sancționate aberant, cu pedepse echivalente ca cele pentru viol sau trafic de droguri de mare risc.

# Ghid metodologic pentru „hoți” transinstituționali. date 16 March 2021 17:42 +2

De ce e așa? Pentru că specificul Koloniei este acela de a împărți rezultatul furtișagului. Din cele furate de un amărăștean, nu a mâncat gura nici unui procuror, judecător, milițan, sereist, politruc, parlamentar, ministru sau ales local. Pentru asta merită să stea vreun cincinal în ocnă, la spart bolohani de sare cu capul. Dacă ar fi împărțit rezultatul furtișagului cu categoriile mafiotic enunțate mai sus, atunci altfel ar fi stat lucrurile. Inga, de exemplu, fără a nominaliza, dar să luăm exemplul traficanților de duhan neaccizat: Împart ei beneficiile activități lor infracționale iar peșcheșul pleacă până sus, la cele mai înalte structuri ministeriale? ÎMPART! Ș-atunci sunt liberi ca pasărea cerului? Sunt! Sau să luăm exemplu tuturor cazurilor de politruci care au faultata bugetul de stat cu multe milioane, zeci și sute de milioane de euro. Au împărțit rezultatul furtișagului? Au împărțit. Sunt liberi să colinde prin lume, prin tot felul de paradisuri turistice? Sunt!

# Ghid metodologic pentru „hoți” transinstituționali. date 16 March 2021 17:43 +3

În fine, povestirea poate continua la nesfârșit. Ideea de bază, adresabilă hoților din toate categoriile este următoarea: Băi Hoților, nu fiți egoiști și să țineți doar pentru voi rezultatul furtișagului! ÎMPĂRȚIȚI-L CU ALȚI HOȚI, CA SĂ NU INTRAȚI LA ÎNCHISOARE! (Hoțule, împarte parnosul, nu fi chitros!)

# Edelweiss - „sfidător” al rolului social al magistratului date 16 March 2021 17:50 +1

Trecând peste evenimente trecute și uitate, peste aberații judiciare prezente, dezbrăcându-ne de histrionismul eseistic, nu se poate să trecem cu vedea esențialul: CARE MAI ESTE, în atare situație, ROLUL SOCIAL AL MAGISTRATULUI? :-? Care mai este firul de legătură dintre acțiunea magistratului alienat și rătăcit și SOCIETATEA de la care emană conceptul de Justiție? :-? A cui justiție realizează acești jalnici masoreți ai textelor normativelor? :-? Cui mai folosesc aceste neexperimentate calfe judiciare, care măsoară cu șublerul numărul de foneme / grafeme din conținutul textului legii și fac din normativ un Pat al lui Procust judiciar în care-i așează pe „hoți”; care-i mai scurt este legat de prevederi legale aberante și lungit „regulamentar”; care are țurloaiele mai lungi, îi sunt scurtate cu sabia Temidei. CUI MAI FOLOSEȘTE ASEMENEA JUSTIȚIE DEȘUCHEATĂ?

# Într-adevăr, e nevoie de psihiatru la Suceava! date 16 March 2021 19:02 +3

O banală interogare a Net-ului întoarce un rezultat stupefiant: 8 ani de închisoare pentru un viol inexistent. (în apel lipsește orice referință pe portalul CA Sv.). CU CERTITUDINE CĂ E NEVOIE DE PSIHIATRU LA SUCEAVA! Prea des și prea nechibzuit le comite fătuța asta ca să nu fie nevoie de autosesizarea celor din CSM în vederea expertizării psihiatrice / evaluării psihologice a PERICOLULUI PUBLIC de la C26! :-? https://maramures.transilvania-tv.ro/un-proces-penal-extrem-de-ciudat-cu-prea-multe-semne-de-intrebare-la-judecatoria-suceava-cauza-este-acum-in-apel/

# un mizantrop date 17 March 2021 02:15 +7

Problema e cu mult mai grava, exceptii s-au tot ridicat, numai ca "judecatorii" CCR le-au respins pe motiv ca e vorba de "droguri"...adica de filozofia existentei DIICOT, cum, alfel sa-si justifice activitatea decat cu dosare in care singura "proba" e, de exemplu, un buletin de analiza care demonstreaza ca omul a fumat cu o saptamana inainte, in Olanda, o tigara...si chestia asta il face vinovat ca a intrat in el unul care refuza prelevare de probe, dar cunoaste bine sistemul...si judecatoarea aproape isi cere scuze, da-l condamna cu amanare, pe aceeasi motivatie din rechizitoriu, preluand si datele incorect inserate de "profesionistul" DIICOT...bineinteles ca asta n-ar fi fost posibila fara concursul avocatului, un maestru recunoscut, dar bun prieten cu procurorii...oamenii n-au nicio sansa...ii urez succes tanarului, rabdare si un psiholog bun..apoi, chiar cu amanare, viata unui om e zdrobita...umilinta probatiunii, publicarea deciziilor cu date personale, dificila integrare sociala

# un mizantrop date 17 March 2021 02:26 +10

Dincolo de aberatiile "noului" Cod penal, avem paradoxul insttitutiilor gonflate pe banii nostri si total inutile social, ba, chiar indrepate impotriva intereselor cetatenilor...Cand, la varful statului, ai vizibil si asumat grupuri de inerese, organizate infractional si platesti ca prostul salarii nesimtite unor indivizi sa se ocupe de asta, dar aia aleg sa-si umple "mapa profesionala" cu stive de dosarefacute unor "fazani", de multe ori la comanda si penru a rezolva nise revanse ale neamurilor...cam ai oglinda reala a societatii...Pe mine ma preocupa si felul in care s-au infiintat si au fost populate institutiile de probatiune si de mediere...prea multa bataie de joc la adresa oamenilor si prea multi "exceptati" de la respectul legii...

# maxtor date 17 March 2021 12:36 -11

"un buletin de analiza care demonstreaza ca omul a fumat cu o saptamana inainte, in Olanda, o tigara..." -nu,nu in olanda,omu a fost intoxicat,involuntar,demonstreaza o otravire....

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

ATENTIE

Mesajele cu continut indecent nu vor fi postate.

Inainte de a posta, cititi regulamentul: Termeni legali si Conditii