Pe colinele care fac parte din renumitul Drum al Vinului din judetul Prahova se afla orasul Urlati, care, la randul sau are mai multe vai, valea Bobului, Valea Nucetului si Valea Urloi. Pe toate aceste trei vai se afla plantatii intregi de vita de vie, vita batrana cu o istorie demna de ascultat. Pentru a afla care este istoria acestor locuri, in continuarea periplului nostru pe Drumul Vinului am trecut pragul cramelor Bolgiu, unde i-am gasit pe Costin Bolgiu si Stefan Bolgiu, doi frati care si-au dat mana pentru a continua afacerea inceputa de strabunicul lor, Nicolae C. Bolgiu, in 1934. Predarea de stafeta i-a transformat pe cei doi frati in a patra generatie de viticultori manati de pasiunea pentru vin si vie. Iar ambitiile lui Costin si Stefan sunt mari, amandoi fiind absolventi ai Facultatii de Horticultura din cadrul USAMV Bucuresti, care si-au setat obiectivul de a continua traditia de familie inceputa de strabunicul lor, Nicolae C. Bolgiu.

Istoria tumultuoasa a familiei Bolgiu de pe vaile Urlatiului

Numele Bolgiu este cunoscut in toata regiunea printre viticultori si nu numai, familia Bolgiu provenind din ramuri turcesti si macedonesti, cu atestare locala inca din 1880, cu numele Tache Bolgiu.

Perseverenta familiei Bolgiu in a realiza vinuri de calitate si de a produce in continuare struguri din soiuri de vita pure, a facut posibil ca, dupa zeci de ani, sa se produca in continuare vinul pelin de la Bolgiu, de pe reteta originala a primului facator de vinuri din familia Bolgiu, Nicolae C. Bolgiu, dar si sa se continue plantarea soiului pur de traminer, un soi atipic, nici rosu, nici negru, cu un strugure care iese direct rose, pe care bunicul lui Costin si Stefan l-a plantat inca din 1952, inainte de venirea comunistilor care au confiscat podgoriile familiei. Meticulozitatea strabunilor a facut insa posibila recuperarea zecilor de hectare confiscate de comunisti, pe care in trecut se aflasera inclusiv sondele de petrol ale americanilor.

O sinteza a istoriei familiei Bolgiu ne-a fost relatata chiar de Costin Bolgiu, in "Pivnita lui Bolgiu", facuta din piatra, cel mai emblematic loc din Urlati, atunci cand se vorbeste despre viticultorii de traditie:

"Istoria noastra incepe in 1934, perioada in care strabunicul nostru, Nicolae C. Bolgiu, care avea foarte multe terenuri in care americanii investeau foarte mult, prin amplasarea de sonde pe terenuri, incasa redevente pentru sondele puse pe aceste terenuri. Atunci era "la moda" ca cei care au bani sa isi faca si vie. Erau trei familii renumite in zona Urlati. Era familia Basilescu, a caror denumire a ramas, dar doar cu numele pentru ca proprietarii nu mai sunt, au plecat prin America. Acum proprietarii Cramei Basilescu sunt altii. Era familia Tiganescu, despre care inteleg ca au parcuri si prin Bucuresti. Si mai eram noi, familia Bolgiu. Bunicul meu era in perioada aceea intr-o expansiune, facea foarte multi bani. Intre timp au venit comunistii care au confiscat tot.

Bunicul meu, Nicolae N. Bolgiu, a facut scoala de viticultura de la Chisinau, care era afiliata institutului de viticultura de la Montpellier din Franta. In cartile de enologie apare familia noastra cu viile pe care le avem. Fiind deposedati de tot, au fost nevoiti sa lucreze la Videlmar, fostul combinatul de vinificatie din Urlati, unde se ocupa de vinurile de colectie. Pot sa spun ca nici in perioada comunismului traditia noastra in materie de vinicultura nu a murit, avand continuitate sub aceasta forma. Dupa 1990, tatal meu, care este inginer silvic de profesie, s-a zbatut si a reusit sa recupereze terenurile confiscate, care erau parloage. Am incercat cat de mult sa salvam, pentru ca ne-am dorit acele vii batrane. In 2007 am inceput sa punem la punct cramele in forma in care sunt astazi, am achizitionat niste tractoare si utilaje. Mare parte din strugurii pe care ii producem, ii vindem. Toti strugurii nostri sunt certificati DOC Dealu Mare, sunt soiuri pure.

In privinta facerii vinului, la inceput a fost o joaca, produceam cate 1000-2000 de litri, dupa care am luat o cisterna. Nu am luat foarte mult pentru ca ne-am dorit ca dezvoltarea cramei sa fie naturala. In felul asta simt si aprecierea omului, daca este corecta. Daca exista o crestere de la an la an, inseamna ca vinurile sunt bune. Si fara niciun pic de marketing, ci doar din gura in gura. Orice crama care isi baga bani in marketing nu are cum sa nu vanda.

Noi ne-am bazat pe degustari de vinuri, de participare la evenimente unde cei prezenti acolo aveau ocazia sa deguste vinurile noastre. Promovarea prin oameni mi se pare cel mai tare sistem de vanzare".

Vinurile Cramelor Bolgiu, facute la mare arta, dintr-un curaj nebun

Ambitia si dorinta celor doi frati carora le-a fost data pe mana afacerea Cramelor Bolgiu a facut ca din cele trei familii traditionale de viticultori din Urlati, doar una sa ramana in activitate, din tata in fiu, iar astazi a patra generatie sa promita revolutionarea vinurile romanesti. Cum? Prin viile batrane pe care le detin, prin modul in care culeg strugurii (la momentul optim cand concentratia de zahar "se intalneste" cu aciditatea din strugure), dar si prin curajul "nebun", cum ne-a marturisit Costin Bolgiu, de a experimenta noi tehnici pentru producerea unor vinuri de calitate superioara, cu un continut scazut de sulfiti.

"Si eu si fratele meu, Stefan, am terminat Facultatea de horticultura. Fratele meu se ocupa de vie si eu ma ocup de vin. Aceeasi structura de conducere am vazut-o si in Franta, spre exemplu, unde erau afaceri de familie, ca a noastra. Eu sunt oenologul cramei, eu ma ocup de facerea vinului. Nu am o atestare in sensul asta, insa am alocat foarte mult timp invatarii vinului si procesului de facere a vinului. Nu am un tipar de facere a vinului, ci fac vinul dupa cum simt. Daca mi se pare ca vinul trebuie sa stea 3 luni pentru a dobandi culoarea pe care mi-o doresc, il las trei luni, desi unii imi spun ca sunt nebun. Timpul mi-a dovedit ca nu gresesc prin retetele mele proprii. Una este sa faci macererea in must, si alta este sa faci extragerea din vinul deja format. Degust vinul in fiecare zi. Daca vinul meu este dus la analize se va vedea ca are sulful chiar aproape de zero. Cand vinurile nu au sulf trebuie sa nu aiba deloc contact cu aerul. Daca prind un pic contact cu aerul, se oxideaza asemenea unui mar. Mai ales vinurile rose. Sulful este volatil, oricat ai pune in vin iese din vin si ramane doar o mica parte din sulful total, care provoaca durerile de cap. Daca muti vinul dintr-o cisterna in alta, in timpul operatiunii de pritoc, trebuie sa ii bagi sulf pentru ca il aereaza si oxideaza.

La vinul alb si vinul rose, vinuri care nu au contact cu pielitele strugurilor, folosesc un praf de sambure de strugur adus din Franta, practic un tanin natural, al carui rol este antioxidant mult mai puternic decat suflul si mult mai sanatos.

Noi am preferat sa pastram si vii batrane. In 2007 cand au inceput fondurile europene toata lumea s-a ingramadit sa replanteze, dar nu si-au dat seama ca se pierde calitatea si tipicitatea soiului. Pana sa ma apuc de vinuri, in timpul studiilor de la Facultatea de Horticultura din cadrul USAMV, am vizitat foarte multe crame in zona Bordeaux, Franta si am observat ca ei puneau foarte mult pret pe viile batrane, ceea ce la noi incepuse sa dispara. In timp, lumea a inceput sa defriseze si sa replanteze vii tinere, iar noi am ramas printre putinii care mai aveau vii batrane. In prezent foarte multe crame de renume din zona noastra au inceput sa ne caute pentru struguri. De exemplu, Flamboyant de la Davino a fost facut din viile noastre pana in 2015, din merlot vie batrana, feteasca neagra vie batrana, cabernet sauvignon vie batrana".

Amfora de lut, metoda antica readusa in actualitate

La Cramele Bolgiu am avut ocazia sa degustam din vinurile nobile. Atat pastrate in butoie de stejar, cat mai ales in niste amfore de lut, de cate 800 de litri, pe care Costin le-a aduse cu greu din Italia, transandu-si un nou obiectiv si totodata o provocare: aducerea in actualitate a vinul invechi in Amfora de lut, precum cel facut in antichitate. Difera un vin tinut in butoi de unul tinut in amfora? Va confirmam ca da! Iar diferenta nu se poate descrie in cuvinte. Te minuneaza vinul din butoi, cu ale sale arome de vanilie sau piper, dar mai ales vinul pastrat in amfora, care reda natural gustul si buchetul unui strugure din vita pura, transformat in vin nobil.

"Vinul il invechim in butoaie din stejar frantuzesc si stejar american, sunt butoaie de la Seguin Moreau, facute in regiunea Cognac, Franta. Un vin aflat la primul ciclu ar trebui sa stea in butoi maxim 12 luni. Din punctul meu de vedere principalul rol al butoiului este sa microoxigeneze vinul, sa il catifeleze. Asta este principalul rol al butoiului, sa catifeleze vinul. Diferenta dintre vinul rosu si vinul alb si rose este ca vinul rosu, separat de fermentatia alcoolica, mai are o fermentatie pe care nu multi o fac, si care se numeste fermentatie malolactica, prin care acidul malic se transforma in acid lactic. Acidul malic este un acid mai dur, iar prin aceasta fermentatie care se produce in butoi se transforma in acid lactic care determina aceasta cartifelare despre care v-am vorbit. Unui vin sec cu continut zero de zahar ii ia din senzatia aceea de acreala. Aceasta aciditate pentru vinul alb si rose face ca vinul sa para mai proaspat", ne-a precizat Costin Bolgiu.

In schimb, amforma este locul in care isi au locul doar strugurii, fara note de vanilie sau piper, ci doar aroma strugurelui pur, care fermenteaza in acelasi loc in care se si matureaza:

"Vinul tinut in amforma are o culoare vie, nu este deloc oxidat, este rubiniu. Are zero sulf, el fiind fermentat fara temperatura. Ceea ce incercam noi sa facem aici prin vinul la amfora nu este o noutate, metoda fiind folosita in Georgia de mii de ani. Vinul fermenteaza si se matureaza in aceasta amforma, fara a lua vreo nota de vanilie din vreun butoi. Diferenta majora este ca oricat ar fi butoiul de bun, stejarul acopera totul. Butoiul poate fi considerat chiar si o smecherie, de unde isi poate lua nuante de vanilie, piper, in timp ce in amfora este doar strugurele. Din punct de vedere tehnic, amforele pe care noi le folosim au o capacitate de 800 litri si costa circa 6.500 euro, in vreme ce un butoi costa 800 euro. Diferenta este ca butoiul poate fi folosit timp de trei cicluri, in vreme ce o amfora poate fi folosita chiar si 200 de ani".

Strugurii clonati din Austria, pe dealurile Romaniei. Tipicitatea soiului devine ideal

Cu un regret in glas, Costin Bolgiu a vorbit despre faptul ca in Romania in prezent nu se mai cultiva vii, din soiuri pure, ci doar altoiuri luate din alte state care au posibilitate de a "clona" orice tip de strugure, in functie de dorintele clientului. Facatorii de vinuri de la Cramele Bolgiu au avut insa intelepciunea de a pastra viile batrane chiar si de 60 de ani, ajungand astazi la o medie de varsta de 40 de ani, care le claseaza in topul celor mai "batrane" si pretioase vii din tinut.

"In primul rand, este vorba despre tipicitatea soiului, pentru ca acum tot ce replantam in Romania, chiar si feteasca neagra care este un soi romanesc, aducem din Franta, din Austria. Noi nu mai producem vii! Sa luam altoi din vita batrana existenta pentru a continua replantarea cu acest tip nu este recomandat pentru ca se degenereaza soiul. Acum au aparut foarte multe clone. Daca o sa degustati feteasca neagra de la 10 crame, veti vedea ca nu au nicio legatura una cu alta. Tipicitatea de soi ar trebui sa fie la fel, insa nu mai este. De exemplu, feteasca noastra regala este deosebita si este un soi pur.

Acum, daca vom cumpara vie din Austria ne intreaba ce fel de clona vrem. Noi cumparam din Franta, de la Fred Mercier, si am luat din Austria, de la Michael Cida, care este printre cei mai mari producatori din lume. Ei te intreaba daca vrei o feteasca regala sa iti produca mai mult, mai putin. Ei le adapteaza, sunt modificate genetic. Viile care au 50-60 de ani sunt soiuri pure, nu sunt modificate genetic si nu au productii foarte mari. De exemplu, la o vie tanara, din taiere trebuie sa ii lasi mai putin ca sa faca un strugure de calitate, in timp ce la o vie batrana si daca ii lasi sa produca maxim, mai mult de 4-5 tone la hectar nu o sa produca niciodata, in conditiile in care un maxim ar fi de 10 tone, fata de Vrancea unde un maxim la hectar este de 40 de tone. Adica deja vinurile isi pierd din calitate.

Ideea este ca la un hectar sa ai productie mai mica pentru o calitate mai buna. Radacina unei vite de vie batrane poate sa ajunga si la 30-40 metri adancime si de acolo isi trage toate mineralele pentru a se hrani.

Cand am inceput noi sa facem via, am cunoscut un prieten in Moldova si chiar zicea ca la noi, la Cramele Bolgiu, tratam via cu elixirul tineretii fara batranete. Noi incercam sa pastram o varsta medie de 40 de ani in vii, in sensul ca daca am replantat o suprafata, in alta parte nu mai replantam si incercam ca via respectiva sa umplem goluri, pastrand astfel o medie constanta de 40 de ani. Daca sunt ingrijite, viile pot ajunge si la 100 de ani".

Vinul fara corectii tine durerile de cap departe

In timp ce din ce in ce mai multi producatori de vinuri si-au stabilit un ideal din a-si mari afacerile, Costin Bolgiu ne-a marturisit ca a renuntat la aceasta idee, fiind mai degraba preocupat de calitatea vinului produs. Viziunea sa despre facerea vinului l-a determinat chiar intr-un an sa culeaga strugurii, ajunsi din punctul sau de vedere la maturitatea necesara, in data de 10 august. Din punctul sau de vedere, ca facator de vinuri, Costin Bolgiu a punctat faptul ca de la vita la butoi, vinul trebuie cat mai putin tratat, astfel incat vinul sa aiba acciditatea naturala si concentratia optima de zahar. Iar faptul ca o mare parte din strugurii culesi sunt vanduti, ii da posibilitatea sa nu faca rabat de la calitate si sa lucreze in tihna pentru obtinerea rezultatului dorit, oricat de mult ar dura:

"Am renuntat la ideea sa fiu o crama mare pentru ca standarul la vinuri s-a egalizat. Fiind o crama mica, strugurele are un moment optim de cules, conform unui grafic. Eu imi fac un calcul ce nivel de zahar imi doresc in vin, ce aciditate. Cand creste concentratia de zahar, scade aciditatea, si tocmai de aceea exista un moment optim pentru culesul strugurelui, cand cele doua coordonate se intalnesc. Facand o cantitate mica de vin, acest moment poate sa fie doar pentru o singura zi. Iarasi, daca este soare afara este total alt vin. De aceea, cred ca doar o crama mica poate sa culeaga strugurii in acea zi, la momentul optim, in timp ce o crama mare poate sa culeaga de la 1 septembrie, chiar si timp de doua luni. Eu, alegand momentul optim, nu mai am nevoie sa fac corectii pe vin, in sensul ca, daca pierd momentul optim si culeg mai tarziu, iese un vin mai tare si sunt necesare corectii de aciditate care in final provoaca arsuri consumatorului. Aceste corectii se fac in cel mai bun caz cu accid tartiric, care este un acid natural, sau lactic, acid malic, acid citric.

Un vin ca sa fie bun, in primul rand trebuie sa fie natural. Din corectii poti sa faci din orice strugure un vin cat de cat bun. Durerea de cap practic este data de aceste corectii! O crama mare nu o sa poata niciodata sa culeaga la momentul optim. Ei culeg zi de zi. La rosu nu e problema. Problema e la alb. Spre exemplu, in 2018, am cules chardonnay pe 10 august, de isi facea lumea cruce prin oras, vrand sa iasa un vin alb-verzui cu o aciditate naturala. Daca ii lasam sa se coaca iesea un vin mort, plat.

Prefer sa vinific tot la sec. In functie de zaharul din strugure, prin fermentatie alcoolica, zaharul se transforma in alcool. Acest procedeu depinde de drojdii si temperatura. Sunt anumite drojdii care, daca sunt proaste, mor, iar vinul fermenteaza pana la 13,5 grade, iar diferenta de zahar pe care drojdiile trebuiau sa o transforme in alcool, ramane in vin, transformandu-l intr-un vin demidulce. Eu folosesc drojdii de la LaForte din Franta, sau de la IOC, de la Institutul Tehnologic, de sampanie.

Faptul ca noi am vandut struguri ne-a ajutat pentru ca nu am fost fortati sa vindem vin. Nu aveam nevoie de profit, aveam cash flow-ul de la struguri, ceea ce ne-a permis sa nu facem rabat la calitate si la rezultatul pe care ni-l doream pentru vin. Le-am facut cum am considerat".

Vechimea unei vii ii da calitate vinului

Faptul ca oamenii au devenit mai atenti la vinurile pe care le consuma, calitatea in Romania crescand in ultimii 10 ani, precum si interesul sporit pentru domeniul viticol, i-a facut pe producatorii de vinuri sa fie mai atenti si mai drastici in realizarea vinului. Pentru ca, in fond, afirma Costin Bolgiu, "Vinul este un organism, este o energie vie!". Iar cu cat via este mai batrana, cu atat vinul are mai multe lucruri de "spus":

"Eu vad ca oamenii sunt din ce in ce mai pasionati de vinuri, sunt mai atenti la ce consuma, iar nivelul tuturor vinurilor din Romania a crescut foarte mult in ultimii 10 ani. Soiurile noastre de baza sunt soiurile romanesti feteasca regala, feteasca neagra si mai avem si cabernet franc. Cred ca am fost primii din Romania care au comercializat cabernet franc, care este tatal cabernet sauvignon. Practic, din cabernet franc a iesit soiul cabernet sauvignon, care este cel mai renumit soi de struguri la nivel global. Gustativ, fata de cabernet sauvignon, cabernetul franc este mai ierbos, mai aspru decat cabernet sauvignon. Un vin dur, dar duritatea ii confera un avantaj pentru ca poate fi invechit. Vinul cu cat este mai taninos si dur, are un coeficient de invechire mai mare. Un vin precum cabernet franc se poate invechi 20 de ani. Sa ne gandim la curba lui Gauss: un vin normal ajunge la apogeu si apoi isi poate pierde din proprietati, in timp ce cabernet franc poate evolua 20 de ani".

Vinul este un organism, este o energie vie! Imi aduc aminte, cand am inceput sa facem vin, nu aveam temperatura controlata pe cisterne si am facut niste vinuri rosii pe care nu cred ca mai reusesc sa le scot. Pur si simplu le faceam cruce si ma rugam 'Doamne, ajuta-ma si pe mine sa fermenteze'. Erau -20 de grade afara, pentru ca noi culegem viile tarziu, si le-am fermentat fara probleme pana la sec.

Anul trecut, cu temperatura controlata am avut vinuri care nu s-au dus la sec. De aceea cred ca este extrem de importanta energia unei vite de vie".

De la 2.000 la 200.000 litri/an

Desi nu si-a propus sa se extinda la fel cum alte crame au facut, Costin Bolgiu a reusit, de la an la an, prin promovarea "din gura in gura" sa ajunga de la 2000 de litri/an, cat era media in primii ani, la circa 200.000 litri. Iar asta gratie cererii foarte mari, dar si a ambitiei tinerilor frati de a produce vinuri de calitate, astfel cum au fost consacrati:

"Producem anual intre 150.000 si 200.000 litri. Acum cativa ani as fi vrut sa ma extind, dar mi-am dat seama ca intram intr-o cursa pe care nu stiam daca pot sa o duc si nu stiu daca merita. Mi-am propus sa raman la un nivel mic, sa fac vinuri exclusiv Horeca. Vinurile noastre sunt si pe site. Am fost tentat in pandemie sa intru in supermarket, insa acolo trebuie sa asiguri un flux constant de vinuri, in primul rand, iar in al doilea rand, restaurantele care se respecta nu mai accepta in meniu vinuri care se gasesc si in supermarket. Sincer, daca vreti sa beti un vin, l-ati luat cu 30-40 lei din magazin si il beti acasa. Ce sens are sa il beti acelasi vin cu 100 lei la restaurant? Daca va duceti la restaurant, vreti sa beti un vin pe care nu il gasiti in supermarket".

Vinul bio, un val care va trece

De altfel, vorbind despre vinurile care se gasesc in magazine, Costin Bolgiu s-a referit inclusiv la asa numitele vinuri ecologice, bio, opinand ca acestea reprezinta doar un curent care va trece, si care in Romania cel putin, a prins amploare gratie fondurilor alocate pentru dezvoltarea unor astfel de concepte:

"Si vinurile bio au sulf. Nu exista vin fara sulf. La bio trebuie sa certifici plantatia, am avut aceasta dorinta in perioada facultatii, dar am renuntat la idee pentru ca mi se pare o pacaleala. Daca faci bio nu o sa iasa niciodata o calitate buna, din punctul meu de vedere. Multi fac pentru subventii. Din punctul meu de vedere, in conditiile actuale, sa stropesti via cu patra vanata (sulfat de cupru) si sa zici ca faci struguri este o pacaleala. Substantele actuale sunt pe baza de sulfat de cupru. Eu nu am vazut niciun vin premium la nivel mondial care sa fie ecologic. O sa treaca, este un curent".

O crama restaurant pentru pasionatii de vinuri + Atentie, apar vinurile de vara!

Planurile de dezvoltare ale familiei Bolgiu nu se opresc aici. In viitor, fratii Bolgiu intentioneaza sa construiasca un restaurant sub egida "Cramele Bolgiu" unde pe langa preparatele culinare alese sa se regaseasca si o zona dedicata degustarii de vinuri. Crama restaurant este prevazuta sa fie construita pe cladirea ridicata in 1921 de Nicolae C. Bolgiu, care in trecut a avut tot rolul de crama, si care se intinde pe o suprafata de 1200 mp.

De altfel, vorind despre viitor, Costin ne-a declarat in premiera ca in scurta perioada va lansa doua noi tipuri de vin, vin de vara, pornind de la reteta bunicului sau. Vorbim despre o extensie a vinului Pelin, transforma in "Pelin Frizzante" si "Pelin Sprit".

Aceste noi vinuri se vor alatura deja gamei de vinuri a Cramelor Bolgiu, respectiv:

HERITAGE – (rosu, alb, rose) gama cuprinde doua soiuri pure romanesti de feteasca regala si feteasca neagra. Rose-ul contine un cupaj din soiurile Merlot si Cabernet Franc.

QUANTUM – (rosu, alb, rose) reprezinta gama de vinuri realizata dupa noile tendinte in materie de vinificatie, vinurile new school. Sunt cupaje din vinuri seci (cabernet franc si cabernet sauvignon, feteaca neagra, chardonnay) cu concentratie alcoolica mare si un profil de gust complex.

BOLGIU PELIN – (alb) vinul realizat dupa reteta proprie cu o savoare aparte, careia i se alatura si plantele si fructele adaugate.

IAKOV – (rosu) vinul realizat din cabernet sauvignon, cabernet franc si syrah a carui taina "sta ascunsa in tihna unei hrube racoroase cioplita in stanca Chiliei Vladicului Tihon din Muntele Athos".

Promitem sa urmarim evolutia Cramelor Bolgiu, o afacere de familie cu un suflu nou si cu o traditie demna de un roman.

Pana atunci, prezentam in continuare o scurta galerie din Cramele Bolgiu: